Când vi se propune o afacere cât de cât interesantă, nu cumpăniţi îndelung înainte de a o încheia? Există oare vreun interes mai mare în această lume decât cel legat de fericirea sau nefericirea noastră în veci?
Există o suta de religii pe acest pământ, dar nu există niciuna care să nu ne condamne dacă ne vedem în continuare de dogma noastră, pe care ele o socotesc absurdă şi nelegiuită; cercetaţi aşadar aceste dogme.
MEDROSO Cum aş putea să le cercetez? Nu sunt iacobin.
BOLDMIND
Dar sunteţi om şi e de-ajuns.
MEDROSO
Vai mie1 Sunt mult mai puţin om decât domnia voastră.
BOLDMIND
Nu ţine decât de dumneavoastră să învăţaţi să gândiţi; v-aţi născut înzestrat cu raţiune; sunteţi o pasăre în colivia inchiziţiei; tribunalul său v-a tăiat aripile, dar ele pot sa crească din nou. Unul care nu cunoaşte geometria poate să o înveţe; orice om poate să se instruiască: e ruşinos
să-ţi dai sufletul pe mâna unuia căruia nu i-ai încredinţa nici măcar banii tăi; cutezaţi să gândiţi prin voi înşivă, MEDROSO
Se spune că dacă toată lumea ar gândi de capul ei, s-ar isca o extraordinară confuzie.
BOLDMIND
E taman invers. Când asistăm la un spectacol, fiecare îşi spune liber opinia, iar pacea nu e câtuşi de puţin tulburată; dar dacă un protector neobrăzat al te miri cărui poet slab ar vrea să le impună
tuturor oamenilor cu gust să considere frumos ceva ce lor le parc urât, atunci fluierăturile n-ar întârzia să se audă, iar cele două tabere n-ar şovăi să-şi arunce cu mere în cap, după cum s-a şi întâmplat, de altminteri, o dată, la Londra. Aceşti tirani ai spiritului sunt cei care au produs o parte din nenorocirile care există în lume. În Anglia nu am devenit cu adevărat fericiţi decât din clipa în care orice om a început să
se bucure în voie de dreptul de a-şi exprima opinia.
MEDROSO
Şi noi suntem cât se poate de liniştiţi la Lisabona, unde nimănui nu-i este permis să-şi exprime opinia.
BOLDMIND
Sunteţi liniştiţi, dar nu fericiţi; este acea fericire a unui osândit la galere, care vâsleşte în cadenţă şi în tăcere.
MEDROSO
Prin urmare consideraţi că sufletul meu este la galere?
BOLDMIND
Da, şi aş vrea să îl eliberez.
MEDROSO
Dar dacă eu mă simt bine la galere?
BOLDMIND
Atunci meriţi să îe afli acoâo.
DESPRE LEGI (LOIS (DES)
În epoca lui Vespasian şi Titus, în timp ce romanii îi căsăpeau pe evrei, un israelit extrem de bogat, care n-avca câtuşi de puţin chef să fie măcelărit, a fugit cu tot aurul câştigat de pe urma meseriei sale de cămătar, şi s-a îndreptat cu întreaga familie, compusă dintr-o nevastă
bătrână, un fiu şi o fiică, spre Eziongaber.
În suita sa se numărau şi doi eunuci, unul pe post de bucătar, celălalt muncind pământul şi via. Un bun esenian, care ştia pe de rost Pentateucul, îi servea drept duhovnic. Ajunşi la Eziongaber, s-au îmbarcat cu toţii pe un vas, au traversat marca numită cea Roşie, care altminteri nu mai este roşie şi au pătruns în Golful Persic, în căutarea ţinutului lui Ofâr, neavând nici o idee unde s-ar putea găsi. Vă imaginaţi că s-a iscat o furtună năprasnică, care a împins familia ebraică spre coastele Indiilor; nava a naufragiat pe una din Insulele Maldive, numita astăzi Padrabranca, la acea vreme pustie.
Bătrânul cel bogat cu femeia sa s-au înecat; fiul, fiica, cei doi eunuci şi preotul au scăpat cu viaţă; au recuperat ce brumă de provizii au putut de pe vas, au construit nişte colibe pe insulă şi au trăit acolo în tihna. Ştiţi că Insula Padrabranca se află la cinci grade de ecuator, şi are cele mai mari nuci de cocos şi cei mai buni ananaşi din lume; era plăcut sa trăieşti acolo, în vreme ce în alte părţi restul naţiei mult iubite era măcelărit; dar esenianul plângea gândindu-se că poate ei erau ultimii evrei de pe pământ şi că seminţia lui Avraam avea să piară.
, Nu depinde decât de tine să o reînvii, a spus tânărul evreu: căsătoreşte-te cu sora mea.
— Aş vrea eu, dar legea se împotriveşte. Eu sunt esenian şi am făcut legământ că nu mă voi căsători niciodată; legea cere să-ţi respecţi jurământul; neamul evreiesc poate să dispară, dar eu nu o voi lua de soţie pe sora ta, oricât ar fi ea de frumoasă.
Dar eunucii mei nu-i pot dărui copii, a continuat evreul; o să mă
ocup atunci cu de asta, iar tu vei binecuvânta căsăto ria.
Mai bine să mor de mâna soldaţilor romani, a spus preotul, decât să te sprijin să comiţi un incest; dacă ţi-ar fi fost soră după tata, mai treacă-meargă, legea ar mai îngădui-o; dar ţi-e soră după mamă, prin urmare ar fi ceva cumplit.
Sunt de acord, a răspuns tânărul, că o asemenea faptă ar fi socotita o crima la Ierusalim, unde aş putea găsi şi alte fete; dar pe Insula Padrabranca, unde nu văd decât cocotieri, ananaşi şi stridii, cred că fapta ar putea fi permisă.”
Evreul s-a căsătorit aşadar cu sora lui şi a avut o fiică, în ciuda protestelor esenianului: a fost singura odraslă născută dintr-o căsătorie pe care unul o socotea cât se poate de legitimă, iar celălalt, abominabilă.
Paisprezece ani mai târziu, mama a murit; tatăl i-a spus atunci preotului: „Tot nu te-ai dezbărat de vechile prejudecăţi? N-ai vrea să te căsătoreşti cu fiica mea?
