Nick făcu un semn aprobator din cap. Şi el simţea frigul. Serile erau în general răcoroase la Boulder, dar în seara asta termometrul nu putea să arate peste cincisprezece grade, amintindu-le tuturor că vara asta stranie şi cumplită se apropia de sfârşit. Nu pentru prima oară se gândi că Dumnezeu, Muza sau Fiinţa aceea care o călăuzea pe Mother Abagail ar fi făcut bine să fi ales Miami sau New Orleans ca loc de întâlnire. Dar nici astea n-ar fi fost nimerite, dacă se gândea mai bine. Umiditate ridicată, multă ploaie... şi o mulţime de cadavre. Cel puţin la Boulder nu ploua.

- Am crezut că-mi dau duhul când am auzit că-l vor pe Jude în Comitetul Juridic, spuse Stu. Ar fi trebuit să ne aşteptăm la asta.

Frannie clătină din cap, iar Nick scrise repede în carnetul lui: "Desigur. Oamenii vor remarca şi absenţa lui Tom şi a Daynei. Asta-i viaţa."

- Crezi că vor intra la bănuieli, Nick? întrebă Stu.

Nick îi confirmă: "Se vor întreba dacă nu cumva au plecat în vest. Pe bune."

Se gândeau cu toţii la această eventualitate, în timp ce Nick scoase o brichetă cu gaz şi arse bucata de hârtie.

- Foarte neplăcut, comentă Stu într-un târziu. Eşti sigur?

- Cum să nu fie sigur, interveni Sue încruntată. La ce altceva i-ar putea duce gândul? Că Judele Farris s-a dus la Far Rockaway, ca să se dea în Monster Coaster?

- Spre norocul nostru, în seara asta am scăpat de discuţia, despre ce se petrece în vest, zise Fran.

Nick scrise: "Să ştii că am avut noroc. Data viitoare va trebui ca atacul frontal să vină din partea noastră. De aceea aş vrea să amânăm următoarea adunare generală cât mai mult. Trei săptămâni, poate. Până pe 15 septembrie?"

- Putem s-o lungim până atunci, dacă Brad dă drumul la curent, fu de părere Sue.

- Cred că o să reuşească, zise Stu convins.

- Eu mă duc acasă, interveni Sue. Mâine e o zi mare. Pleacă Dayna. O s-o conduc până la Colorado Springs.

- Crezi că e prudent din partea ta? o întrebă Fran.

Sue ridică din umeri:

- În orice caz, din punctul ei de vedere, cel puţin, e o măsură de siguranţă.

- Cum a reacţionat la propunere? se interesă Fran.

- Păi, ea e o fată mai deosebită. În colegiu s-a ţinut de sport. Făcea de toate, dar se specializase în tenis şi înot. Mergea la colegiul unei comunităţi mici, din Georgia, dar în primii doi ani a continuat o prietenie începută din liceu. Gagiul era genul dur, geacă din piele, io Tarzan, tu Jane, aşa că, valea în bucătărie şi vezi ce se-ntâmplă-n oalele şi cratiţele-alea. După care, prin colega ei de apartament, care era prinsă în chestiile cu emanciparea femeii, a ajuns şi ca la nişte întruniri ale mişcării feministe, unde se dezbătea formarea conştiinţei femeii.

- Şi, cum se întâmplă în cazuri din astea, a ajuns o feministă şi mai convinsă decât colega ei, ghici Fran.

- Mai întâi feministă, apoi lesbiană, îi explică Sue.

Stu încremeni locului, de parcă l-ar fi trăsnit. Frannie se uită la el, încercând să-şi ascundă amuzamentul.

- Hai, splendoare în iarbă ce eşti, îl îndemnă ca. Ia vezi, poate reuşeşti cumva să-ţi repari balamaua de la gură.

Stu îşi închise gura cu zgomot, iar Sue continuă:

- I-a dat ambele ştiri trogloditului ei în acelaşi timp. Tipului i-au sărit siguranţele şi a venit după ea cu un pistol. A reuşit să-l dezarmeze. Din câte spune ea, a fost punctul de cotitură din viaţa ei. Că, de fapt, în sinea ei fusese mereu încredinţată că este mai puternică şi mai agilă decât el. Dar a avut nevoie de tot curajul ca să-l dovedească.

- Adică vrei să zici că urăşte bărbaţii? întrebă Stu, uitându-se la Sue mai de aproape.

Susan clătină din cap:

- Acum e bi.

- Bi... cum? exclamă Stu dezorientat.

