"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » 🏝️🎨Duma Key - Stephen King

Add to favorite 🏝️🎨Duma Key - Stephen King

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

mi-aş fi pus banii la bătaie pentru memoria lui Aggie Winterborn. Şi Elizabeth a avut o expresie ciudată pe chip când am întrebat-o de asta.

– Ce fel de expresie?

– O expresie de „n-o să-ţi spun ţie“. Dar astea s-au petrecut acum mult timp, a curs mult whisky pe sub pod de atunci, iar acum n-o mai poţi întreba, aşa-i? Nu, dacă-i într-o stare atât de proastă cum spui tu.

– Nu, dar poate îşi va reveni. Wireman spune că s-a mai întâmplat asta.

– Să sperăm, zise Mary. Femeia e o raritate, să ştii. Florida e doldora de oameni bătrâni - doar nu i se spune degeaba Anticamera lui Dumnezeu - dar foarte puţini dintre ei au crescut aici. Coasta însorită pe care şi-o aminteşte Elizabeth - şi-o amintea - este într-adevăr o altă Florida. Nu nemărginirea forfotitoare de acum, cu stadioane cu cupole şi autostrăzi care duc pretutindeni, şi nici cea în care am crescut eu. A mea a fost Florida lui John D. MacDonald, pe când locuitorii din Sarasota încă îşi cunoşteau vecinii şi Tamiami Trail era un reper. Pe atunci, oamenii încă se întorceau acasă de la biserică şi găseau aligatori în piscină

şi lincşi scormonind în gunoi.

Mary era de fapt foarte beată, mi-am dat seama... dar asta nu făcea să fie neinteresantă.

– Florida în care Elizabeth şi surorile ei au crescut a fost ceva care a existat după ce au plecat indienii, dar înainte

ca bătrânul domn Faţă-Palidă să-şi conşo... consolideze pe deplin stăpânirea. Micuţa ta insulă ţi s-ar fi părut foarte diferită. Am văzut-o în poze. Era plină de palmieri acoperiţi de ferigi strangulatoare şi arbori de fistic sălbatic şi pini tropicali; era plină de goruni tropicali şi manglieri în puţinele locuri cu teren umed. Erau fasole Cherokee şi cârmâz la nivelul solului, dar nici urmă de jungla aia care creşte acum acolo. Plajele sunt singurele rămase neschimbate, şi iarba de pampas, desigur... ca tivul unei rochiţe. Podul mobil era acolo la capătul nordic, însă nu exista decât o singură casă.

– Ce a provocat apariţia vegetaţiei ăsteia? am întrebat. Ai idee? Adică, trei sferturi din insulă e îngropată sub ea.

Poate că nu m-a auzit.

– Doar o singură casă, repetă ea. Stând acolo sus, pe ridicătura aceea mică de teren către capătul sudic, şi semănând cu ceva ce ai putea vedea în Turneul Caselor Elegante din Charleston sau Mobile. Pilaştri şi alee din piatră sfărâmată. Spre vest - o privelişte minunată asupra golfului; spre est - o privelişte minunată asupra coastei Floridei. Nu că ai fi avut mare lucru de văzut; doar Venice.

Satul Venice. Un să'uc somnolent.

Auzi cum rostise cuvântul şi se reculese.

– Iartă-mă, Edgar. Nu fac asta zilnic. Sincer, ar trebui să

iei... tulburarea mea... ca pe un compliment.

– Asta şi fac.

– Acum douăzeci de ani aş fi încercat să te trag în pat în loc de a mă îmbăta ca o proastă. Poate chiar acum zece.

Aşa stând lucrurile, pot doar să sper că nu te-am speriat definitiv.

– N-ai un aşa noroc.

Ea râse, un hohot deopotrivă sterp şi voios.

– Atunci, sper să revii curând. Ştiu să pregătesc nişte bame roşii date naibii...

Mă cuprinse cu braţul şi mă conduse către uşă. Trupul ei era subţire şi încins şi tare ca piatra sub haine. Pasul ei era doar puţin nesigur.

– Acum cred că e timpul ca tu să pleci, iar eu să-mi fac siesta de după-amiază.

Regret să spun că-i simt nevoia.

Am păşit în hol, apoi m-am întors.

– Mary, ai auzit-o vreodată pe Elizabeth vorbind despre moartea surorilor ei gemene? Ea trebuie să fi avut patru sau cinci ani. Suficient de mare ca să-şi amintească un lucru atât de traumatizant.

– Niciodată, spuse Mary. Nici măcar o dată.

II

În faţa uşilor care se deschideau în hol erau aliniate cam o duzină de scaune, într-o subţire, dar confortabilă dungă de umbră, la două şi un sfert după-amiază. Şase bătrâni şedeau acolo, urmărind traficul de pe Adalia Street. Acolo era şi Jack, dar el nu urmărea traficul şi nici nu admira doamnele care se plimbau pe stradă. Stătea sprijinit de stucatura roz a clădirii şi citea Ştiinţa mortuară pentru tonţi.

Îşi însemnă locul în carte şi se ridică în picioare îndată ce mă văzu.

– Minunată alegere pentru statul ăsta, am observat, înclinând din cap spre cartea pe a cărei copertă se vedea un tont cu ochi căscaţi, emblema seriei.

– Trebuie să-mi aleg o carieră cândva, zise el, iar după

cum te mişti în ultima vreme, nu cred că slujba asta o să

mai dureze mult.

– Nu mă grăbi, l-am avertizat, pipăind în buzunar ca să mă

asigur că am sticluţa cu aspirină. O aveam.

– La drept vorbind, zise Jack, exact asta am să fac.

– Trebuie să ajungi undeva? am întrebat, şontâcăind pe trotuarul de ciment alături de el în bătaia soarelui. Căldura

era zăpuşitoare. Există primăvară pe costa de vest a Floridei, dar nu stă decât pentru o ceaşcă de cafea înainte să pornească spre nord, unde are mai mult de lucru.

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com