— N-am cum să te ajut pentru nouă sute de dolari, Carl Lee. Nu mă pot lăsa ruinat de un caz. Sunt avocat şi se presupune că mai şi câştig.
— Jake, am să-ţi plătesc, îţi promit. Poate mai durează puţin, dar am să-ţi plătesc, crede-mă!
„Nu şi dacă te vor condamna la moarte”, gândi Jake. Apoi schimbă subiectul:
— Ştii că juriul se întruneşte mâine şi că se va pune în discuţie şi cazul tău?
— Aşa că mă judecă?
— Nu, asta înseamnă că mâine se va stabili dacă vei fi judecat sau nu. Tribunalul va fi plin de oameni, de reporteri. Judecătorul Noose va fi prezent, pentru deschiderea sesiunii din luna mai a Curţii. Buckley o să se foiască de colo-colo fumând, să fie în atenţia camerelor de luat vederi. E o zi mare. Noose începe după-amiază un proces de tâlhărie. Dacă vei fi acuzat mâine, atunci ne vom prezenta miercuri sau joi la tribunal, pentru trimiterea în judecată.
— Pentru ce?!
— Pentru trimiterea în judecată. În cazul proceselor de omor, judecătorul trebuie să citească acuzaţia în plen, în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor. Vor face mare tapaj pe tema asta. Noi vom pleda pentru nevinovăţie, dar Noose va stabili data procesului. Şi când vom cere cauţiunea, răspunsul va fi tot negativ. Să-l vezi pe Buckley ce-o să mai ţipe, când mă va auzi. Cu cât mă gândesc la el mai mult, cu atât îl urăsc mai tare. O să fie ca un junghi în coaste.
— De ce să nu-mi stabilească cauţiunea?
— Pentru omor, judecătorul nu e obligat s-o acorde. Poate, doar dacă vrea, dar de cele mai multe ori n-o face. Chiar dacă Noose ţi-ar stabili cauţiunea, oricum n-ai avea cu ce s-o plăteşti, aşa că nu te mai gândi la asta. Până la proces vei sta la închisoare.
— Ştii că mi-am pierdut slujba…
— Când?
— A trecut Gwen pe-acolo, vineri, şi mi-a încasat lichidarea. Atunci a aflat. Frumos, nu? Să munceşti neîntrerupt într-un loc şi să te dea afară, numai pentru că ai lipsit cinci zile. Îşi închipuie că nu mă mai întorc.
— Îmi pare rău, Carl Lee. Sincer.
12
Onorabilul Omar Noose nu fusese mereu ceea ce era acum. Înainte de a deveni judecător teritorial în circumscripţia douăzeci şi doi, fusese un avocat lipsit de vocaţie, cu clienţi puţini. În schimb, ca politician, dovedise un talent remarcabil. Cinci legislaturi în Mississippi îl corupseseră şi îl învăţaseră arta manevrelor şi a manipulărilor politice. Senatorul Noose prosperase ca membru al Comitetului Financiar al Senatului, şi unii se întrebau cum de o duceau atât de bine, el şi familia lui, dintr-un salariu de şapte mii de dolari pe an. Dar, ca majoritatea politicienilor, nu ştiuse să se oprească la timp, aşa că la alegerile din vara anului 1971, suferi umilinţa înfrângerii. În 1972, predecesorul său, judecătorul Loopus, muri, aşa că Noose îşi convinse prietenii din magistratură să-l determine pe guvernator să-l numească în locul decedatului. Astfel, ex-senatorul Noose deveni judecătorul teritorial Noose. Fusese apoi ales şi reales în 1975, 1979 şi 1983.
