În ochii noştri licărea speranţa: poate unul a scăpat.
Unul singur din 100000 ar fi fost, fireşte, foarte puţin.
Suficient totuşi pentru a ne convinge că din acel blestemat lagăr se poate ieşi şi pe altă cale decât durch den Kamin, pe coş.
Speranţa se topea repede. Pe platou apăreau, urmaţi de SSist, Lagerăltcste şi câţiva Kapo trăgând după ei un caria vru ori un Häftling găsit leşinat la W. C.ul comun sau prăbuşit în cine ştie care colţ uitat al lagărului.
Häftlingul, băi ui a sânge, era aruncat în flancul drept al frontului, peste celelalte cadavre şi, din baracă în baracă, din lagăr în lagăr, se auzea din nou cuvântul salvator stimmt! Corespunde *
Şi totuşi, zi de zi, răbdând ore întregi loviturile – cu bâta încovoiată sau cu vâna de bou – ale şefului de baracă şi ale ajutoarelor sale, încremenind în poziţie de drepţi, când SSistul trecea prin faţa rândurilor, aşteptând cu respiraţia oprită salvatorul stimmt, undeva, ascunsă în adâncul sufletului nostru, se înfiripa o rază plăpândă de speranţă că poate totuşi, azi, cel care va provoca iarăşi răcnetul SSistuiui fehlt einer I, lipseşte unul! Va fi mai norocos.
FEIERABEND
Toate cuvintele, toate expresiile pe care leam auzit şi leam învăţat în lagărele de concentrare naziste erau legate de moarte, alcătuind un cutremurător limbaj al morţii.
Cele mai multe semnificau nemijlocit moartea în apocalipticele dimensiuni pe care ea le avea la BirkenauAuschwitz: Krematorium, crematoriu
Vergasung, gazare, Kozenirationslager, lagăr de concentrare t Selektion, selecţionare? Experimente an lebendigen Menschen, experienţe pe oameni vii Genickschuss, împuşcare în ceafă j Erhăngung, spânzurare Unerwünschte Wiederkehr, întoarcerea nedorită.
Multe din ele se refereau la grăbirea morţii: Hunger, foame (Durst, sete; Strafen, pedeapsă; Nachtschicht, tură de noapte {Unsicherheit, nesiguranţă
(Angst, frică.
Altele indicau instrumente ale morţii: Peitsche, cravaşa s Giftgas, gaz otrăvitor Bunker, Injection.
Un singur cuvânt a făcut excepţie. Un singur cuvânt însemna amânarea morţii: Feierabend! Încetarea 1
Când după 10. 12. 14 ore de muncă infernală auzeam strigânduse din gură în gură: Feierabend! Încetarea! Eram siguri că am supravieţuit o zi.
La comanda salvatoare Feierabend 1, încetarea! Rostită de Kapo, târnăcopul ridicat deasupra capului nu mai era izbit cu toată forţa în pământul tare ca piatra, ci lăsat să cadă moale, neputincios. Chiar dacă lopata cu cărbune ori pietriş era ridicată până la buza vagonetului, ea nu era răsturnată
înăuntru, ci lăsată să cadă înapoi peste grămada ce aştepta să fie încărjcată.
Trunchiul de copac cărat de câte 3040 Hăltlingi era lăsat să se rostogolească
imediat: ie pe umerii noştri. Şina de cale ferată era trântită la pământ.
Din clipa în care se auzea comanda Feierabend nu se mai făcea nici măcar un singur pas, cu nici un fel de povara, nici cu bolovani, nici cu saci de ciment, nici cu drugi de fier, nici cu rotocoale de sârmă ghimpată.
Cei ajunşi la capătul puterilor, hotărâţi să se arunce în gol de pe schele, dacă în ultima clipă, înainte de începerea prăbuşirii, apucau să audă salvatorul cuvânt Feierabend! Încetarea! Încercau să se prindă de o grindă, de o sârmă, de orice, săşi recapete echilibrul, săşi amâne moartea. Iarna, când frigul ne pătrundea oasele, îngheţândune până şi sufletul, cei ajunşi la ultima limită a suferinţei umane, hotărî ţi să se prăvălească în braţele morţii albe, dacă în clipa în care se lăsau moaie în zăpadă apucau să audă Feierabend!
