Naziştii ucideau cu sânge rece, râzând chiar, dacă nu le plăcea să fie văzuţi în timp ce împuşcaU ori spânzurau. Din anumite considerente încercau să pozeze, în faţa opiniei publice, ca oameni cu principii. De aici, abundenţa eufemismelor cu care îşi denumeau acţiunile criminale.
Ei nu vorbeau despre lichidarea tuturor evreilor din Europa, ci despre Endlosung, despre „rezolvarea definitivă” a problemei evreieşti sau despre
„soluţia ei finală”.
Nu pomeneau de deportarea lor în lagărele morţii din Polonia – Birkenau
Auschwitz şi Treblinka – ci de Evakuirung, de evacuarea lor în Răsărit, sau de Zuruckdrăngung, de înlăturarea lor „din spaţiul vital al poporului german”.
Nu se refereau la gazarea milioanelor de deportaţi, ci la Sonde rbehandlung, la „tratamentul special” aplicat acestora.
Die Endlosung der Judenirage, rezolvarea definitivă a problemei evreieşti, ca o escaladare, ca o ultimă şi radicală fază a prigonirii evreilor, a fost pusă la ordinea zilei la sfârşitul Iui 1941, când mareşalul Reichului Goring 1a însărcinat printro adresă, pe şeful poliţiei de siguranţă şi al S. D., SSGruppcniuhrer Mii Heydrich să „ia toate măsurile organizatorice, practice şi materiale necesare pentru eine Gesamtlosuhg der Judenirage im deutschen Einilussgebiet în Europa”, rezolvarea definitivă a problemei evreieşti pe teritoriul european aflat sub influenţă germană.
Planul trecerii la acţiune şi al înfăptuirii „soluţiei finale” 1a constituit
„Protocolul – Wannsee”, de fapt, procesulverbal al şedinţei care a avut loc la 20
ianuarie 1942 la Berlin, strada Grosser Wannsee nr. 5658 „în legătură cu Endlosung, cu rezolvarea definitivă a problemei evreieşti”. In
* Genera ilocoteneut In SS.
Acest document se scrie negru pe alb i „In cursul rezolvării definitive a problemei evreieşti în Europa trebuie luaţi în considerare circa 11000000 de evrei.” Urmează un tabel cu ţările Europei şi numărul evreilor în fiecare.
Dar ce înţelegeau naziştii prin Endlösung, prin rezolvarea definitivă a problemei evreieşti şi prin luarea în considerare a 11000000 de evrei în cursul acestei rezolvări?
Reichsiührerul SS Himmler, întro cuvântare rostita la Poznan, la 4
octombrie 1943, în faţa unui grup de conducători SS a spus: „Aş vrea să mai ridic aici, în faţa dv., cu toată sinceritatea, o problemă foarte serioasă. Trebuie so discutăm între noi cu toată sinceritatea, dar totuşi nu o vom aborda niciodată public. Am în vedere evacuarea evreilor, exterminarea evreilor. „Evreii vor fi stârpiţi„ – spune fiecare membru al partidului nostru. Aceasta este cu totul limpede căci stă scris în programul nostru. Eliminarea evreilor, exterminarea lor – asta o vom face noi.”
Rudolf Höss, comandantul lagărului BirkenauAuschwitz, din, mai 1940
până la sfârşitul anului 1943, când a fost numit şei de direcţie în centrala tuturor lagărelor de concentrare, a arătat în depoziţia sa: „Die Endlösung, rezolvarea definitivă a problemei evreieşti, însemna die vollständige Ausrottung aller Juden în Europa, exterminarea completă a tuturor evreilor din Europa.
Dieter Wisliczeny, Gesfapovist, a declarat în lata Tribunalului internaţional de la Nürnberg: „Eichmann mia explicat sensul acestei expresii.
Mia spus că prin cuvintele „soluţie finală„ se înţelege exterminarea fizică a rasei evreieşti. „ t'e cât de ample erau proporţiile acţiunii la care se referea
„planul Wannsee” – lichidarea totală a unui popor răspândit pe un întreg continent – pe atât de simplu şi de practic era concepută înlăptuirea lui. Din Germania şi din toate ţările cotropite (în procesulverbal al şedinţei se vorbeşte de „teritorii aflate sub influenţă germană”), evreii trebuiau adunaţi, iniţial, în Durchgangsghcttns, în ghetouri de tranziţie, apoi transportaţi spre Răsărit.
Răsărit însemna BirkenauAuschwitz, iar liirhenauAuschwitz Însemna camere de gazare cu o capacitate de câte 2000 de victime fiecare şi patru crematorii cu 46 de cuptoare care ardeau zi şi noapte.; Pentru a preveni orice superficialitate în tunpui'acţiunii şi a se asigura ca nici măcar un singur evreu să nu scape internării în ghetou şi deportării spre Răsărit, cei adunaţi la 20 ianuarie 1942 pe strada Grosser Wannsee nr. 5658
au stabilit şi au consemnat în procesulverbal al şedinţei că „In cursul efectuării practice a Endlosungului, a rezolvării definitive, întreaga Europă va fi scotocită de la apus spre răsărit”.
