Jake era uimit de starea lui Ichabod. Părea obosit şi bolnav. Probabil din cauza stresului.

— S-ar putea să avem câteva obiecţiuni scrise pentru preîntâmpinarea unor probe.

— Moţiuni in limine?

— Da, domnule.

— Le vom audia la proces. Altceva?

— Deocamdată, nu.

— Acum, domnule Buckley, procuratura are vreo moţiune?

— Nu, răspunse Buckley slab.

— Bun. Vreau să mă asigur că nu vor interveni neplăceri, până la proces. Voi fi aici cu o săptămână înainte, pentru a audia şi a decide asupra oricărei chestiuni. Cer să se introducă moţiunile la timp, pentru a nu tergiversa lucrurile. Pe douăzeci şi doi iulie trebuie să fim gata cu toate.

Noose răsfoi dosarul din faţa lui şi începu să citească moţiunea lui Jake de schimbare a instanţei. Avocatul îi şoptea ceva lui Carl Lee a cărui prezenţă nu era obligatorie acum, dar insistase să vină. Gwen stătea împreună cu cei trei băieţi în primul rând, în spatele tatălui lor. Tonya nu era în sală.

— Domnule Brigance, moţiunea dumneavoastră pare să fie în ordine. Câţi martori aveţi?

— Trei, onorată instanţă.

— Domnule Buckley, dumneavoastră câţi martori veţi chema?

— Douăzeci şi unu, zise Buckley cu mândrie.

— Douăzeci şi unu?! strigă judecătorul.

Buckley se făcu mic şi se uită la Musgrove.

— D-dar, probabil, nu vom avea nevoie de toţi. Sigur, nu-i vom chema pe toţi.

— Alegeţi cinci mai importanţi. N-am de gând să stau aici toată ziua.

— Da, onorată instanţă.

— Domnule Brigance, dumneavoastră sunteţi cel care aţi cerut schimbarea instanţei de judecată. Vă rog să vă prezentaţi moţiunea.

Jake se ridică şi traversă încet sala, prin spatele lui Buckley, spre podiumul de lemn din faţa boxei juriului.

— Onorată instanţă, domnul Hailey a cerut ca procesul acesta să fie mutat din comitatul Ford. Motivul e serios: publicitatea care s-a făcut în acest caz va împiedica o derulare normală a lucrurilor. Oamenii cinstiţi din acest comitat au deja o părere în legătură cu vinovăţia sau nevinovăţia lui Carl Lee Hailey. Acesta e acuzat de omorârea a doi oameni, care s-au născut şi ale căror familii locuiesc aici. Vieţile lor n-au fost publice, dar morţile i-au făcut celebri. La fel şi domnul Hailey; era cunoscut de foarte puţini, în afara comunităţii. Acum, toată lumea ştie cine e, ce-a făcut şi ce i s-a întâmplat familiei sale. E, deci, imposibil să găseşti pe cineva din comitatul Ford care să nu-şi fi format deja o părere în legătură cu inculpatul. Acest proces ar trebui să fie judecat în altă parte a statului, undeva, unde oamenii să nu cunoască atâtea, în legătură cu cazul Hailey.

— Unde sugeraţi să aibă loc? întrebă judecătorul.

— Nu am în vedere un comitat anume, dar ar trebui să fie cât mai departe posibil. Poate undeva, pe ţărmul golfului.

— De ce?

— Din motive evidente, onorată instanţă. Sunt vreo patru sute de mile până acolo şi am siguranţa că oamenii nu ştiu atâtea ca aici.

— Dumneavoastră credeţi că locuitorii din sudul statului nu au auzit despre cazul acesta?

— Ba da, dar sunt foarte departe de aici.

— Sigur. Însă au şi ei televizoare şi citesc presa, nu-i aşa, domnule Brigance?

— Cum să nu!

— Credeţi că există vreo persoană din statul acesta care să nu fi auzit de procesul Hailey?

Jake se uită în jos, la hârtiile sale. Îi auzi pe desenatori scrijelind pe blocurile lor chipurile celor prezenţi. Îl văzu cu coada ochiului pe Buckley, rânjind.

— Cred că nu, zise el liniştit.

— Chemaţi-vă primul martor.

Harry Rex Vonner jură şi se aşeză pe scaunul martorilor. Lemnul scârţâi sub greutatea lui. Suflă în microfon şi zgomotul umplu, ca un ecou, toată sala. Îi zâmbi lui Jake, dând din cap.

— Vreţi să vă spuneţi numele?

— Harry Rex Vonner.

— Şi adresa?

— Strada Caderbrush, numărul opt mii patru sute nouăzeci şi trei, Clanton, Mississippi.

— De când locuiţi la Clanton?

— Dintotdeauna. De şaizeci şi patru de ani.

— Cu ce vă ocupaţi?

— Sunt avocat, de douăzeci şi doi de ani.

— L-aţi întâlnit vreodată pe Carl Lee Hailey?

— O singură dată.

— Ce ştiţi despre el?

— Că a omorât doi oameni, pe Billy Ray Cobb şi pe Pete Willard, şi că a rănit un poliţist, pe Dewayne Looney.

— Aţi cunoscut pe vreunul din băieţii aceia?

— Personal, nu. Auzisem de Billy Ray Cobb.

— Cum aţi aflat de omor?