Clipele cele mai teribile în Rev/eruriâe din lagărele cie concentrare le reprezentau nu crizele, abcesele, crampele, sufocările, ci apropierea omului cu seringa săţi facă eine Injektion, o injecţie. Niciodată nu puteai şti dară în seringă este calmant sau otravă.
Uciderea durch Injektion, prin injecţie, sau „asasinatul ştiinţific”, cum i sa spus la procesul de la Nürnberg, a tost „descoperit” şi lansat la Birkenau
Auschwitz. Autorul: SSOhersturmfiihrer 1 dr. Bntress. Ucidea până la 300 de deţinuţi pe zi. Era secondat de doctorul Jung, SSist şi el.
Ucideau prin injecţii şi „sanitarii” de cele mai diferite profesii. B. Klehr, de pildă, era cizmar. Un anume Stesses se lăuda că are la activ 10000 de Hăttlingi lichidaţi prin injecţii „făcute personal”, fi întrecea doar un oarecare Panseczyk care pretindea că a ucis, cu aceeaşi metodă, 12000 de deţinuţi.
Procedeul era la mare modă în primii ani de existenţă a Biricenoului, când nu se construiseră încă modernele sale crematorii şi camere de gazare.
Astfel, în 1942, când au sosit transporturile de deportaţi de la Lublin, întro singură acţiune au fost ucişi, prin injecţii provocatoare de moarte, 1500020000 de oameni.
La Buchenwald, SSHauplsturmiührer dr. Wlademar Hoven, ajuns medic, după ce la vârsta de 32 ani reuşise, bazânduse pe meritele sale în SS, săşi ia bacalaureatul, injecta otravă în venele a 12 deţinuţi, apoi ieşea la aer să se răcorească, fumând o ţigară. Când era foarte aglomerat îşi făcea pauza abia după ce lichida două duzini de Hăttlinqi.
La BergenBelsen marele maestru al asasinatului durch Injdition, prin injecţie a fost Karl, infirmierul şef, ajuns în lagăr pentru violarea şi uciderea unui copil. Iată cum ia descris activitatea unul din medicii supravieţuitori:
„Karl sosea flancat de doi devotaţi, cu o listă în mână, şi atunci şi' cei mai curajoşi simţeau că leşină. Conştient de efect, nu se grăbea, glumea cu şefii de bloc, care se temeau de el şi1 urau cu cordialitate. In faţă, deţinuţii dârdâiau, iar ochii ior, măriţi de spaimă, nu se puteau desprinde de hârtia fatală, în sfârşit, striga numerele. Erau aproape întotdeauna tineri, uneori copii de 16
ani. Galbeni de parcă ar fi fost deja morţi, ieşeau din rânduri clătinânduse, aliniinduse în spatele secunzilor ucigaşului, după care erau duşi întrun mic salon al Revierului. Găseau acolo câţiva bolnavi în agonie, aleşi im zori de Karl pentru a completa lotul. Erau puşi să se dezbrace, li se dădea câte un prici şi li se oferea o supă de regim îndulcită f dorinţa lor de viaţă era atât de puternică, încât, cu toate că erau puşi în gardă de dispariţiile zilnice ale camarazilor lor, de fiecare dată sperau. Ceasurile se scurgeau lent, cu un sentiment când de teamă, când de încredere. Karl venea săi viziteze, bătândui uşor peste obraji, stropindui în joacă cu aceeaşi seringă cu care în curând.
Se lăsa seara. Tăcuţi, oamenii intrau în odăiţă. De îndată ce uşile blocurilor se încuiau şi ultimele zgomote se stingeau, reapărea Karl în halat alb, Atunci, ajutoarele lui se
13Önăpusteau asupra condamnaţilor şii legau de priciuri„ ţipetele, rugăminţile sărmanilor copii, care se zbăteau cu disperare, se amestecau cu ritmul înteţit al muzicanţilor, Karl lua un ac lung. Sterilizat – o, bătaie de joc!
— Şi1 înfigea în toracele bietei victime, un ajutor îi întindea seringa, iar el împingea lichidul. Un urlet neomenesc, urmat uneori de un horcăit. Şi se trecea la următorul”.
La Mau. Lhau. Sen, sistemul'a fost introdus de doctorul Krebsbach, supranumit Bachspritz, ' Bachseringă, în scurta vreme, elsa răspândit în toate lagărele. În toate se proceda la fel. Deţinutului i se lua pulsul pentru a1
linişti, i se tampona braţul cu vată îmbibată în spirt, apoi, cu cea mai mare grijă şi cu un zâmbet încurajator, i se făcea eine Injektion, o injecţie intravenoasă. Conţinutul diferea de la lagăr la lagăr: benzină, aer, apă
oxigenată 33%, evipatl, acid cianhidric sau fenol. Mai ales fenol.
