— Eu nu mai scot niciun cuvânt. E treaba ta şi a lui Jake.
Lester închise ochii şi se întinse pe canapea. Jake luă loc pe un scaun pliant pe care îl sprijini de peretele din faţa lui. Se uită atent la Lester, fără să-l bage în seamă pe Carl Lee care se legăna pe balansoarul lui Ozzie. Nimeni nu zicea nimic. După trei minute de tăcere, Jake se enervă.
— Cine-a trimis după mine?
— Eu, zise Carl Lee.
— Şi ce doreşti?
— Vreau să-ţi încredinţez din nou cazu’ meu.
— Asta presupunând că eu aş mai fi de acord.
— Ce? sări Lester şi se uită uimit la Jake.
— Vreau să ştii că aici nu e vorba de un cadou pe care îl dai sau îl ceri înapoi, ci de o înţelegere între tine şi avocatul tău. Te comporţi de parcă mi-ai face cine ştie ce favoare, zise Jake ridicând vocea, realmente furios.
— Vrei cazul sau nu?
— Încerci să mă reangajezi, Carl Lee?
— Exact.
— De ce?
— Pentru că aşa vrea Lester.
— În regulă. Atunci nu sunt de acord.
Jake se ridică şi porni spre uşă.
— Dacă Lester mă vrea pe mine, iar tu pe Marsharfsky, atunci ţine-te de el. E cel mai potrivit pentru cineva care nu e în stare să gândească singur.
— Aşteaptă, Jake, linişteşte-te! zise Lester, ajungându-l aproape de uşă. Ia loc. Nu te condamn că eşti supărat pe Carl Lee. A greşit, ştiu.
Carl Lee îşi curăţa unghiile încurcat.
— Ia loc, Jake, te rog, şi hai să stăm de vorbă, îl rugă Lester, în timp ce-i întindea un scaun. Bun. Să punem lucrurile la punct. Carl Lee, îl vrei pe Jake să te apere?
— Da, zise acesta.
— Bine. Dar dumneata, Jake?
— Explică-mi de ce renunţi la Marsharfsky şi mă reangajezi pe mine, zise avocatul uitându-se la Hailey.
— N-am nimic de explicat.
— Ba da, ai. Oricum îmi datorezi cel puţin o explicaţie. Ai renunţat la mine acum o săptămână şi n-ai avut tăria să-mi spui. A trebuit să aflu din ziare. Am citit şi despre avocatul tău nemaipomenit care n-a catadicsit nici măcar să vină să te vadă. Acum mă chemi din nou pe mine şi te-aştepţi să dau fuga, fără să mă gândesc c-ai putea să te schimbi din nou. Deci explică-te!
— Hai, Carl Lee, stai de vorbă cu Jake, zise Lester.
Hailey se sprijini cu coatele de masă. Îşi îngropă faţa în palme şi vorbi:
— Sunt tare derutat. Locul ăsta mă înnebuneşte. Mă îngrijorează soarta fetei mele, a familiei şi chiar a mea. Sunt cu nervii la pământ. Fiecare îmi spune altceva. Eu n-am mai fost într-o astfel de situaţie în viaţa mea. Tot ce pot face e să am încredere în oameni, în tine şi în Lester.
— Şi ai încredere în mine ca avocat?
— Da, Jake. Vreau ca dumneata să te ocupi de cazul meu.
— Bine.
Jake se potoli, iar Lester se lăsă din nou pe canapea.
— Trebuie să-l anunţi pe Marsharfsky. Până când nu stai de vorbă cu el, nu pot lucra la cazul tău.
— Ne vom ocupa de asta chiar astăzi, zise Lester.
— Bine. Îndată ce veţi fi luat legătura cu el, anunţaţi-mă. Trebuie să mă apuc repede de lucru. Nu prea mai avem timp.
— Dar cu banii? întrebă Lester.
— Acelaşi onorariu. E bine?
— Sunt de acord, zise Carl Lee. Îţi voi plăti eu cumva.
— Mai vorbim noi.
— Cum rămâne cu doctorii? întrebă Carl Lee.
