📘 Limbajul morții – Oliver Lustig

De fapt, Aklion­Kugel, acţiunea­glonte, referitoare, în prin ul rând, la exterminarea prizonierilor sovietici a fost reglementată cu câteva zile înainte de declanşarea agresiunii împotriva U. R. S. S. prin instrucţiunile date, Einsatzgruppcn­eiqt, detaşamentelor de intervenţie, de fapt „detaşamente ale morţiş”, care au însoţit grupurile de armate invadatoare. „Nu există nici un motiv pentru a avea faţă de prizonierii de război ruşi considerente sentimentale.

De aceea toţi prizonierii sovietici identificaţi de Einsatzgmppen drept suspecţi vor fi împuşcaţi fără întârziere.

După confirmarea ordinului de execuţie se va trece imediat la îndeplinirea lui. Nu este permis ca prizonierii sovietici la care se referă măsurile menţionate să rămână în lagărele respective. Execuţiile nu vor fi făcute în lagăre şi nici în imediata lor apropiere, deoarece nu'trebuie să fie publu e.

În principiu nu trebuie să existe spectatori. Conform ordinului inspectorului de resort din Dresda, prizonierii sovietici identificaţi ca suspecţi vor fi transportaţi de urgenţe! Într­un lagăr de concentrare unde vor avea loc execuţiile.*

Apoi, la. 4 martie 1944, şeful Gestapo­uluî Heinrich multor a dat un ordin special ca toţi militarii evadaţi din lagăre să fie trimişi şi ucişi, după

sosirea lor acolo, cu un g. >nte în ceafă. Dispoziţiile Gesfapo­ului au fost întărite şi completate prin Kugel­Erlass ordonanţă a glontelui. Semnată de.

Mareşalul Keitel, comandantul suprem ai WehrmacJiS­alYiu Ea avea următorul cuprins r „De transmis secret. Chestiune guvernamentală secretă'*.

„Obiectul: măsuri de luat împotriva prizonierilor de raz: oi evadaţi şj prinşi, ofiţeri sau subofiţeri care nu iucreuZ”. Cu excepţia prizonierilor de război britanici şi americani. Comandantul suprem al armatei a ordonat cele ce u. aează:

1. Orice prizonier de război evadat şi prins, ofiţer sau subofiţer care nu lucrează, cu excepţia prizonierilor de război britanici şi americani, trebuie să fie predat şefului poliţiei şi serviciului de securitate cu menţiunea „Măsura III”, indiferent dacă evadarea s­a produs în cursu; unui transport, indiferent dacă

era vorba de o evadare colectivă sau de una individuală.

2. Deoarece predarea prizonierilor de război poliţiei secrete şi serviciului de securitate este absolut secretă, ceilalţi prizonieri de război nu trebuie să ştie că prizonierii respectivi au fost prinşiServiciului de informaţii ai armatei i se va comunica evadarea ior, dai nu şi faptul ca au fost prinşi.

Se va proceda în consecinţă în ce priveşte corespondenţa acestora.

Acelaşi răspuns se va da anchetatorilor şi reprezentanţilor puterilor protectoare. Crucii Roşii Internaţionale şi altor societăţi de ajutor*.

Prin dispoziţii ulterioare, cunoscute sub denumirea al doilea Kugei­

Erlass, a doua ordonanţă a gionteiui, prevederile de mai scus au fost extinse asupra lucrătorilor civili care dezertau, 'ca şi asupra soldaţilor, inclusiv englezi şi) americani.

Pentru a schiţa ce a însemnat aplicarea Kugei­Erlass­ului. Ordonanţei gionteiui, vom cita din declaraţia făcută la Nürnberg de locotenent­colouelul Guivante de Saint­Gast şi locotenentul Jean Veitb dinarmata franceză. „Existau diferite moduri de a­i trata pe prizonieri la Mauthausen, printre care acela descris în decretul Kiigel. Când soseau transporturile, prizonierii apa Minimi categoriei <K” nu erau înregistraţi, nu primeau nici o matrieulă şi numele lor rămâneau necunoscute, ie cunoşteau doar funcţionarii deia „Politische Ableitung” '. Aceşti prizonieri „K” erau imediat dirijaţi spre închisoare. Li se luau hainele şi erau duşi ia.