Şi Himmler, ajutat de Eichmann, întreg SSul şi Gesrapoul au avut grijă
ca, realmente, întreaga Europă de la apus spre răsărit şi de la nord spre sud –
Franţa şi Belgia, Olanda şi Grecia, Cehoslovacia şi Polonia, Norvegia şi Germania – să fie impecabil scotocită.
A fost totuşi o excepţie: Ungaria horthystă. Ea na fost scotocită. Aici, Gesrapoul na trebuit săi hăituiască pe evrei, săşi piardă timpul cu arestarea lor, cu scotocirea oraşelor şi satelor, ca în alte ţări. Horthyştii – poliţia şi jandarmeria – iau adunat pe evrei bob cu bob, după fişele de înregistrare la poliţie, iau internat în Durchgangsghettos, în ghetouri de tranziţie, apoi iau îmbarcat în vagoane pentru vile şi iau predat, la graniţa de nord a ţării, SSului. Vagoanele nu se desferecau, nici locomotiva nu se schimba. Doar poliţiştii horthyşti erau înlocuiţi cu SSişti. Şi trenul îşi continua drumul spre Birkenau
Auschwitz.
ENTVÖLKERUNG
Mai marii nazişti erau siguri de victorie. Iar învingătorii – susţineau ei sus şi tare pentru ca executanţilor să nu le tremure mâna pe trăgaci – nau cui să dea socoteală, nui cine săi tragă la răspundere. In consecinţă, nuşi ascundeau planurile criminale. Scriau în cărţi, broşuri şi ziare, declarau la radio, la consfătuiri şi la uriaşe mitinguri în pieţe publice că Reichnl trebuie săşi extindă graniţele cel puţin până la Urali, că Europa întreagă trebuie îngenuncheată, forţată sä recunoască supremaţia (7bermenschilor germani cafâe, pentru a asigura renaşterea acestui continent îmbătrânit, va realiza Entvölkerung, depopularea unor zone întinse, extermmând milioane, zeci de milioane de oameni de rasă inferioară, apoi vor popula aceste zone cu zeci, cu sute de mii, cu milioane de nemţi, care se vor naşte în ritm forţat în. Centrele de procreare”.
Hitler a spus fără echivoc i. Noi trebuie să dezvoltăm die Entvölkerungstechnik, tehnica depopulară. Dacă mă veţi întreba ce înţeleg prin Entvölkerung, prin depopulare, vă voi răspunde că am în vedere înlăturarea unor întregi unităţi rasiale. Aceasta este ceea ce intenţionez să fac, aceasta este, în linii generale, misiunea mea. Natura este crudă, de aceea şi noi putem fi cruzi. Daca eu pot trimite în iadul războiului floarea naţiunii germane, fără a regreta câtuşi de puţin vărsarea preţiosului sânge german, fireşte că am dreplul să înlătur milioane de oameni de rasă inferioară, care se înmulţesc ca viermii!”
Pentru cei cărora nu lear fi fost destul de clar ce se înţelege, ce trebuie înţeles prin expresia „întregi unităţi rasiale” sa venit cu concretizările şi detalierile de rigoare. Ca să nu rămână nici un dubiu. Sa arătat că este vorba de naţionalităţi şi popoare întregi şi sau specificat şi care anume.
„în Răsărit – spunea Himmler – noi trebuie să distrugem inamicul rus.
Noi trebuie să nimicim pe câmpul de luptă acest popor de 200000000 de suflete unul câte unul şi să terminăm prin ai da lovitura de graţie.
Cum putem noi extirpa cât mai mulţi oameni din acest popor, morţi sau vii? Vom izbuti acest lucru ucigândui sau capturândui, în care caz îi vom pune la muncă, căutând să ne asigurăm în cea mai mare măsură controlul asupra tuturor teritoriilor pe care le vom ocupa, curăţind de aceşti indigeni orice colţişor de care vom dispune sau pe care îl vom smulge de la inamic. Ruşii trebuie să fie deportaţi şi folosiţi ca mână de mcru în Germania sau pur şi simplu să moară în luptă”.
Deşi Hitler a vorbit de o Entvölkerungstechnik, de o „tehnică a (repopulării”, această tehnică nu fusese elaborată de la început, dar, cunoseânduse scopul: „înlăturarea unor întregi unităţi rasiale”, a fost pusă la punct şi sa dezvoltat „rlin mers”, cupfinzând un complex de metode şi mijloace care se completau reciproc în asigurarea depopulării în proporţiile dorite şi ritmul fixat. Astfel, în discursul mai suscitat, Himmler indică doar două căi i nimicirea în luptă – unul câte unul – şi deportarea în Reich. Dar guvernatorul Frame, care se ocupa dc depopularea Poloniei, a subliniat ca indispensabilă
„tehnicii de depopulare” şi lichidarea în masă.
„Trebuie – a notat în jurnalul său – să profităm neîntârziat de faptul că
atenţia opiniei publice mondiale este îndreptată asupra Frontului de vest, pentru a lichida în masă mii de polonezi şi pe reprezentanţii de frunte ai intelectualităţii poloneze”.
ERHANGUNGEN
Preocupaţi mereu să prevină a eventuală răscoală a deţinuţilor, SSiştii făceau totul pentru a camufla, cât de cât, exterminările în faţa HăttlingiloT.