Aparţinem întregii lumi. Avem o sursa de alimentare independentă, atomică. Întreb încă o
dată: Unde este Stăpânul Bander?
Trevize privi în jurul lui. Pelorat părea neliniştit; Bliss strângea din buze, dar era calmă. Fallom tremura, dar mâna lui Bliss îi atinse umărul, şi copilul se încorda uşor, pierzându-şi expresia facială. (Oare Bliss îl seda?)
― Pentru ultima oară, spuse robotul, unde este Stăpânul Bander?
― Nu ştiu, spuse apăsat Trevize.
Robotul dădu din cap, şi doi dintre colegii săi plecară în grabă.
― Colegii mei Gardieni, spuse el, vor cerceta locuinţa. Între timp, voi veţi fi reţinuţi pentru interogatoriu. Dă-mi obiectele acelea pe care le porţi în lateral.
Trevize făcu un pas înapoi:
― Sunt inofensive.
― Nu mişca! Nu te-am întrebat dacă sunt sau nu inofensive. Ţi le-am cerut.
― Nu.
Robotul făcu un pas rapid înainte, şi braţul său se întinse prea repede pentru ca Trevize să îşi dea seama ce se întâmplă. Mâna robotului îi prinse umărul; strânsoarea se accentuă, şi apăsă în jos. Trevize căzu în genunchi.
― Obiectele, spuse robotul. După care întinse cealaltă mână.
― Nu, gâfâi Trevize.
Bliss se repezi, scoase blasterul din holster înainte ca Trevize, imobilizat, să poată face ceva pentru a o împiedica, şi îl întinse robotului.
― Ţine, Gardian, spuse ea. Şi dacă mai aştepţi un moment... iată-l şi pe celălalt. Acum eliberează-mi colegul.
Robotul, ţinând cele două arme, se dădu înapoi. Trevize se ridică încet în picioare, frecându-şi viguros umărul, şi strâmbându-se de durere.
(Fallom gemu încet, iar Pelorat îl ridică distrat în braţe, ţinându-l strâns.) Bliss şopti furioasă spre Trevize:
― De ce i te opui? Te poate ucide cu două degete.
Trevize mormăi şi spuse, printre dinţi:
― De ce nu te ocupi tu de el?
― Încerc. Am nevoie de timp. Mintea lui este încordată, intens programată, greu de abordat. Trebuie să i-o studiez. Tu încearcă să câştigi timp.
― Nu-i studia mintea, spuse Trevize de-abia auzit. Distruge-i-o.
Bliss privi repede spre robot. Acesta cerceta cu atenţie armele, în timp ce robotul de lângă el îi supraveghea pe Străini. Nici unul nu părea interesat de schimbul de şoapte dintre Trevize şi Bliss.
― Nu, spuse Bliss. Nici o distrugere. Am ucis un câine şi am rănit un altul, pe prima planetă. Pe lumea asta, ştii şi tu ce s-a întâmplat.
(Încă o privire rapidă spre Roboţii Gardieni.)
― Gaia nu trebuie să distrugă în mod inutil viaţa sau inteligenţa, continuă ea. Am nevoie de timp pentru a acţiona paşnic.
Făcu un pas înapoi şi privi fix robotul.
― Acestea sunt arme, spuse robotul.
― Nu, spuse Trevize.
― Ba da, spuse Bliss, dar nu folosesc la nimic. Sunt golite de energie.
― Serios? Şi pentru ce purtaţi arme golite de energie? Poate că nu sunt descărcate.
Apucă una dintre arme şi puse degetul mare în locul potrivit:
― Aşa se activează?
― Da, spuse Bliss. Dacă apeşi mai tare se va activa, în caz că este încărcată cu energie... dar nu este.
― Sigur?
Robotul îndreptă arma spre Trevize:
― Vrei să spui că dacă îl activez acum, nu va funcţiona?
― Nu va funcţiona, spuse Bliss.
Trevize îngheţase, incapabil să mai articuleze vreun cuvânt. Verificase blasterul după