Multor deţinuţi li se scoteau diferite oase pentru a fi tfa^splah+aţe unor răniţi pe front. După scoaterea oaselor necesarta,. HâffHngii erau ucişi.
Lagărele de concentrare ofereau medicilor blestemaţi ai SSului condiţii unice, imposibil de realizat nicăieri în împrejurări normale. Astfel, studiul anatomopatologic al unei perechi de gemeni, comparaţia organelor lor normale sau anormale şi a celor cu aspect patologic se cer făcute simultan, adică ambii gemem trebuie să moară în acelaşi moment. Practic, în lume, aşa ceva sa putut întâmpla numai la Birkenau, unde SSHauptsturmfuhter dr. Josef Mengele personal curma viaţa, în aceeaşi clipă, perechilor de gemeni supuse criminalelor sale experienţe. Fostul său medic legist la crematoriile de la Birkenau, dr. Nyiszli Miklos, subliniază în cartea sa: „Aici (la Birkenau – n.a.) se petrece un caz unic în istoria mondială a medicinii: doi fraţi gemeni mor în aceeaşi clipă, şi cadavrele lor pot fi autopsiate fără întârziere. În condiiţile unei vieţi normale, ar fi din domeniul miracolului ca doi gemeni, să moară în acelaşi loc şi în acelaşi timp! Aceasta pentru că adeseori împrejurările îi separă, obligândui să trăiască la depărtări mari unul de altui. Şi apoi ei nu mor niciodată deodată. Se poate întâmpla ca unul să moară la vârsta de zece am, iar celălalt la cincizeci de ani. Aşadar, în mod normal nu exista posibilitatea autopsiei paralele şi comparative, în lagărul de la Auscftw irz însă există sute şi sute de gemeni, iar exterminarea lor oferă sute şi sute de posibilităţi de cercetare.
Lată pentru ce doctorul Mengele îi separă pe gemeni şi pe pitici încă de ia sosire”.
Întradevăr, gemenii depistaţi de Mengele, chiar dacă erau mai mici de 14
ani, erau scoşi din coloanele îndnpiite spre camerele de gazare şi crematorii.
Moartea lor era auunatâ. Ei urmau să fie ucişi şi arşi abia după ce aveau sa fie supuşi degradantelor, torturauUdor, absurdelor „experienţe pe viu” ale doctorului Mengele.
Toi doctorul Nyiszli Miklds – supravieţuitorul care a avut cel mai larg acces dintre toţi Hăitlingii Birkenaulum locurile „interzise” – a arătat în depoziţia sa făcută în tata Tribunalului de la Niirnberg: „în baraca rn. 12 a
lagărului? Spital/zăceau, în boxe separate, cele mai nenorocite vuiime ale laboratorului experimental. Tineri plini de viaţa tn vârstă de douăzecidouăzeci şi trei de ani, originari din Poionia şi din Franţa, formau grupul castrărilor. Toţi se zvârcoleau ta chinuri cumplite. Urlau, plângeau de durere. Fuseseră
sterilizaţi prin raze X. După câteva zile de la iradiere, pe icxul unde sau aplicat razele apăreau nişte arsuri îngrozitoare.
Plăgile se întindeau, devenind adevărate cratere. Rănile nu răspundeau la nici un medicament, nu reacţionau la nici un calmant”.
Da, mărturiile şi recunoaşterile din cadrul proceselor intentate după
eliberare sunt deosebit de revelatoare pentru atestarea die Experimente an lebendigen Menschen, a experienţelor pe oameni vii.
Procurorul: Baumkotter l, vă este cunoscut în ce constau experienţele cu flegmoane?
Baumkotter: Se făceau incizii pe coapsele deţinuţilor destinaţi pentru aceasta, iar inciziile se umpleau cu cârpe vechi şi paie murdare. Aceasta provoca septicemia urmărită, în urma căreia au murit mulţi oameni.
