Ei bine deci, va continua să piloteze mereu această navă ― sau una exact la fel, dacă va avea ocazia.

Şi, pentru că vroia să îşi ţină mintea departe de problema existenţei planetei locuibile, se gândi că impusese navei să se deplaseze deasupra planului, şi nu dedesubtul lui. În lipsa unui motiv întemeiat, piloţii alegeau întotdeauna să meargă pe deasupra planului planetar. De ce?

Şi, că tot veni vorba, pentru ce să se considere o direcţie ca fiind deasupra, şi cealaltă dedesubt? În simetria spaţiului, asta era o pură convenţie.

Totuşi, întotdeauna căuta să afle sensul în care o planetă aflată sub observaţie se rotea în jurul axei proprii, şi orbita în jurul stelei sale. Atunci când ambele erau în sens contrar rotirii acelor de ceasornic, direcţia braţului ridicat desemna nordul, iar direcţia picioarelor desemna sudul. Şi, în întreaga Galaxie, nordul era considerat ca fiind sus, iar sudul jos.

O pură convenţie, care se pierdea în ceţurile epocii primitive, şi era respectată mecanic. Dacă cineva privea o hartă cunoscută cu sudul în sus, nu o mai recunoştea. Trebuia să o întoarcă pentru a o putea citi. Deci o întorcea cu nordul... în sus.

Trevize se gândi la o bătălie purtată de Bel Riose, generalul Imperiului de acum trei secole, care, într-un moment crucial, virase cu o întreagă escadrilă sub planul planetar, şi capturase o escadră de nave nepregătite pentru o astfel de manevră. Au fost plângeri că manevra nu fusese cinstită... plângerile au venit din partea celor capturaţi, desigur.

O convenţie atât de puternică şi atât de veche trebuie să se fi născut pe Pământ ― şi cu asta, gândurile lui Trevize reveniră brusc la problema planetei locuibile.

Pelorat şi Bliss continuară să privească giganta gazoasă cum se mişca pe ecran, încet, foarte încet, spre marginile acestuia. Zona luminată de soare se mări şi, cum Trevize menţinuse spectrul în domeniul lungimilor de undă roşii-portocalii, suprafaţa acesteia, răscolită de furtuni, deveni mai agitată şi mai hipnotică.

Apoi intră Fallom, care nu-şi găsea locul, şi Bliss decise că venise vremea să-l trimită la culcare. De altfel, şi ea avea nevoie de somn.

Trevize îi spuse lui Pelorat, care rămăsese:

― Trebuie să renunţ la giganta gazoasă, Janov. Vreau să pun computerul să se concentreze asupra vreunui centru de atracţie gravitaţională de o intensitate adecvată.

― Desigur, bătrâne, spuse Pelorat.

Dar lucrurile erau mai complicate. Computerul nu trebuia să caute doar o amprentă gravitaţională de mărime adecvată, ci de asemeni aflată şi la o distanţă convenabilă. Vor mai trece câteva zile până să obţină o certitudine.

61

Trevize pătrunse în cameră, grav, solemn,... posomorât,... şi tresări vizibil.

Bliss îl aştepta; imediat lângă ea se afla Fallom, cu slipul şi roba purtând mireasma inconfundabilă de prospeţime dată de spălarea şi presarea în vid. Tânărul arăta mai bine în îmbrăcămintea proprie decât în cămăşile de noapte sumare ale lui Bliss.

― Lucrai la computer şi n-am vrut să te deranjez, spuse Bliss, dar acum ascultă... Dă-i drumul, Fallom.

Fallom spuse, cu vocea sa subţire şi muzicală:

― Te salut, Protector Trevize. Cu mare plăcere te ap... ad... acompaniez pe această navă călătoare în spaţiu. Sunt fericit, de asemenea, că prietenii mei, Bliss şi Pel, sunt atât de buni cu mine.

Fallom termină cu un surâs drăguţ, şi încă o dată Trevize se întrebă în sinea sa: Mă gândesc la el ca la un băiat, sau o fată, sau amândouă, sau nici una?

Dădu din cap:

― Foarte bine memorat. Iar pronunţia a fost aproape perfectă.

