Pentru a experimenta congelarea sângelui cu preparatul „polyyal”, ordona ca deţinuţii să fie împuşcaţi în diferite părţi ale corpului, apoi începea să
tamponeze tacticos rănile cu „polygal”.
Medicul SS Rascher nu numai că nuşi făcea probleme de conştiinţă
pentru cei ucişi, dar era chiar mândru de experienţele sale. Întro zi sa adresat cu aroganţă confratelui său Rein: „Afirmaţi că sunteţi fiziolog, dar vă limitaţi experienţele la cobai şi la şoareci. Eu sunt absolut singurul medic care cunoaşte cu adevărat fiziologia umană, pentru ca fac experienţe pe oameni şi nu pe şoareci.”
Fanatica sa soţie, Nini Diels, care ia uşurat „ascensiunea”, ia înlesnit şi pierzania. În ciuda vârstei sale relativ înaintate, sporea în fiecare an „rasa pură”
de stăpâni cu câte un copilaş, stârnind admiraţia şi aprecierea înaltelor cercuri S. Siste pe care le frecventau. La al treilea copil sa descoperit că sarcina doamnei Rascher a fost. Simulată, iar copilul furat. Posibilitatea pătrunderii unei impurităţi în sângele castei le arieni 100% a SSului îl indignă papa şi pe Himmler.
Soţn Rascher au fost arestaţi şi întemniţaţi.
Când sa apropiat prăbuşirea. Însuşi fostul protector, Rci< hsiiihrerul SS, a cerut ca cei doi soţi să nu cadă vii în mina inamicului. Ştiau prea multe şi ar fi putut să trăncănească. Doamna Rascher, fanatica hitlerislă, a fost spânzurată ia Ravensoriic/t. Domnul Rascher, medic SS, a fost ucis >a si:”>iiul Iui aprilie 1944, la Dachau, cu un foc de revolver, d, p naznicul Bunfcerului.
În timp re. Prin uşa întredeschisă, îşi întindea mâinile după blidul cu mâncare.
RASSISMUS
Ideile, planurile, acţiunile naziştilor au fost sângeroase, cumplit de sălbatice. Ele sau materializat întrun nesfârşit val de crime. Dintre toate, cea mai sângeroasă, cea mai sălbatică a fost teoria nazistă a rasismului. Ea a alimentat şi amplificat toate celelalte idei, planuri şi acţiuni criminale.
Der Rassismus, rasismul nazist, propovăduia: primordialitatea sângelui pur, a sângelui nordic, de arian! Superioritatea rasei germanice, rasă de stăpâni, singura capabilă să nască Ubermenschi, supraoameni; menirea acestei rase de aşi impune voinţa, legile ei Uniermenschilor, suboamenilor, degeneraţilor din rasele corcite, inferioare.
Spunândulise că sunt prototipul rasei superioare, menită sa domine Europa, naziştii, înregimenlaţi în zeci şi sute de divizii, au pornit să calce în picioare, să distrugă, să nimicească tot ce era curăţ, nobil şi măreţ, dar
aparţinea altor popoare considerate inferioare. Naziştii ucideau, distrugeau, incendiau tot ce întâlneau în cale urlând; „Dacă lumeantreagă va zace în ruine, La dracu, nouă puţin ne pasă; Mărşăluivom mai departe, Căci azi neaparţine Germania, Iar mâine lumea întreagă”
\par Der Rassismus, rasismul, propagat de nazişti, urmărea ca fiecare german – simţind că în vine îi curge „sângele pur al unei rase superioare”, că
este un Ubcrmcnsch, un supraom – să comande fără să şovăie, să ucidă cu sânge rece, fără scrupule. „Noi vrem, declara Hitler, să selecţionăm o pătură de stăpâni noi, străini de morala milei, o palura care va fi conştientă că, pe baza apartenenţei sale la rasa superioară, are dreptul să stăpânească şi va şti săşi instaureze şi săşi menţină fără şovăială dominaţia asupra masei largi” „Crema”
acestei pături superioare de stăpâni noi o alcătuiau SSiştii. Ei, strângând întro mână automatul şi în cealaltă cravaşa, se simţeau fără doar şi poate Übermenschi, supraoameni, şi, întradevăr, nu le tremura mâna pe trăgaci, nui impresionau, aşa cu ni le cerea Himmler, „nici valurile de sânge, nici munţii de cadavre”. Teoria rasismului nazist nu se putea lipsi de asemenea ucigaşi de profesie, deoarece ea presupunea nu doar pro! Ei a rea şi înmulţirea pe toate căile a rasei superioare, a Überúiensehiíor germani, ci şi exterminarea necruţătoare, în masă a celor de rasă inferioară.
— Hitler a explicat fără echivoc: „După veacuri de lamentări pe tema apărării celor săraci şi umiliţi, a venit vremea să luăm apărarea celor puternici împotriva celor inferiori. Una din principalele sarcini ale activităţii de stat germane pentru tot timpul va Ei să prevenim prin toate mijloacele de care a, spunem înmulţirea rasei slave. Instinctele naturale poruncesc tuturor fiinţelor vii nu numai săi cucerească pe duşmani, ci săi şi nimicească. În vremurile trecute, una din prerogativele învingătorului era de a distruge triburi şi popoare întregi”.