Plin de căinţă şi foarte umilit de căderea lui rapidă de la putere, judecătorul Noose se dedică studiilor juridice şi, după un început nesigur, îşi luă avânt. Avea un venit de şaizeci de mii pe an, aşa că-şi permitea să fie cinstit. Acum, la şaizeci şi trei de ani, devenise un judecător bătrân şi înţelept, respectat de majoritatea avocaţilor şi de Curtea Supremă, care îi respingea rareori verdictele. Era un om liniştit şi plin de farmec, răbdător, dar sever; avea un nas monumental, lung şi foarte ascuţit, care îi susţinea ochelarii hexagonali, cu ramă neagră pe care-i purta mereu, fără să-i folosească la ceva. Nasul, împreună cu silueta sa înaltă, stângace, cu părul sur, des şi ciufulit, şi cu vocea piţigăiată îi atrăseseră o poreclă secretă pe care avocaţii o rosteau în şoaptă: Ichabod. Ichabod Noose. Onorabilul Ichabod Noose.
Judecătorul luă loc în fotoliu, iar mulţimea din sală se ridică. În acest timp, Ozzie rostea incoerent paragraful statutar care deschidea oficial sesiunea din mai a Curţii teritoriale din Ford. Pastorul local murmură o rugăciune lungă şi complicată, apoi mulţimea se aşeză. Viitorii juraţi umplură o parte a sălii, iar restul fu ocupat de alţi împricinaţi împreună cu familiile şi prietenii lor, de reprezentanţii presei şi de o mulţime de curioşi. Noose convocase toţi avocaţii din ţinut la şedinţa de deschidere a sesiunii acesteia. Membrii baroului se aşezară în boxa juriului, toţi dichisiţi şi cu o alură extrem de importantă. Buckley şi asistentul său, D.R. Musgrove, stăteau la masa procuraturii, reprezentând, cu onoare, statul. Jake se aşezase lângă bară, pe un scaun de lemn. Funcţionarii şi grefierii se uitau atent la Ichabod, care îşi potrivea roba şi ochelarii lui oribili, privind pe deasupra mulţimii.
— Bună dimineaţa! ţipă el, trăgând microfonul mai aproape şi dregându-şi vocea. Pentru mine e o plăcere că mă aflu aici, cu ocazia deschiderii sesiunii juridice din mai. Observ că s-a prezentat majoritatea membrilor baroului. Aş ruga-o pe doamna Clerk să consemneze absenţii nominal, ca să iau personal legătura cu ei. Văd, de asemenea, numeroşi candidaţi la juriu şi le mulţumesc că au răspuns la apelul nostru. Ştiu că n-aţi avut de ales, dar prezenţa dumneavoastră este vitală în procesele noastre. Vom face lista generală a juraţilor acum, urmând să-i selectăm pentru procesele de până săptămâna viitoare, inclusiv. Sunt sigur că fiecare membru al baroului deţine o listă a programărilor judiciare. Vă veţi convinge singuri că suntem destul de aglomeraţi. Avem cam două procese pe zi, până săptămâna viitoare, dar, după câte înţeleg, majoritatea cazurilor urmează să treacă pe lista negocierilor. Cu toate acestea, avem destule procese şi solicit, în acest sens, colaborarea atentă a baroului. Îndată ce se va stabili componenţa generală a juriului şi, după ce acesta va stabili acuzaţiile, voi face programarea trimiterilor în judecată şi a primelor înfăţişări. Să trecem iute în revistă cazurile, întâi pe cele penale, apoi pe cele civile; după aceea, am să-i rog pe domnii avocaţi să ne scuze, pentru că vom trece la alegerea juriului.
— Procuratura supune atenţiei tribunalului cazul lui Warren Moke. Atac armat, programat să fie trimis în judecată în după-amiaza aceasta.
Buckley se ridică în picioare încet:
— Suntem gata, onorată instanţă, anunţă el emfatic.
— Şi apărarea e pregătită să-şi preia atribuţiunile, zise Tyndale, avocatul din oficiu.
— Cam cât timp anticipaţi că va dura procesul? întrebă judecătorul.
— O zi şi jumătate, răspunse Buckley, iar Tyndale dădu din cap aprobator.
— Bine. În dimineaţa aceasta vom stabili juriul, apoi, la ora unu, începem treaba. Cazul William Daal, fals, şase capete de acuzare, programat pentru mâine.
— Onorată instanţă, interveni Musgrove. Cazul acesta trece la negocieri.
— Bun. Roger Homton, delapidare mare, două capete de acuzare, programat pentru mâine.
