— Nu ştiu sigur. Ozzie mi-a spus că mai e încă la spital. Moss însă zice c-a ieşit. Cine ştie? Oricum, nu cred că l-ai rănit prea rău. Dar, spune-mi, cine e femeia pentru care v-aţi bătut? întrebă Jake, incapabil să-şi amintească pe moment.
— Gagica lu’ Willie.
— Willie şi mai cum?
— Willie Hoyt.
Jake se gândi o clipă, încercând să-şi amintească.
— Parcă nu pe ăsta l-ai înjunghiat.
— Nu, pe Curtis Sprawling.
— Vrei să spui că v-aţi bătut pentru femeia altuia?
— Da, aşa e.
— De ce?
— Păi, bărbatu’ ei era plecat din oraş.
— E măritată?
— Da.
— Cum îl cheamă pe soţul ei?
— Johnny Sands. De câte ori pleacă din oraş se iscă o bătaie.
— De ce?
— Pentru că ea n-are copii şi nici nu poate să facă şi nu-i place să fie singură. Ştiţi ce vreau să spun. Toată lumea ştie când pleacă bărbatu-său. Dacă apare într-un bar, e sigur că urmează o bătaie.
„Ce proces!” gândi Jake.
— Dar, parcă ai spus că venise cu Willie Hoyt.
— Asta nu-nseamnă nimic, pentru că toată lumea a început s-o curteze, să o invite la dans, să-i cumpere de băut. N-ai cum să te-abţii.
— Înseamnă că-i o femeie de milioane.
— O, domnule Jake, e tare inimoasă. Dac-aţi vedea-o!
— Am s-o văd în boxa martorilor.
Leroy rămase cu privirea aţintită pe perete, zâmbind şi visând la nevasta lui Johnny Sands. Ce conta c-a înjunghiat un om şi putea fi condamnat la douăzeci de ani de închisoare? Dovedise în lupta corp la corp că era valoros.
— Ascultă, Leroy, ai mai vorbit cu Carl Lee?
— Bine-nţeles. Stau tot cu el în celulă. Stăm de vorbă toată ziua. Tot n-avem altceva de făcut.
— Sper că nu i-ai spus ce-am discutat ieri.
— Nuuu. V-am promis doar.
— Bun.
— Da’ să ştiţi, domnu’ Jake, că-i cam ţâţâie fundu’. Nu ştie nimic de noul lui avocat. E tare supărat. Abia m-am abţinut să nu-i spun. Doar ştie că sunteţi avocatul meu!
— E-n regulă.
— Mi-a spus că sunteţi bun şi că veneaţi mereu la el şi că am noroc că v-am angajat.
— Însă pentru el n-am fost destul de bun, nu?
— Cred că Hailey e cam derutat. Nici nu mai ştie în cine să aibă încredere. Nu-i băiat rău.
— Să nu-i spui ce discutăm noi aici. E o convorbire confidenţială.
— Bine, dar trebuie să-i spună cineva.
— Uite ce-i, el nu s-a consultat nici cu mine, nici cu altcineva înainte de a renunţa la serviciile mele. E om în toată firea. A hotărât singur ce-are de făcut, zise Jake, apoi se aplecă spre Leroy şi coborî vocea: Şi-ţi mai spun un secret. Am consultat, acum o jumătate de oră, dosarul lui. Noul său avocat n-a făcut nimic pentru cazul lui, toată săptămâna. Nicio hârtie la dosar. Nimic.
Leroy se încruntă.
— Doamne, Doamne!
Avocatul continuă.
