― Ştiu ce am spus. Pel şi-a închipuit că a văzut o mişcare şi a auzit un sunet. Şi-a petrecut viaţa adunând informaţii, dar este greu să te faci remarcat într-un domeniu ca al lui. I-ar place foarte mult să facă el însuşi o descoperire. Descoperirea numelui "Aurora" a fost reală, şi l-a făcut mai fericit decât îţi poţi tu închipui. Şi-a dorit cu disperare să
descopere mai mult.
― Vrei să-mi spui că îşi dorea atât de mult să facă o descoperire încât şi-a închipuit că
a dat peste un robot în stare de funcţionare, când de fapt robotul nu funcţiona?
― Da, a dat peste un morman de rugină care nu avea mai multă conştiinţă decât roca pe care se sprijinea.
― Dar i-ai susţinut povestea.
― Nu m-a lăsat inima să-l aduc cu picioarele pe pământ. Ar fi fost puternic deziluzionat! Pel înseamnă foarte mult pentru mine.
Trevize o fixă un minut întreg cu privirea. Apoi spuse:
― Te deranjează dacă-mi explici de ce înseamnă atât de mult pentru tine? Serios că aş
vrea să ştiu. Pentru tine, nu este probabil decât un bărbat mai în vârstă, fără nimic romantic. Un Izolat, iar tu dispreţuieşti Izolaţii. Eşti tânără şi frumoasă, şi cred că există
alte părţi ale Gaiei cu trup de bărbaţi tineri, viguroşi şi frumoşi. Împreună cu ei poţi avea o relaţie fizică nemaipomenită, care să rezoneze în întreaga Gaia, şi să provoace culmi de extaz. Deci, ce vezi tu la Janov?
Bliss îl privi pe Trevize cu un aer serios:
― Tu nu îl iubeşti?
Trevize dădu din umeri şi spuse:
― Ţin la el. Cred că s-ar putea spune, în sens non-sexual, că îl iubesc.
― Nu-l cunoşti de multă vreme. Pentru ce îl iubeşti, în felul acesta al tău, non-sexual?
Trevize zâmbi fără să vrea:
― E un tip atât de ciudat. Cred sincer că niciodată în viaţă nu s-a gândit la el. I s-a spus să vină cu mine, şi a venit. Fără nici o obiecţie. Vroia să mergem pe Trantor, dar când i-am spus că mergem pe Gaia, nu m-a contrazis deloc. Iar acum mă însoţeşte în această
căutare a Pământului, deşi ştie că este periculos. Sunt sigur că dacă ar trebui să-şi sacrifice viaţa pentru mine ― sau pentru altcineva ― ar face-o, fără şovăială.
― Tu ţi-ai da viaţa pentru el, Trevize?
― S-ar putea, dacă n-aş avea timp să gândesc. Altfel, cred că aş ezita şi poate că mi s-ar face frică. Eu nu sunt la fel de bun ca el. Şi poate de aceea simt această nevoie teribilă de a-l proteja şi de a-l păstra mai departe la fel de bun. Nu vreau ca Galaxia să îl înveţe să nu fie bun. Înţelegi? Şi în mod special trebuie să îl apăr de tine. Nu pot suporta gândul că-l vei părăsi după ce se va termina cu amuzamentul pe care ţi-l produc acum cine ştie ce ciudăţenii de-ale lui.
― Da, ştiam că aşa vei gândi. Nu crezi că şi eu văd în Pel ceea ce vezi tu? Ba chiar mai mult, pentru că eu pot lua contact direct cu mintea lui? Mă port ca şi cum i-aş vrea răul?
Aş susţine eu visul lui cu robotul în stare de funcţionare, dacă aş suporta să-i văd sentimentele rănite? Trevize, eu sunt obişnuită cu ceea ce tu numeşti bunătate, pentru că
fiecare parte din Gaia este gata să se sacrifice pentru întreg. Nu cunoaştem şi nu înţelegem alt mod de acţiune. Dar, făcând astfel, noi nu renunţăm la nimic, pentru că fiecare parte este întregul, deşi nu mă aştept să înţelegi acest lucru. Pel este diferit.
Bliss nu îl mai privea pe Trevize. Era ca şi cum ar fi vorbit pentru sine:
― El este un Izolat. Nu este altruist pentru că face parte dintr-un întreg. Este altruist prin însăşi natura lui. Mă înţelegi? Are numai de pierdut şi nimic de câştigat. Îmi este
ruşine pentru că sunt ceea ce sunt şi nu simt teama de a pierde ceva, pe când el nu are nici o speranţă de câştig.
Ridică din nou privirea spre Trevize, foarte serioasă:
― Îţi dai acum seama că îl înţeleg mai mult decât ai putea tu vreodată? Crezi că i-aş
putea face vreun rău în vreun fel?
Trevize spuse:
― Bliss, azi, mai devreme, ai propus: "Hai să fim prieteni", iar eu nu am spus decât:
"Dacă vrei..." Am avut reticenţe, închipuindu-mi că i-ai putea face rău lui Janov. Acum este rândul meu. Bliss, hai să fim prieteni. Poţi veni cu argumente în favoarea Gaiei, iar eu le pot refuza, dar chiar şi aşa, în ciuda acestui duel, hai să fim prieteni.
Şi întinse mâna.
― Desigur, Trevize, spuse Bliss.
Mâinile lor se strânseră puternic.
42
Trevize surâse tăcut în sinea sa. Era un surâs interior, buzele nu schiţaseră nici o mişcare.
Când lucrase cu computerul pentru a descoperi posibila stea a primului set de coordonate, atât Pelorat cât şi Bliss priviseră cu atenţie şi puseseră întrebări. Acum stăteau în camera lor şi dormeau sau se relaxau, lăsând întreaga treabă doar pe umerii lui.
Într-un fel se simţea flatat: acum aceptaseră faptul că Trevize era şeful, ştia ce făcea, şi nu avea nevoie de supraveghere sau încurajări. Cât despre el, acumulase suficientă