- A fost o naştere grea, Fran. Mama fuma foarte mult. Bebeluşii erau subponderali, chiar în comparaţie cu nişte gemeni normali. Au venit pe lume noaptea târziu şi extrem de brusc. Nu am avut ocazia să fac o autopsie. De Regina Wentworth au grijă nişte femei din grupul nostru. Cred - sper - că va ieşi din starea de amnezic în care se află în momentul de faţă. Pentru moment însă, ceea ce pot spune este că bebeluşii au avut de la bun început două handicapuri considerabile. Iar cauza morţii ar fi putut fi practic oricare.

- Inclusiv Supergripa.

- Da, inclusiv asta.

- Nu ne rămâne decât să aşteptăm şi să vedem.

- Da' de unde. Am să-ţi fac un examen prenatal complet chiar acum. De acum înainte, am să urmăresc evoluţia ta şi a oricărei alte femei care a rămas sau este însărcinată pas cu pas. General Electric avea un slogan: "Progresul este produsul nostru cel mai important." Aici, în Free Zone, copiii sunt produsul nostru cel mai important, drept pentru care vor fi trataţi în consecinţă.

- Dar de ştiut, nu ştim.

- Nu, nu ştim. Dar nu trebuie să te laşi copleşită de asta, Fran.

- Bine, am înţeles şi mă voi strădui să-ţi urmez sfatul.

Se auzi o bătaie scurtă la uşă şi Laurie intră în cabinet. Îi întinse lui George un formular prins de planşeta cu clamă, iar George începu să pună întrebări despre starea şi istoricul sănătăţii ei.

Când se termină consultaţia, George plecă în camera vecină, cu o treabă oarecare. Laurie rămase alături de Fran şi, în timp ce aceasta se îmbrăca, îi spuse cu voce scăzută:

- Te invidiez, ştii? În ciuda nesiguranţei şi a riscului. Dick şi cu mine am încercat din răsputeri să avem un copil. Mi se pare ciudat - eu însămi purtam la muncă o insignă pe care scria ZERO POPULATION. Cu alte cuvinte, creştere zero a populaţiei, desigur, dar când mi-aduc aminte de insigna aceea, simt că mă trec fiori reci. Vai, Frannie, copilul tău va fi cel dintâi. Eu sunt convinsă că totul va fi în ordine. Aşa trebuie să se întâmple.

Fran se mulţumi să zâmbească şi să dea din cap, nedorind să-i amintească lui Laurie că nu va fi cel dintâi.

Gemenii doamnei Wentworth fuseseră primii.

Iar gemenii doamnei Wentworth muriseră.

- Fain, îl auzi pe George spunând după o jumătate de oră.

Fran îşi ridică o sprânceană, crezând pentru o clipă că medicul îi pronunţase greşit numele. Îşi aminti, fără vreun motiv imediat, că micuţul Mikey Post, vecinul ei de stradă, o striga Fan până prin clasa a treia.

- Vorbeam despre copil. E bine.

Fran găsi un şerveţel Kleenex şi-l strânse puternic.

- L-am simţit mişcând... dar asta s-a întâmplat acum o vreme. De atunci nimic. Mi-a fost teamă că...

- Este viu, fii liniştită, dar am mari îndoieli că l-ai simţit mişcându-se. Mai degrabă cred că au fost nişte gaze intestinale.

- Ba era copilul, îi replică Fran liniştit.

- Oricum, indiferent ce a fost, de acum încolo se va mişca foarte mult. Te-am programat cam pentru prima jumătate a lui ianuarie. Ce părere ai?

- Fain.

- Mănânci bine?

- Da, cred că da... În orice caz, îmi dau silinţa.

- Bine. Ai greţuri?

- Puţin, la început, dar a trecut.

- Minunat. Faci mişcare?

Ca într-un coşmar, se văzu săpând mormântul tatălui ei. Clipi, alungând vedenia. Asta se petrecuse într-o altă viaţă.

- Da, multă mişcare.

- Ai luat în greutate?

- Cam două kilograme şi jumătate.

- Foarte bine. Poţi să te mai îngraşi cu vreo şase; astăzi sunt generos.

- Dacă aşa prescrie doctorul, spuse ca cu un surâs.

- Da, iar eu am fost obstetrician de specialitate, aşa că eşti pe mâini bune. Ascultă sfatul medicului şi vei ajunge departe. Acum, referitor la biciclete, motociclete şi motorete. Toate îţi sunt absolut interzise începând cu 15 noiembrie, să spunem. Oricum, la data aceea nu va mai merge nimeni pe ele. Din cauză că va fi mult prea rece. Cumva fumezi sau bei excesiv?

- Nu.

- Dacă vei simţi nevoia unui pahar, înainte de culcare, din când în când, n-am nimic împotrivă. Apoi îţi voi prescrie o raţie suplimentară de vitamine, pe care ţi le poţi lua de la oricare farmacie din oraş...

Frannie izbucni în râs, iar George îi zâmbi nesigur.

- Oare am spus ceva comic?

- Nu. Pur şi simplu a părut comic în situaţia noastră.

- O, acum îmi dau seama. Cel puţin nu vor mai exista plângeri la adresa preţurilor ridicate ale medicamentelor, nu? Şi încă ceva, Fran. Ai purtat vreodată un dispozitiv intrauterin... un IUD?

- Nu, dar de ce? se interesă Fran, apoi îşi aduse aminte de visul ei în care Omul Întunecat i se arăta cu un umeraş în mână. Se cutremură. Nu, repetă ea.

- Foarte bine. Asta-i tot. Se ridică în picioare. Nu-ţi voi spune să nu-ţi faci nici o grijă...

- Nu, se arătă ea de acord. Râsul îi dispăruse din priviri. Să nu faci asta.

- În schimb îţi voi pretinde să nu exagerezi. Anxietatea exagerată la mame poate avea ca efect dezechilibrul glandular. Iar asta nu-i face bine copilului. Nu-mi place să prescriu somnifere femeilor însărcinate, dar dacă tu crezi...

- Nu, nu va fi nevoie.

Ieşind afară, în soarele fierbinte al amiezii, Fran era perfect conştientă că întreaga perioadă ce-i rămăsese până la naştere avea să fie obsedată de moartea gemenilor doamnei Wentworth.

La 29 august sosiră trei grupuri, primul format din douăzeci şi două de persoane, al doilea din şaisprezece şi cel de-al treilea din douăzeci şi cinci. Sandy DuChiens reuşi să-i întâlnească pe toţi cei şapte membri ai comitetului, spunându-le că Free Zone număra acum peste o mie de locuitori.

Boulder îşi pierduse aspectul de oraş al fantomelor.

În seara zilei de 30, Nadine Cross se afla în pivniţa locuinţei lui Harold, urmărind cu nelinişte gesturile acestuia.