- Adică se distrează minunat cu oameni de ambe sexe, Stuart. Iar eu sper că n-ai de gând să faci campanie prin comitet să nu ne mulţumim cu "Să nu ucizi", ci să instituim legile albastre" .

- Am şi aşa destule griji pe cap, ce-mi pasă mie cu cine se culcă fiecare? mormăi el, iar ceilalţi începură să râdă. Am întrebat doar pentru că nu vreau să intre cineva în treaba asta ca într-o cruciadă. Noi avem nevoie acolo de ochi, nu de luptători de gherilă. Misiune pentru o nevăstuică, nu pentru un leu.

- Ea a înţeles asta, îl asigură Sue. Fran m-a întrebat cum a primit rugămintea mea de a merge în cealaltă tabără. A primit-o cât se poate de bine. În primul rând, mi-a amintit că dacă rămâneam cu bărbaţii ăia... Ţi-aduci aminte cum ne-ai găsit, Stu?

El îi făcu semn că da.

- Dacă rămâneam cu ei, fie ne omorau, fie ne duceau în vest, pentru că asta era direcţia în care mergeau... cel puţin atunci când erau destul de treji ca să citească indicatoarele de pe drum. Mi-a zis că se şi întreba care va fi rolul ei în Free Zone şi că ajunsese la concluzia că acesta era de fapt un rol extern. Şi a mai zis că...

- Ce anume? spuse Fran.

- Că va încerca să se întoarcă, explică Sue, destul de abrupt, apoi nu mai scoase nici un cuvânt.

Restul celor aflate de la Dayna Jurgens trebuia să rămână strict între ele două, nici măcar membrii comitetului nu era bine să ştie. Dayna pornea la drum cu un cuţit cu buton prins de braţ, un cuţit a cărui lamă avea vreo douăzeci şi cinci de centimetri. Dacă îşi îndoia brusc încheietura mâinii, arcul acţiona cuţitul şi, hei, presto, îi creştea un al şaselea deget, lung de douăzeci şi cinci de centimetri şi cu două tăişuri. Părerea ei era că majoritatea - bărbaţii, adică - n-ar fi înţeles-o.

Nu-i exclus ca oamenii de dincolo să fie ţinuţi împreună doar de el, dacă-i un dictator suficient de puternic şi de abil. Iar dacă el dispare, poate că ceilalţi vor începe să se certe şi să se bată între ei. Moartea lui ar putea să însemne şi sfârşitul celorlalţi. Dar dacă reuşesc să mă apropii suficient de el, Susie, diavolul lui păzitor ar face bine să stea prin preajmă.

Au să te omoare, Dayna.

Poate. Sau poate că nu. Mă gândesc că face, chiar şi pentru satisfacţia de a-i vedea maţele pe podea.

Susan nu încercă s-o oprească, deşi credea că ar fi putut s-o influenţeze. Se mulţumise să primească din partea Daynei promisiunea că se va mulţumi cu scenariul iniţial, dacă nu i se ivea cumva în cale o ocazie absolut minunată. Dayna consimţise, iar Sue considera că amica ei nu va avea ocazia să se apropie suficient de Flagg. Era de presupus că-l păzeau bine. Cu toate acestea, de trei zile, de când vorbise cu prietena ei despre ideea ca aceasta să plece în vest, în rolul de spion, Sue Stern dormea foarte prost.

- Ei, li se adresă ea acum celorlalţi, cu mă duc acasă. Noapte bună, dragilor.

Porni pe drumul ei, cu mâinile vârâte în fundul buzunarelor de la jacheta militară.

- Parcă a îmbătrânit, spuse Stu.

Nick scrise ceva şi le întinse notesul la amândoi.

Pe foaie scria: Toţi părem mai bătrâni.

A doua zi de dimineaţă, Stu era în drum spre centrala electrică, când le întâlni pe Susan şi Dayna, care străbăteau Canyon Boulevard pe motociclete. Le făcu semn, iar ele se opriră. După părerea lui, Dayna arăta mai bine ca oricând. Avea părul prins la spate, cu o eşarfă din mătase verde-deschis, şi purta o haină din piele întoarsă, descheiată, peste jeanşi, şi o cămaşă colorată. Pe portbagaj legase un aşternut făcut sul.

- Stuart! strigă ea, zâmbind şi făcându-i un semn amical.

Lesbiană? cugetă el, plin de îndoială.

- Înţeleg că ai plecat într-o mică excursie, zise el.

- Sigur că da. Iar tu nu m-ai văzut.