— Procuratura îl convoacă pe şeriful Ozzie Walls.
Acesta jură şi se aşeză pe locul martorilor. Se relaxă şi începu o poveste lungă descriind scena omorului, trupurile, rănile, arma, amprentele de pe armă. Childers emisese o declaraţie semnată de Looney, având ca martor pe şerif şi pe Moss Junior, prin care se recunoştea criminalul în persoana lui Carl Lee. Ozzie verifică semnătura lui Looney şi citi declaraţia, pentru a fi înregistrată.
— Domnule, mai există şi alţi martori oculari? întrebă Childers, fără entuziasm.
— Da, Murphy, omul de serviciu.
— Cum îl mai cheamă?
— Nimeni nu ştie. Murphy şi-atât.
— Bun. Aţi stat de vorbă cu el?
— Eu nu. Dar l-a interogat anchetatorul meu.
— Cine e anchetatorul dumneavoastră?
— Poliţistul Rady.
Rady jură şi luă loc pe scaunul martorilor. Domnul Pate îi mai aduse judecătorului o cană cu „gheaţă”. Jake lua notiţe pe pagini întregi. Nu avea de gând să-i pună şerifului întrebări şi nici să cheme vreun martor. De obicei intervenea doar când aceştia minţeau, şi le atrăgea atenţia, pentru evitarea unor neînţelegeri. Avea să ia o atitudine mai ofensivă mai târziu, când începea procesul.
— Domnule, aţi avut ocazia să staţi de vorbă cu Murphy? întrebă Childers.
— Care Murphy?
— Nu ştiu cum îl mai cheamă; Murphy, omul de serviciu.
— Aaa, da, domnule!
— Bine. Şi ce-a zis?
— Despre ce?
Childers îşi dădu capul pe spate. Rady era nou şi nu prea avusese ocazia să depună mărturie până acum. Ozzie se gândi că va avea multe de învăţat din acest proces.
— Despre crimă. Spuneţi-ne ce v-a povestit despre crimă.
Jake se ridică:
— Onorată instanţă, mă opun! Ştiu că sunt admise şi zvonurile într-o astfel de audiere, dar îl puteţi chema pe Murphy să depună mărturie. Lucrează aici, în tribunal. De ce să nu ne spună el?
— Pentru că se bâlbâie şi nu vreau să-i ascult gângăvelile timp de treizeci de minute. Se respinge! Continuaţi, domnule Childers.
Jake se aşeză nemulţumit. Bullard îl trimise pe domnul Pate după apă cu „gheaţă”.
— Domnule Rady, ce v-a spus Murphy despre omor?
— Păi, l-am înţeles cam greu, pentru că era agitat şi se bâlbâia mai tare ca de obicei. Ştiţi cum e el…
— Spune-ne doar ce-a zis şi nu mai comenta! urlă Bullard.
— Bine. A zis că a văzut un bărbat negru care a tras în doi albi şi într-un poliţist.
— Mulţumesc, zise Childers. Unde se afla când s-au întâmplat toate acestea?
— Cine?
— Murphy.
— Stătea pe scara de vizavi.
— Şi-a văzut tot?
— Aşa a zis.
— L-a putut identifica pe cel care-a tras?
— Da. I-am arătat fotografiile a zece negri şi l-a indicat pe cel care stă aici, în boxă.
— Bun. Mulţumesc. Onorată instanţă, nu mai avem nicio întrebare.
— Dumneavoastră, domnule Brigance? zise judecătorul.
— Nici eu, domnule, răspunse Jake, ridicându-se în picioare.
— Martori aveţi?.
— Nu, domnule.