Noose continua să citească lista. De fiecare dată, reacţia procuraturii şi a apărării era aceeaşi, arătându-se gata pentru începerea proceselor. Jake nu avea niciun caz în sesiunea din mai şi, deşi încerca să pară indiferent şi plictisit, îi făcea plăcere să asculte lista, pentru că afla astfel cine prelua procesele respective. Prezenţa lui în sală mai crea avantajul că putea fi admirat de cei prezenţi acolo. Jumătate din avocaţii de la firma Sullivan erau de faţă. Stăteau în primul rând, plictisiţi, dar şi foarte aroganţi. Partenerii mai vechi ai acestei firme nu se „coborau” să asiste la citirea listei de procese. Pretextau totdeauna că fuseseră convocaţi la Curtea Supremă din Jackson sau la Curtea Federală din Oxford. Demnitatea îi împiedica să se amestece cu membrii obişnuiţi ai baroului, aşa că era trimis tineretul, pentru a satisface dorinţa lui Noose şi pentru a amâna, din motive lucrative, numeroasele procese ale firmei. Clienţii lor erau companii de asigurare care preferau să nu vină la procese, delegându-i pe cei de la Sullivan să le apere interesele. Sigur, i-ar fi costat mai puţin şi ar fi fost mai corect să-şi plătească dările fără să se mai încurce cu firme de genul acesta. Dar companiile de asigurare şi reprezentanţii lor habar n-aveau de acest lucru, aşa că avocaţii străzii de tipul lui Brigance îşi câştigau existenţa stându-le în coaste şi obligându-i să plătească mai mult decât dacă ar fi făcut-o de la început. Jake ura aceste companii, precum şi pe apărătorii lor, dar îi detesta mai cu seamă pe tinerii asociaţi ai firmei lui Sullivan, care erau cam de vârsta lui. Ştia că i-ar fi sucit gâtul, dacă ar fi putut. De altfel, aceştia ar fi redus la tăcere pe oricine le-ar fi stat în cale. Cel mai mult însă, Brigance îl ura pe Lotterhouse sau L. Winston Lotterhouse, cum scria pe antetul scrisorilor sale. Acesta era un ochelarist viclean, cu studii la Harvard, înfumurat, care, la rândul lui, l-ar fi distrus pe Jake. Stătea plin de sine între doi asociaţi de la Sullivan, cu şapte dosare care îi aduceau un venit de o sută de dolari pe oră…
Noose începu să citească lista proceselor civile:
— Collins contra Royal Consolidated General Mutual Insurance Company.
Lotterhouse se ridică încet. Secundele se transformau în minute, minutele în ore. Iar orele însemnau onorarii, prime, avantaje.
— Onorată instanţă, domnule judecător, acest caz a fost programat de miercuri într-o săptămână.
— Am observat, zise Noose.
— Da, domnule. Ei bine, mă tem că voi fi nevoit să cer o amânare. A apărut ceva neprevăzut în programul meu. Am fost convocat să particip la pregătirea unui proces, la Curtea Federală din Memphis. Îmi pare nespus de rău. Am introdus o moţiune azi-dimineaţă, pentru a obţine o amânare.
Gardner, avocatul acuzării, era în culmea furiei.
— Onorată instanţă, cazul acesta a fost programat acum două luni. Trebuia să fie judecat în februarie şi s-a amânat din cauza unui deces în familia soţiei domnului Lotterhouse. Ba, mai mult, fusese stabilit să fie prezentat în noiembrie anul trecut, când i-a murit un unchi domnului avocat. Şi, dacă-mi permiteţi, primul termen era pentru august. Dar, şi atunci, domnul Lotterhouse a avut un deces în familie. Cred că ne putem declara fericiţi că acum n-a mai murit nimeni.
Toată lumea chicoti. Lotterhouse se înroşi.
— Cred că s-a întrecut orice măsură, continuă Gardner. Domnul Lotterhouse vrea să amâne acest proces la infinit. E timpul să fie judecat, iar clientul meu are tot dreptul să afle odată rezultatul. Mă opun categoric unei amânări.
Lotterhouse îi zâmbi judecătorului şi îşi scoase ochelarii:
