Fariseii, la evrei, nu au adoptat dogma învierii decât la mult timp după epoca lui Platon.
În Faptele Apostolilor se găseşte un episod extrem de ciudat şi demn de a ne opri atenţia asupra lui. Sfântul lacov alături de mai mulţi tovarăşi de-ai săi îl sfătuiesc pe sfântul Pavel să se duca în templul din Ierusalim şi să participe acolo la toate ceremoniile prescrise de vechea
lege, deşi era deja creştin, „pentru ca toată lumea să ştie, spuneau ei, că
tot ce se vorbeşte pe seama ta este fals şi că tu respecţi în continuare legea lui Moise”. Altfel spus: „Du-te să minţi, să juri strâmb şi să negi în public religia pe care o propovăduieşti”.
Sfântul Pavel s-a dus aşadar preţ de şapte zile la templu, dar în a şaptea zi a fost recunoscut. A fost acuzat că a adus în templu străini în scopul de a-1 profana. Iată cum a ieşit el din încurcătură: Pavel, ştiind că o parte dintre cei prezenţi era din neamul saduceilor, iar cealaltă parte din neamul fariseilor, a grăit răspicat în adunare: Fraţilor, sunt eu însumi fariseu şi fiu de fariseu; vor sa mă condamne din pricina speranţei într-o altă viaţă şi în învierea morţilor.” ' în toată această
tărăşenie nu fusese nicidecum vorba despre învierea morţilor; Pavel nu a pomcnit-o decât pentru a-i întărâta pe farisei şi pe saducei unii împotriva altora.
V.7. „Vorbind astfel, Pavel a semănat gâlceava între farisei şi saducei, iar adunarea a fost dezbinata.”
V.8. „Căci saduceii spun că nu există nici înviere, nici îngeri, nici suflet, în vreme ce fariseii le recunosc pe toate deopotrivă ctc.”
1) Faptele Apostolilor, capitolul XXHI, versetul 6. (Nota lui Vol-taire).
S-a pretins că Iov, care este foarte străvechi, cunoştea deja dosma învierii. Se citează în acest sens următoarele: „Ştiu că o ' * mântuitorul meu este viu, şi că într-o zi mântuirea lui se va pogorî asupra mea, că eu mă voi ridica din ţărână şi îmi va creşte la loc carnea şi în trupul meu îl voi revedea din nou pe Domnul”.
Însă mai mulţi comentatori consideră că Iov voia să-şi exprime de fapt speranţa că se va însănătoşi în curând, şi că nu va rămâne dc-a pururi culcat pe pământ, aşa cum era. Continuarea dovedeşte destul de limpede că aceasta este interpretarea corectă, întrucât le grăieşte dc-ndata falşilor şi asprilor săi prieteni: „De ce spuneţi: Să-1 prigonim?”
sau: „Pentru că veţi spune: căci 1-am prigonit”. Nu înseamnă oare aceasta destul de clar: „Când mă veţi vedea sănătos şi bogat ca altădată
vă veţi căi că m-aţi insultat”. Când un bolnav spune: Mă voi scula„, el nu spune: „Voi învia.” A forţa sensul unor pasaje limpezi este o cale sigură
de a nu cădea niciodată de acord sau de a fi priviţi ca nişte oameni de rea credinţă de către cei cinstiţi.
Potrivit sfântului Ieronirn secta fariseilor a apărut cu foarte puţin timp înainte de lisus Hristos. Rabinul Hillcl este socotit întemeietorul sectei fariseilor, iar acest Hillel era contemporan cu Gămăliei, dascălul sfântului Pavel.
Unii farisei credeau că doar evreii învie şi că restul oamenilor nu meritau aşa ceva. Alţii au susţinut că numai în Palestina era cu putinţă
această înviere, trupurile celor îngropaţi în alte ţinuturi fiind transportate în taină la Ierusalim, pentru a se alătura acolo sufletelor lor.
Sfântul Pavel, scri-indu-le locuitorilor din Salonic, le spune că „a doua venire a lui lisus Hristos se va înfăptui pentru ei şi pentru el, şi că vor fi martori la ca”.