SSiştii de la Birkenau, care au fost mereu cu un pas înaintea camarazilor din celelalte lagăre în' perfecţionarea asasinatului, au rupt şablonul. Experimentând, '^u constatat că moartea intervine mult mai sigur şi mai rapia dacă injecţiile cu fenol se fac în regiunea inimii sau direct în inima.
Deşi perfecţionat, sistemul uciderii prin injecţii a fost împins pe planul al doilea de procedeul asasinării prin gazare. Injectarea cu fenol sa folosit în continuare doar pentru lichidarea bolnavilor şi a deţinuţilor indicaţi de Gesiapo.
Când unui deţinut, după ce a fost chemat la secţia politică a SSului (mina prelungită a Gestapoului în KZuri) i se recomanda să treacă pe la Revier însemna că soarta ia fost pecetluită, că a „fost trimis pentru erne injektion”, pentru o injecţie.
O singură dată şi pentru ultima oară a revenit uciderea durch Injektion, pnn injecţie, pe prim plan. Aceasta sa intim plat tn. Preziua ori prenoaoiea prăbuşirii lagărelor de concentrare.
Ordinul lui Himmler era < un. In mâna eliberatorilor nu trebuia să cadă
nici un HatUinq viu. De unele lagăre înSă armatele eliberatoare sau apropiat atât de vertiginos încât evacuarea cu trenul na mai tost posibilă. Nici alternativa lichidării în masă nu sa putut adopta. Nu era timp pentru îngroparea cadavrelor, iar SSiştii nu voiau să lase urme compromiţătoare.
Decizia: în toate lagărele, unde sa creat o asemenea situaţie, deţinuţii au fost încolonaţi şi, încadraţi de SSişti au fost dirijaţi spre KZurâle centrale care dispuneau de camere de gazare. Bolnavilor şi celor slăbiţi li sa injectat fenol.
^_.
În unele lagăre, trupele eliberatoare au intrat la câteva ore, şi chiar la câteva minute, după ce SSiştii, cu automatul, cravaşa şi seringa în mână, au luato la fugă. Acolo, unii dintre Hăltlingi au pulut fi salvaţi. Printre ei, deportata din Cluj, I. I. Ra poartă şi acum, pe braţ, sub numărul de Hăttling tatuai, arsura acelei tnjektiott, acelei injecţii cu fenol.
JUDE
Lagărele de concentrare naziste au fost înţesate cui Mii, zeci de mii de
„elemente asociale” – vagabonzi, braconieri, cerşetori, pungaşi, cartofori, proxeneţi, prostituate. Toţi aceştia purtau pe piept – ca semn distinctiv – un triunghi negru. Homosexualii aveau triunghiul roz.
Mii, zeci de mii de delincvenţi de drept comun – hoţi, tâlhari; excroci, asasini şi criminali de profesie. Ei purtau un triunghi verde.
Mii, zeci de mii de deţinuţi politici. Ei purtau un triunghi roşu. Clericii arestaţi aveau triunghi violet.
Milioane de Juden, de evrei. Ei purtau un triunghi galben.
Toţi deţinuţii – mii, zeci de mii, sute şi sute de mii – care purtau triunghiuri negre, roz, verzi, roşii au fost trimişi în lagăre datorită unei vini reale, scornite, presupuse ori bănuite. Erau acuzaţi de ceva. Ori suspectaţi.
Milioanele de deţinuţi care purtau triunghiul galben nu erau acuzaţi pentru nimic. Nu erau bănuiţi că au săvârşit ceva împotriva cuiva. Nici suspectaţi că vor comite în viitor. Ei erau internaţi în Vemichtungslager le pentru că erau Juden, evrei.
Pentru că sau născut.
Şi pentru că mai erau în viaţă.
În Europa trăiau 11000000. Far pentru viitorii o mie de anu pe pămânlul bătrânului continent, transformat în Lebensraum? Nazist, nu se prevedea loc nici măcar pentru uri; singur Jude. Pentru nici un evreu.
1 Lagăr de nimicire în masă * Spaţiu vital.
JUDENSTERN (t)
Der Judenstern, steaua galbenă în şase colţuri, a fost născocită de nazişti ca semn al stigmatizării publice, al proscrierii unui întreg popor. De fapt, la data introducerii purtării obligatorii a Judensfernului, a stelei galbene în şase colţuri, evreii din Reich erau de mult stigmatizaţi, proscrişi, izolaţi.
Măsurile antievreieşti, începând cu 1933, sau înmulţit an de an în progresie geometrică. Evreii au fost persecutaţi, scoşi din toate activităţile, alungaţi din toate domeniile. Li se luase totul şi li se interzisese totul. Naziştii nu erau însă mulţumiţi. Li se părea că, deşi excluşi din viaţa economică şi socială, nau fost suficient de înjosiţi. Ei ar fi vrut ca fiecare arian cu sânge pur săi poată distinge pe evrei şi să se bucure de suferinţele şi umilirea lor. În consecinţă, din iulie 1933, evreii au fost obligaţi ca. În toate instituţiile, dacă