― Nu a memorat deloc, spuse Bliss cu multă căldură în glas. Fallom a compus singur fraza şi m-a întrebat dacă ar fi posibil să ţi-o recite. Nici măcar nu ştiam ce dorea să-ţi spună, până nu am auzit.

Trevize forţă un surâs:

― În cazul acesta, este, într-adevăr foarte bine.

Observă că Bliss evita, de câte ori era posibil, să folosească pronumele.

Bliss se întoarse spre Fallom şi spuse:

― Ţi-am spus că Trevize o să aprecieze... Acum mergi la Pel şi, dacă vrei, mai poţi citi ceva.

Fallom plecă în fugă, şi Bliss continuă:

― Este de-a dreptul uimitor cât de repede învaţă Fallom limbajul Galactic. Solarienii trebuie să aibă o aptitudine specială pentru limbaje. Gândeşte-te cum vorbea Bander Galactica, doar pe baza a ceea ce auzise din comunicaţiile hiperspaţiale. Creierele Solarienilor ar putea fi remarcabile şi în alte aspecte decât transducţia de energie.

Trevize mârâi.

― Nu-mi spune că nici acum nu-ţi place Fallom, îl tatonă Bliss.

― Nici nu-mi place, nici nu-mi displace. Creatura asta mă stânjeneşte, pur şi simplu. În primul rând, mi se pare sinistru să am de-a face cu un hermafrodit.

― Haide, Trevize, spuse Bliss. Fallom este o fiinţă perfect acceptabilă. Pentru o societate de hermafrodiţi, gândeşte-te cât de respingători am părea tu şi cu mine ― masculii şi femelele, în general. Fiecare este jumătatea unui întreg şi, pentru a se reproduce, este nevoie de o uniune temporară şi dizgraţioasă.

― Ce, ai vreo obiecţie, Bliss? Poate nici ţie nu-ţi place?

― Nu te preface că nu ai înţeles. Încerc să-mi imaginez cum am fi noi văzuţi de către hermafrodiţi. Pentru ei, actul sexual trebuie să fie extrem de dizgraţios; pentru noi, este natural. Fallom ţi se pare respingător, dar reacţia ta este mărginită şi îngustă.

― Sincer să fiu, spuse Trevize, mă deranjează că nu ştiu ce pronume să folosesc. Această şovăială îmi împiedică gândurile şi îmi stânjeneşte conversaţia.

― Dar asta este o lipsă a limbajului nostru, spuse Bliss, şi nu a lui Fallom. Limbajul uman nu a fost elaborat ţinând cont de hermafroditism. Şi mă bucur că ai adus vorba, pentru că şi eu m-am gândit la asta... De ce să nu alegem un pronume în mod arbitrar? Eu mă gândesc la Fallom ca la o fată. Are vocea ascuţită a unei fete, şi capacitatea de a naşte, care este definiţia esenţială a feminităţii. Pelorat a fost de acord; ce-ar fi să accepţi şi tu? Să-i spunem “ea”.

Trevize ridică din umeri:

― Foarte bine. Va suna ciudat când vei spune că ea are testicule, dar nu am nimic împotrivă.

Bliss oftă:

― Ai obiceiul nesuferit de a lua totul în derâdere, însă ştiu că acum eşti tensionat, şi nu am să-ţi fac reproşuri. Deci, te rog ca atunci când vorbeşti despre Fallom, să foloseşti pronumele feminin.

― Aşa voi face.

Trevize ezită puţin, apoi, incapabil să reziste, spuse:

― Ori de câte ori vă văd împreună, Fallom pare din ce în ce mai mult copilul tău adoptiv. Să fie cumva din cauză că îţi doreşti un copil, şi Janov nu îţi poate face unul?

Bliss deschise larg ochii:

― Nu pentru copii sunt împreună cu Pelorat! Crezi că îl folosesc ca pe un instrument? În orice caz, pentru mine încă nu a sosit timpul să am un copil. Când va veni, va trebui să fie un copil Gaian, iar Pel nu este apt pentru aşa ceva.

― Adică Janov va fi dat la o parte?

― Deloc. Va fi doar o separare temporară. Ba chiar aş putea face copilul prin inseminare artificială.

― Bănuiesc că nu poţi avea un copil decât atunci când Gaia decide că este necesar; atunci când se produce un gol prin moartea unui fragment uman Gaian deja existent.