V.16. „Căci, de-ndată ce va fi dat semnalul de către arhanghel şi de către sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu, Domnul însuşi va coborî din cer, iar cei morţi întru lisus Hristos vor învia primii.”
V.17. „Apoi, noi cei care suntem în viaţă şi care vom fi trăit până
atunci, vom fi şi noi purtaţi alături de ei în văzduh, pentru a-1 întâmpina pe Domnul în puterea cerurilor şi vom trai astfel de-a pururi împreună
cu Domnul.”
Acest important pasaj nu dovedeşte oare destul de limpede ca primii creştini credeau că vor vedea sfârşitul lumii, aşa cum de altminteri este prezis în sfântul Luca a se petrece chiar în timpul vieţii sfântului Luca? Dacă ei nu au văzut atunci sfârşitul lumii şi dacă nimeni nu a înviat de atunci, asta nu înseamnă că ceea ce este amânat este musai şi pierdut pentru totdeauna.
Sfântul Augustin credea că pruncii, şi chiar cei născuţi morţi, vor învia la vârsta maturităţii. Origene, Ieronim, Ala-nasie, Vasilc şi alţii ca ei socoteau că femeile nu trebuie să învieze o data cu sexul lor.
În sfârşit, au existat întotdeauna dispute legate de ce am fost, de ce suntem şi de ce vom fi.
N
Malebranche demonstrează învierea cu ajutorul omizilor care se transformă în fluturi. Această dovadă este, se vede, la fel de uşoara ca aripile insectelor la care recurge. Gânditorii care calculează aduc obiecţii aritmetice împotriva acestui adevăr atât de bine dovedit. Ei spun că
oamenii şi toate celelalte animale se hrănesc realmente şi cresc datorită
substanţei strămoşilor lor. Transformat în cenuşă, trupul unui om se răspândeşte în aer şi, căzând pe pământ, devine o legumă sau grâne.
Astfel, Cain a mâncat o parte din Adam; Enoh s~a înfruptat din Cain; Irad 1-a mâncat pe Enoh; Maviael, pe Irad; Matusalem, pe Maviael; prin urmare, nu există nimeni printre
\par noi care să nu fi înghiţit o părticică cât de mică din cel dintâi părinte al nostru. Lata de ce s-a spus că suntem cu toţii antropofagi.
Acest lucru devine evident după o bătălie; nu numai că ne ucidem fraţii, dar, după doi-trci ani, îi şi mâncăm, atunci când adunăm recolta de pe un fost câmp de luptă; cu toţii vom fi astfel mâncaţi, la rândul nostru.
Iar când va trebui să înviem, cum îi vom înapoia fiecăruia trupul care i-a aparţinut, fără a pierde astfel o bucată din propriul nostru trup?
Acestea sunt argumentele celor ce nu cred în înviere; însă adepţii învierii le-au răspuns cât se poate de pertinent.
Un rabin pe nume Samai demonstrează învierea cu ajutorul acestui pasaj din Exod: „Am aparţinut lui Avraam, lui Isaac şi lui lacob; şi Ic-am promis prin legământ că le voi dărui pământul Canaan”. Iar
Dumnezeu, în pofida acestui legământ, spune marele rabin, nu le-a dăruit pământul cu pricina; prin urmare ei vor învia într-o zi, pentru a se bucura de el şi ca legământul să se împlinească.
Profundul filosof dorn Calmet descoperă în vampiri o dovadă încă
şi mai convingătoare. El a văzut vampiri ieşind din cimitire pentru a le suge sângele celor adormiţi; e limpede că nu puteau suge sângele celor vii, din moment ce erau încă morţi; drept pentru care înseamnă că
înviaseră: e limpede ca bună ziua.
Un alt lucru sigur este acela că toţi morţii, în ziua judecăţii de apoi, vor merge pe sub pământ ca nişte cârtiţe, cel puţin aşa spune Talmudul, pentru a compărea în valea numită losa-fat, care se află între cetatea Ierusalimului şi Muntele Măslinilor. Vom fi pasămite tare înghesuiţi în această vale; va trebui să reducem proporţional trupurile, ca diavolii lui Milton în sala Pandemoniumului.
