Pe de altă parte, a afirmat răspicat că doreşte să fie consultată în legătură cu toate aspectele legate de Omul Întunecat. După părerea ei, facem parte cu toţii dintr-o partidă de şah dintre Dumnezeu şi Satana; iar agentul principal al Satanei în jocul acesta este Adversarul, al cărui nume, spune ea, ar fi Randall Flagg («numele pe care îl foloseşte de această dată», aşa se exprimă ea); că, din motive doar de El ştiute, Dumnezeu a ales-o ca agent al Lui. Ea crede, iar eu sunt întâmplător de acord cu ea în această privinţă, că se apropie o bătălie pe viaţă şi pe moarte.
Ea este de părere că bătălia este cel mai important lucru şi ţine în mod categoric să fie consultată atunci când deliberările noastre se referă la luptă... sau la acela.
Acum, n-aş vrea să intru în implicaţiile religioase ale tuturor acestor lucruri sau să cântăresc dacă arc sau nu dreptate, dar ar trebui să fie evident că, înlăturând toate implicaţiile posibile, ne aflăm în faţa unei situaţii pe care trebuie neapărat s-o înfruntăm, în concluzie, am o serie de propuneri."
Se purtară mai multe discuţii pe marginea declaraţiei lui Nick.
Iată prima sa propunere: putem noi, comitetul, să cădem de acord să nu discutăm implicaţiile teologice, religioase sau supranaturale ale problemei Adversarului în timpul şedinţelor noastre? Printr-un vot de 7-0, comitetul a fost de acord să interzică discutarea acestor probleme, cel puţin cât timp ne aflăm "în sesiune".
Nick făcu apoi următoarea propunere: putem fi de acord că principala sarcină particulară şi secretă a comitetului este cum să abordăm această forţă, cunoscută sub numele de Omul Întunecat, Adversarul, sau Randall Flagg? Glen Bateman îl sprijini, adăugând că din timp în timp vor putea să apară şi alte chestiuni - cum ar fi motivul real al formării Comitetului pentru înhumări - al căror caracter confidenţial va trebui să fie păstrat. Propunerea a fost adoptată cu 7-0.
Nick se întoarse atunci la propunerea lui iniţială, ca Mother Abagail să fie informată de toate treburile particulare şi publice negociate în cadrul comitetului.
Propunerea a fost adoptată cu 7-0.
Rezolvând, cel puţin pentru moment, chestiunea Mother Abagail, comitetul a trecut, la cererea lui Nick, la dezbaterea referitoare la Omul Întunecat. El a propus să trimitem trei voluntari în vest, care să se alăture grupului Omului Întunecat, cu scopul de a afla cu exactitate ce se întâmplă de fapt dincolo.
Sue Stern se oferi imediat voluntară. După mai multe discuţii înfierbântate, Stu i-a permis lui Glen Bateman să facă următoarea propunere: se hotărăşte că nici un membru din comitetul nostru ad-hoc sau din comitetul permanent nu are dreptul să se ofere voluntar pentru misiunile derecunoaştere. Suc Stern dori să ştie de ce nu.
Glen: "Toată lumea îţi respectă dorinţa sinceră de a fi de ajutor, Susan, dar adevărul este că pur şi simplu nu avem habar dacă oamenii pe care îi trimitem se vor întoarce vreodată şi în ce fel. Pe de altă parte, mai avem de îndeplinit sarcina nu foarte simplă de a pune treaba pe roate în Boulder, dacă vei scuza exprimarea plastică. Dacă pleci, va trebui să te înlocuim cu o altă persoană, pe care va trebui s-o instruim, şi nu cred că ne putem permite atâta bătaie de cap şi pierdere de vreme."
Sue: "Presupun că ai dreptate... sau cel puţin că dovedeşti raţiune... deşi eu una mă întreb câteodată dacă aceste două lucruri sunt întotdeauna identice. Sau măcar de obicei. De fapt, tu afirmi că nu putem trimite pe nimeni din comitet, pentru că am fi al dracului de nepreţuiţi. Prin urmare... noi pur şi simplu... nu ştiu..."
Stu: "Rămânem la cutie?"
Sue: "Da, îţi mulţumesc. Exact asta voiam să spun. Noi stăm la cutie şi-i trimitem pe alţii acolo, poate pentru a fi crucificaţi de un stâlp de telefon, poate ca să li se întâmple lucruri şi mai îngrozitoare."
Ralph: "Ce-ar putea fi mai rău decât asta?"
Sue: "Eu nu ştiu, dar dacă ştie cineva pe lumea asta, acela va fi Flagg. Mi se pare tare urâtă chestia."