Încetarea! Îşi adunau ultimele puteri, se smulgeau din te* Iţirăţi sareaalbă a morţii şi se îndreptau din nou, amânânduşi sfirsnul cu încă o zi.
Loate cuvintele pe care leam auzit şi leam învăţat în lagărele de concentrare naziste erau legate nemijlocit de moarte, semnificau moartea însăşi. Sau se refereau la grăbirea ei. Indicau instrumente ale morţii. Unul singur a făcut excepţie. Un singur cuvânt însemna amânarea morţii î Icictabend! Încetarea! Când îl auzeam răsunând pe malurile ml. Clinilor Poloniei sau în pădurile Bavariei, în carierele de piatră ale Austriei sau în lagărele Saxoniei, la Auschwitz on Dachau, la Maiirhau. Se/î ori
Sachsenhausen, la Stuthot ori BcrgenBclsen, eram siguri că am mai supravieţuit o zi.
GFHFJM
Naziştii au anunţat în gura mare, fără să le tremure vocea, că
intenţionează să extermine pe toţi evreii din Europa şi cea mai mare parte a popoarelor slave. Totuşi, când au trecut la acţiune, sau. Gândit că nar fi bine să aparăj în faţa lumii ca ucigaşi de profesie. În consecinţă, maimarii de la Berlin au hotărât ca locul şi desfăşurarea crimelor – mai ales ale celor de amploare – să fie învăluite în Geheim, în secret.
SSSiandarfen/rihrerul Rudolf Hciss, comandantul lagărului Auschwitz
Birkcnau, a declarat la proces că în 1941, când Mimmler 1a chemat la Berlin pentru a1 însărcina cu organizarea Auschwirzului în vederea rezolvării definitive a problemei evreieşti, ia spus; „Asupra acestui ordin trebuie să
păstraţi un secret absolut, chiar faţă de superiorii dumneavoastră”.
După ce faimoasele Einsatzgruppcn, detaşamente de intervenţie, în fapt
„detaşamente ale morţii”, au fost temeinic instruite asupra „misiunii lor de exterminare” în Răsărit, ru câteva zile înainte de a se trece la acţiune, prin ordinul operativ al şefului poliţiei secrete şi S. D. nr. 8 din 17. IV1041 sa precizat: „Execuţiile nu trebuie efectuate în lagăr sau în imediata lui vecinătate.
Dacă lagărele din Guvernământul General se află în imediata apropiere a frontierei, este necesar ca pentru prelucrarea specială (citeşte: exterminare –
n.a.) prizonierii să fie duşi, pe cât posibil, în fostele legiuni sovietice. 11
Activitatea unităţilor Sonderkommando, cu aprobarea comandanţilor spatelui armatei. Trebuie să se desfăşoare în aşa fel, încât filtrarea să se facă pe cât posibil în mod discret, iar lichidarea să aibă loc fără întârziere şi la o asemenea distanţă de lagărele de deţinuţi şi de centrele populate, încât aceste lucruri să rămână Geheim, necunoscute, celorlaţi prizonieri de război şi populaţiei”.
Pe măsură ce amploarea crimelor creştea, muimarii de la Berlin se preocupau tot mai mull de păstrarea secretului.
După numai câteva luni ei revin cu noi precizări. În anexa nr. 1 la ordinul operativ nr. 14 din 29. X.1941 se arată; „execuţiile trebuie să se facă în mod geheim, în locuri potrivite şi în orice caz nu în lagăr sau în imediata lui apropiere.
Trebuie să se vegheze ca toate cadavrele să fie îngropate imediat şi în conformitate cu dispoziţiile în vigoare”.
Cu acest ordin, problema execuţiilor şi a păstrării secretului lor se consideră rezolvată. Nu şi cea a cadavrelor.
Iniţial se crezuse că, îngropând imediat cadavrele, se va îngropa o dată cu ele şi orice mărturie palpabilă privind săvârşirea crimei. Îngroparea cadavrelor dădea multă bătaie de cap SSiştilor, deoarece încetinea ritmul crimelor, nefund vorba de câteva morminte, ci de îngroparea a mii, zeci de mii, sute de mii de cadavre. SSiştii nu sau lăsat descurajaţi. Au dezvoltat o adevărată