„sala de duşuri>­ Sala de duşuri situată în pivniţele închisorii în apropierea crematoriului, era special concepută

I. Oiot<­tic­: j! Ui Vaith a avui ocazia să auetä. la sosirea unui transport, următoarea dfecatie Intre ünpet. Stanrtf&hr<st a! Streitwieser şi şeful convoiului: „Citi prizonier. „* – Ctrtc. Spuuece, dintre cjre doi JK„. „Bine* asia.

Tns<tincsă trt­ispre„eco”.

Pentru executarea prizonierilor, fie prin glonte, fie prin asfixie. Se folosea în acest scop un aparat de măsurătoare cu totul special. Prizonierul era aşezat sub acest aparat care, în mod automat, fi descarcă un glonte în ceafă de îndată

ce aparatul atingea creştetul capului, (c) nd un transport de prizonieri „K” era

prea mare, nu se mai pierdea timpul cu măsurarea lor; ei erau exterminaţi prin asfixie cu ajutorul gazului.”

Când a trebuit să dea socoteală pentru faptele sale, SS Unterschartuhrei Josef Niedermayer, şef al barăcii 20 din Mauthausen, a spus; „Aşa­numita ordonanţă a glonţului, pe care am citit­o cu ochii mei şi care era semnată de comandantul Kaltenbrunner, stabilea ca prizonierii de război fugiţi şi prinşi, cu excepţia englezilor şi americanilor, să fie trimişi la Mauthausen pentru a fi lichidaţi. In ce priveşte blocul 20, primeam ordine de la comandantul Ziereis, de” la Bachmayer, de la Zutter şi de la doctorul Wolter.

Repet că am efectuat execuţiile numai din ordin, dacă nu aş fi executat ordinele primite, aş fi fost ucis eu însumi.

Am luat parte la aproximativ 400 de execuţii în celulele Bun/rer­ului In urma ordinelor comandantului Ziereis şi uneori ale căpitanilor Bachmayer, Zoâler sau ale locotenentului Altfuldisch.

Trebuia să­i pregătesc pe cei desemnaţi pentru executare'. Ii duceam tn camera de dezbrăcare, care era anticamera locului unde aveau loc execuţiile.

Execuţiile erau conduse de comandantul Ziereis şi de Bachmayer sau Zoller, de Schulz sau Altfuldisch ori Zutter”.

K. UNSTLER

'; '/>; '„'.' v '; '.'V ': „ ' „

Baraca noastră este săpată în pământ ca de altfel toate barăcile din. KZ

Landsberg. Privită de­afară, din pricina acoperişului în formă triunghiulară, pare a fi un mormânt. Pe dinăuntru seamănă cu un sicriu. Numai că este mult mai mare: încap în ea cincizeci de oameni. Mobilier nu există.

Singurul obiect din interior este godinul, aşezat în mijlocul barăcii.

Nu există paturi. In dreapta, o fâşie de pământ lată de un metru' şi jumătate şl lungă cât baraca este acoperită cu scânduri: e „patul” pentru douăzeci şi cinci de Hăitling­i.

Un metru de om. In stânga, un „pat” asemănător pentru ceilalţi douăzeci şi cinci. Intre cele două fâşii de pământ un şanţ, adânc de un metru, permite circulaţia între „paturi”.

Şi totuşi, ce sentiment de uşurare ne cuprinde când intrăm în baracă!

Înseamnă că ziua de caznă a luat sfârşit. Că şase ore nu vom vedea nici un SSist, cravaşele vor sta nemişcate, bătăile vor înceta şi nici vântul nu ne va chinui.

Din godin iese deocamdată mai mult fum decât căldură.

Crengile de brad aduse din pădure sunt ude şi ard greu. Dar nu ne descurajăm. Aşa­i în fiecare seară. Ne­am obişnuit cu fumul. Mai mult necaz ne provoacă păduchii. Mişună pe noi cu miile. Ne scuturăm hainele de păduchi aşa cum le­am scutura de praf. Unii şi­au scos cămaşa şi au lipit­o de godinul fierbinte. Păduchii ard repede, ziceau ei. Şi­au pârlit cămăşile, dar de păduchi n­au scăpat.

Acum e un moment de linişte în baracă. Nu se mişcă nimeni. S­a terminat şi cu scuturatul hainelor, şi cu discuţiile, şi cu oftatul. Der Kilnstler, artistul s­a ridicat în picioare, înseamnă că­şi începe programul.

Da, în baraca noastră, de două ori pe săptămână, şi uneori chiar mai des, avem teatru. Echipa dramatică este compusă dintr­un singur Kunstler, artist: Häftling­ul S.