Glen: "Indiferent cât de urâtă ţi se pare poziţia noastră, ai definit-o de fapt foarte succint. Noi suntem politicieni. Cei dintâi politicieni ai noii epoci. Nu ne rămâne decât să sperăm că, de data asta, cauza noastră este mai dreaptă decât cele pentru care politicienii au trimis înainte oameni în misiuni-limită."
Sue: "Nu mi-am închipuit niciodată că o să ajung politician."
Larry: "Bine-ai venit în clubul nostru."
Propunerea lui Glen ca iscoadele să nu facă parte din comitetul ad-hoc a fost adoptată - fără tragere de inimă - cu un vot de 7-0. Fran Goldsmith l-a întrebat atunci pe Nick ce fel de calităţi li se cer viitorilor agenţi secreţi şi la ce trebuie să ne aşteptăm din partea lor.
Nick: "N-o vom şti decât după întoarcerea lor. Dacă se mai întorc. Ideea este că nu avem nici cea mai mică idee ce anume face Adversarul acolo. Suntem mai mult sau mai puţin în situaţia unor pescari folosind momeală umană."
După părerea lui Stu, comitetul ar urma să aleagă oamenii cărora să li se facă propunerea, idee cu care toată lumea a fost de acord. Urmare a votului comitetului, începând din acest moment, discuţiile au fost transcrise în fragmentele de faţă cuvânt cu cuvânt, de pe casetele audio. Ni s-a părut important să avem un martor permanent al deliberărilor referitoare la problema Cercetaşilor (sau spionilor), deoarece ea se dovedea atât de delicată şi de dificilă.
Larry: "Aş dori să fac o propunere, dacă îmi este permis. Presupun că li se va părea ciudat acelora dintre voi care nu-l cunoaşteţi, dar s-ar putea să fie o idee foarte bună. Aş dori să-l trimitem pe Judele Farris."
Sue: "Cum, pe bătrânul acela? Larry, cred că nu eşti în toate minţile!"
Larry: "Este cel mai ager bătrân pe care I-am cunoscut. Nu are decât şaptezeci de ani, spre ştiinţa voastră. Ronald Rcagan a fost preşedinte la o vârstă şi mai înaintată."
Fran: "Nu mi se parc chiar cel mai bun argument."
Larry: "Dar este sănătos şi robust. Şi nutresc speranţa că Omul Întunecat îl va suspecta mai puţin de spionaj pe un şubred ca Farris... După cum ştiţi, trebuie să ţinem cont şi de suspiciunile lui. E sigur că el se aşteaptă la o mişcare de genul ăsta şi nu m-ar mira prea tare să aflu că a postat gărzi la graniţă, controlându-i pe cei care intră tocmai cu acest gând. Dar - deşi asta i se va părea brutal, ştiu bine, mai ales lui Fran - dacă îl pierdem, măcar nu va fi cineva care ar mai fi avut de trăit încă vreo cincizeci de ani buni."
Fran: "Ai dreptate. Sună cu adevărat brutal."
Larry: "Tot ce aş mai avea de adăugat este că Judele va fi de acord. El vrea să ajute, din toată inima. Şi cred cu adevărat că este în stare să se descurce cum se cuvine."
Glen: "E un punct bun. Voi, ceilalţi, ce părere aveţi?"
Ralph: "Eu nu am încă o părere exactă, pentru că nu-l cunosc. Dar nu cred că ar fi bine să renunţăm la el din cauza vârstei. Dacă stăm şi ne gândim, uite cine ne conduce pe noi toţi - o doamnă care a trecut binişor de o sută de ani."
Glen: "Încă un punct bun."
Stu: "Parc-ai fi arbitru de tenis, cheliosule."
Sue: "Ascultă-mă, Larry. Dar dacă reuşeşte să-l păcălească pe Omul Întunecat şi apoi pică mort din pricina unui atac de cord, în timp ce se străduieşte din răsputeri să se întoarcă încoace?"
Stu: "Asta i s-ar putea întâmpla oricui, practic. La fel ca un accident."
Sue: "De acord... dar când e vorba de un bătrân, şansele sporesc."
Larry: "Este adevărat, dar nu-l cunoşti pe Jude, Sue. Dacă I-ai şti, ai vedea că avantajele depăşesc dezavantajele. Este foarte inteligent. Apărarea şi-a încheiat pledoaria."
Stu: "Consider că Larry are dreptate. La o asemenea mişcare, cred că Flagg nu se aşteaptă. Eu sunt de acord cu propunerea. Cine este pentru?"
Comitetul a votat da, 7-0.
Sue: "Ei bine, eu am fost de acord cu candidatul tău, Larry, poate ai să-l sprijini şi tu pe al meu."