Procurorul: Sau făcut experienţe cu cianură de potasiu T
Baumkotter: Da! Aceasta sa întâmplat la sfârşitul anu* lui 1944 sau la începutul anului 1945, când în lagăr a venit inspectorul sanitar al lagărelor de concentrare, Standartenführerul SS Nolling. Încă înainte de aceasta, un deţinut fusese ales pentru o experienţă specială. A trebuit să1 conduc pe inspectorul sanitar la crematoriu. Pe drum, Nolling a scos din tabacheră o mică
fiolă de 1 cm3 j fiola a fost introdusă în gura deţinutului respectiv şi acesta a trebuit so sfărâme între dinţi.
Procurorul.
— După cât timp a intervenit moartea?
Baumkotter: Am constatat că moartea intervenise după numai 15
secunde.
În privinţa experienţelor cu hormoni sexuali, la Nurnberg a avut loc următorul dialog:
M. Dubost: Care au fost consecinţele acestor experienţe?
Balachowsky; Aceste experienţe au fost întotdeauna mortale.
M. Dubost: întotdeauna mortale? Fiecare experienţă trebuie, deci, asimilată cu un asasinat.,
1 HeUtt Baiunkötter a lost weclicsel al KZ Sachsen hausen.
Balachowsky: In blocul 50 am văzut fotografii ale uno” arsuri fosforice făcute în blocul 46. Nu trebuie să fii specialist că săţi dai seama ce aveau de suferit aceşti oameni, a c5ro, carne a fost arsă până la os. După 3 luni, când experienţele au luat sfârşit, toţi supravieţuitorii au fost lichidaţi.
FEHLT E'NES
Sfârşitul fiecărui Appell – la BirkenauAuschwitz – era aşteptat ca o minune. Abia după terminarea lui puteai considera că ai mai supravieţuit o zi.
Pregătirea apelului dura ore întregi. Ore întregi eram izbiţi cu bâta încovoiată a şefului de baracă şi a ajutoarelor sale, ori cu vâna de bou până se
forma din o mie de inşi, fărănume şi fără să poarte măcar un număr, din o mie de inşi istoviţi, care abia se ţineau pe picioare, un front perfect aliniat din rânduri de câte cinci.
După teribila clipă în care SSistul trecea prin faţa rândului tău, şi când o simplă tresărire era suficientă ca să nu mai fii printre cei vii, în tine totul era încremenit, mort. Ti se oprea şi respiraţia. Rămânea viu numai auzul. Trupul, creierul, inima, viaţa din tine – ca să renască, ca să se pună inj mişcare – aveau nevoie de un cuvânt, de cuvântul stimmt, rostit de SSist, şi care însemna că
numărul celor în picioare, adunat cu cel al cadavrelor din flancul drept corespunde cu tolciiu! Înscris în carnetul lui în seara anterioară.
După ce rostea cu glas tare stimmt, SSistul părăsea platoul cu paşi egali, ritmici.; Asta prevestea că, peste câteva minute, când pe toate platourile din lagărele B/ritenauului se va striga stimmt! Corespunde! Vom spune că am mai supravieţuit o zi.
Dar dacă întrun singur lagăr, în A sau în B, ori în C.
Pe un singur platou din faţa unei barăci, SSistul răcnea fehlt einer!
Lipseşte unul I, atunci, cei peste 100000 de Hättlingi din Birkenau trebuia să
continuăm să stăm în ubziţie de drepţi o oră, două, trei. Toată noaptea, în ploaie, oe furtună, după cum ne era norocul. Cei sleiţi de puteri leşinau, se prăbuşeau, dar nimeni nu părăsea frontul până când, din I0Slagăr, clin baracă tn baracă, nu se auzea cuvântul stimmt, corespunde.
Şi totuşi, când auzeam răcnetul speriat al SSistului tetiH einer 1 lipseşte unul! Nu intram în panică, nu disperam.
Dimpotrivă, o zvâcnire interioară ne însenina feţele pământii. Ne priveam unii pe alţii fără să rostim nici un cuvânt.