- Şşşt!
Faţa femeii era ascunsă sub revărsarea de plete, prin urmare era imposibil să-i citească expresia.
Îi deschise fermoarul şi Obiectul cel Ridicol, părând şi mai ridicol în bumbacul alb în care stătea înfăşurat (slavă Domnului că îmbrăcase un schimb curat după duş) ieşi brusc la iveală, precum drăcuşorul pus pe arc din cutia lui. Obiectul Ridicol nu era conştient de comicul apariţiei lui, pentru că avea de îndeplinit o treabă cât se poate de serioasă. Toţi virginii sunt nemaipomenit de serioşi - pentru că ei nu caută plăcerea, ci experienţa.
- Bluza...
- Pot să o?...
- Da, chiar asta şi vreau. Şi apoi mă voi ocupa de tine.
Mă voi ocupa de tine. Vorbele stârniră în mintea lui ecourile pe care le fac pietrele aruncate într-o fântână, apoi începu să-i sugă lacom sânul, desfătându-se cu toată sarea şi dulceaţa lui. Ea inspiră adânc.
- Harold, e minunat.
Mă voi ocupa de tine, răsunau şi vuiau cuvintele în mintea lui.
Mâinile ei se strecurară pe sub elasticul chiloţilor, iar pantalonii îi alunecară până la glezne, într-un zornăit de chei lipsit de noimă.
- Ridică-te, îi şopti ea, iar el îi dădu ascultare.
Dură mai puţin de un minut. Ţipă în gura mare, nereuşind să pună frâu energiei dezlănţuite în momentul culminant. Se simţea ca şi cum în măruntaie i s-ar fi dezlănţuit un pârjol imens, înţelegea perfect de ce atât de mulţi scriitori făcuseră legătura dintre orgasm şi moarte.
Apoi se întinse în întuneric, cu ceafa sprijinită de canapea, respirând din greu, cu gura deschisă. Îi era teamă să privească în jur, bănuind că stropii de spermă se răspândiseră peste tot.
Tinere, am dat de ţiţei!
Se uită la ea ruşinat, jenat de iuţeala cu care se slobozise. Dar ea îi zâmbea cu ochii aceia calmi şi întunecaţi care păreau să ştie totul, ochii unei fete foarte tinere dintr-o pictură victoriană. O fată care, poate, ştie prea multe despre tatăl ei.
- Îmi pare rău, murmură el.
- De ce? Pentru ce?
Ochii ei îl urmăreau statornic.
- Tu nu te-ai ales cu mare lucru.
- Au contraire, am avut o mare satisfacţie. Dar Harold se gândi că nu înţelesese foarte bine ce dorise el să spună. Dar înainte de a putea interveni, Nadine continuă: Eşti tânăr. Putem face amor ori de câte ori vrei tu.
Se uită la ea mut, incapabil să vorbească.
- Dar trebuie să ştii un lucru. Îl atinse uşor cu mâna. Ţii minte ce mi-ai mărturisit, că eşti virgin? Ei bine, şi eu sunt.
- Tu...
Mirarea lui fusese probabil comică, pentru că Nadine îşi lăsă capul pe spate şi izbucni în râs.
- În filozofia ta nu există loc şi pentru virginitate, Horatio?
- Nu... da... Însă...
- Sunt virgină. Şi voi rămâne. Pentru că altcuiva i se cuvine să... să mă facă să nu mai fiu virgină.
- Cine?
- Ştii cine.
Se holbă la ea, simţind că îngheaţă. Ea îi răspunse cu o privire calmă.
- El?
Se întoarse într-o parte şi îi făcu semn că da.
- Dar pot să-ţi arăt tot felul de lucruri, îi spuse ea, ocolindu-i în continuare privirea. Putem face o groază de nebunii. Lucruri la care nici măcar... nu, îmi iau vorba. Poate că le-ai visat, dar n-ai visat că ai să le faci chiar tu însuţi. Ne putem jucă. Putem să ne îmbătăm, putem să ne bălăcim în ele. Putem... Lăsă vorbele să se risipească, apoi îi adresă o privire atât de vicleană şi de senzuală, încât el simţi din nou că i se trezeşte dorinţa. Putem face orice - absolut orice - în afara nimicului acela. Care nici măcar nu este atât de important, mă înşel?
Imaginile porniră să se amestece ameţitor în creierul lui. Eşarfe de mătase... cizme... piele... cauciuc. Vai, Doamne! Fantasmele unui Elev. Un soi ciudat de solitaire sexual. Dar totul nu era decât un fel de vis, nu? O fantasmă născută dintr-o altă fantasmă, copilul unui vis întunecat. Îşi dorea toate aceste lucruri, o dorea pe ea, dar îşi dorea şi mai mult de atât.
Întrebarea era: cu cât avea să se declare mulţumit?
- Poţi să-mi spui orice, îl îndemnă ca. Voi fi mama ta, sora, curva sau sclava ta. Tu nu trebuie decât să-mi spui ce vrei, Harold.
Cum mai răsunau toate astea în mintea lui! Cum îl îmbătau! Îi răspunse cu voce seacă şi plată, ca bătaia unui clopot spart.
- Dar nu pe degeaba. N-am dreptate? Nu pe degeaba. Pe lumea asta nu primeşti nimic gratis. Nici măcar acum, când toate zac în jur, aşteptând doar să fie culese.
- Eu doresc ceea ce-ţi doreşti şi tu, îl asigură ea. Ştiu ce este în inima ta.
- Asta n-o ştie nimeni.