Himmler a formulat toate acestea mult mai simplu şi mai concis ca să fie pe înţelesul fiecărui SSist: „Să ne înţelegem: zecile de ani care vor urma nau ca obiect discuţii. În legai ură cu politica externă susceptibilă sau nu de a fi dusă de Germania, ele înseamnă lupta pentru exterminarea oamenilor de rasă
inferioară din întreaga lume”.
Da, Himmler considera că e suficient dacă din tot rasismul, SSistul de rând înţelege că el aparţine unei rase superioare şi trebuie săi ucidă, fără milă, pe toţi cei care fac parte dintro rasă inferioară.
Vorbind în faţa generalilor SS, Heinrich Himmler a încercat să fie mai convingător, vădind chiar pretenţii de „mare orator” t „Cum o duc ruşii? Cum o duc cehii? Mie perfect indiferent. Nu mă interesează dacă celelalte popoare trăiesc bine sau crapă de foame, important este doar să avem noi sclavi pentru culturile noastre. Cemi pasă mie că, săpând la un şanţ antitanc, zece mii de rusoaice cad grămadă de epuizare? Singurul lucru care mă interesează este să
fie gata şanţul, în fulosu] Germaniei”.
Propagând den Rassismus, rasismul, maimatii de la Berlin puneau principalul accent pe inocularea dispreţului faţă de popoarele declarate de rasă
inferioară, pe îndemnul la exterminarea lor ca o condiţie sine gua non a afirmării rasei superioare, a fJber mensch – i lor germani.
La 2 octombrie 1940 a avut loc o consfătuire la Hitler.
Discuţiile au fost consemnate de Borman însuşi. În documeuti se arată
„Nu trebuie să existe stăpâni polonezi, acolo unde vor li găsiţi, ei trebuie să fie nimiciţi, oricât de crud ar părea acest lucru.” „Toţi intelectualii polonezi trebuie să fie nimiciţi. Aceasta pare o cruzime, dar aşa cere legea vieţii.” „. Preoţii vor fi plătiţi de noi şi, în schimb, vor trebui să propovăduiască ceea ce te vom cere noi. Dacă se va găsi vreun preot care să procedeze altfe', vom fi necruţători cu el Sarcina preotului este de a avea grijă ca polonezii sä rămână liniştiţi, de ai prosti şi îndobitoci. Aceasta este cu totul în interesul nostru.”
Comisarul Re/c/iului pentru Ucraina, Erich Koch, a declarat întro cuvântare publică ţinută la Kiev: „Suntem un popor de stăpâni, asta înseamnă
că cel mai neînsemnat muncitor german este din punct de vedere rasial şi biologic de o mie de ori mai valoros decât populaţia de aici”.
Der Rassismus, rasismul nazist, sa dovedit a fi cel mai necruţător, cel mai feroce faţă de evrei. Popoarele slave le vroia crunt decimate. Pe evrei, însă
pretindea săi nimicească până Ia unul. Dacă pe slavi îi decima prin represalii şi înfometări, în mod arbitrar şi abuziv, pe evrei îi extermina organizat şi metodic, pe bază de legi rasiale adoptate oficial şi date publicităţii, elaborânduse un program concret de exterminare ce viza 11000000, adică toţi evreii din Europa. Întro primă etapă, naziştii şiau propus ca din popoarele slave să
nimicească numai o parte. Întrun discurs, Himmler a delimitat această „parte”
la 30000000 de slavi.
Dea lungul şi dea latul marelui Reich, nicăieri, der Rassismus, rasismul nazist, nu se simţea mai la el acasă decât în lagărele de concentrare. Acolo, în vecinătatea gardurilor de sârmă ghimpată, a camerelor de gazare şi crematoriilor, SSiştii aveau realmente sentimentul că sunt Ubermenschi, iar miile, milioanele de Häftlingi nişte l/nrermenschi, nişte suboameni, care puteau fi oricând batjocoriţi, bătuţi, schingiuiţi, împuşcaţi, spânzuraţi, gazaţi sau pur şi simplu striviţi sub bocanci ca nişte viermi.
Monstruoasele experienţe pe oameni vii efectuate în lagărele de concentrare aveau la bază tot der Rassismus, rasismul, în faţa tribunalului, chemat să dea socoteală pentru crimele sale, dr. Kurt Hessmeyer a declarat că
el nu făcea deosebire „între animalele de experienţă şi copiii evrei. Pe atunci, punctul meu de vedere era că deţinuţii din lagărele de concentrare nu au valoare ca oameni”.
La Nürnberg, în timpul procesului, Bach Zelewsky a fost întrebat:
„Consideraţi că discursul lui Himmler, în care cerea exterminarea a treizeci de milioane de slavi, ar reflecta propriile sale convingeri sau este, după părerea dv., doar o expresie a concepţiei naţâonalsocialiste?”
Bach Zelewsky: „Astăzi sunt convins că era o consecinţă logică a concepţiei noastre. Când predici ani dea rândul, teci de ani dea rândul, că