"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » 🏝️🎨Duma Key - Stephen King

Add to favorite 🏝️🎨Duma Key - Stephen King

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

– Aşa cred, da.

Gesticula spre pânzele din încăperea principală.

– Ce sunt, de fapt? Serios vorbind. Pentru că - n-aş spune asta multor oameni - îmi amintesc de cum era viaţa în capul meu când nu-mi luam pastilele.

– Sunt doar scene imaginare, am spus. Umbre.

– Ştiu eu cum e cu umbrele, zise. Ai grijă doar să nu le iasă

dinţi. Pentru că se poate întâmpla. Apoi, când întinzi mâna după comutator ca să le faci să dispară, descoperi că s-a luat curentul.

– Dar acum eşti mai bine.

– Da, răspunse el. Pam are un mare merit în asta. Pot să-ţi spun ceva despre ea ce probabil că ştii deja?

– Sigur, am zis, sperând doar că nu-mi va împărtăşi faptul că uneori râdea din fundul gâtului când ajungea la orgasm.

– Are o intuiţie puternică, dar la capitolul delicateţe nu stă

prea bine, zise Tom. E o combinaţie ciudată şi crudă.

N-am spus nimic... dar nu neapărat pentru că credeam că

greşeşte.

– Mi-a ţinut un aprig discurs despre cum trebuie să am grijă de mine, nu cu mult timp în urmă, şi m-a făcut să-mi revin la realitate.

– Mda?

– Mda. Şi după cum arată, s-ar putea să te aştepte şi pe tine un discurs asemănător, Edgar. Cred că mă duc să-l găsesc pe amicul tău Kamen şi să schimb cu el o vorbă, două. Scuză-mă.

Fetele şi Ric se uitau atenţi în sus la Wireman priveşte spre vest şi discutau cu însufleţire. Pam, însă, stătea la jumătatea şirului de tablouri Fata şi corabia, care atârnau ca nişte afişe de film, şi părea tulburată. Nu mânioasă, tocmai, ci doar tulburată. Confuză. Îmi făcu semn să mă

apropii şi, odată ajuns acolo, nu stătu pe gânduri.

– Fetiţa din tabloul ăsta e cumva Ilse?

Arătă cu degetul spre Nr. 1.

– La început am crezut că fetiţa aceasta cu păr roşcat este păpuşa pe care ţi-a dăruit-o doctorul Kamen după accident, dar Ilse avea o rochiţă cu carouri de X-şi-O exact ca asta când era mică. I-am cumpărat-o de la Rompers. Iar asta...

Acum arăta spre Nr. 3. Jur că asta e rochiţa pe care a insistat să i-o cumpărăm când a intrat în clasa întâi - cea pe care o purta când şi-a rupt braţul, în seara aia după cursele de maşini de serie!

Ei, misterul se rezolvase. Eu îmi aminteam că-şi rupsese braţul după ce veniserăm de la biserică, însă aceasta nu era decât o minoră greşeală tehnică a marelui dans al memoriei. Existau lucruri mai importante. Unul era că Pam se afla într-o poziţie unică ce-i permitea să vadă dincolo de tot fumul şi toate oglinzile pe care criticii adorau să le numească artă - asta era valabil în cazul meu, cel puţin. În felul acesta, şi probabil în multe altele, ea rămânea în continuare soţia mea. După toate aparenţele, în cele din urmă

numai timpul putea emite un act de divorţ. Iar acel act avea să fie parţial, în cel mai bun caz.

Am întors-o către mine. Eram priviţi de mulţi oameni şi presupun că în ochii lor ceea ce făceam noi părea a fi o îmbrăţişare. Şi, într-un fel, asta a şi fost. Am privit-o scurt în ochii ei largi, uimiţi, după care i-am şoptit la ureche.

– Da, fetiţa din barcă e Ilse. N-am avut intenţia să fie ea, şi asta pentru că nici-o clipă n-am avut vreo intenţie anume.

N-am ştiut nici că voi picta tablourile astea până când nu m-am apucat de ele. Iar pentru că stă cu spatele, nimeni n-o să ştie vreodată că e ea, decât dacă le spui tu sau eu. Şi

eu n-o să spun. Dar... M-am tras în spate. Ochii ei erau încă

largi, buzele depărtate ca pentru a primi un sărut, Ilse ce a spus?

– Un lucru extrem de ciudat.

Mă apucă de mânecă şi mă trase la Nr. 7 şi Nr. 8. În ambele, Fetiţa Vâslaşă purta rochiţa verde cu bretele încrucişate pe spatele gol.

– A spus că probabil i-ai citit gândurile, pentru că a comandat o rochie asemănătoare cu aia de la Newport News chiar în primăvara asta.

Întoarse ochii la tablouri. Eu am păstrat tăcerea lângă ea şi am lăsat-o să privească.

– Nu-mi plac astea, Edgar. Nu sunt aidoma celorlalte şi nu-mi plac.

M-am gândit la Tim Riley spunând: Are o intuiţie puternică, dar la capitolul delicateţe nu stă prea bine.

Pam coborî vocea:

– Nu ştii nimic despre Ilse ce n-ar trebui să ştii, aşa-i? Aşa cum ai ştiut despre...

– Nu, am răspuns, dar seria Fata şi corabia mă tulbura acum mai mult ca oricând. În parte, asta se datora faptului că le vedeam pe toate atârnate în linie; ciudăţenia lor însumată era ca un pumn.

Vinde-le. Asta era opinia lui Elizabeth. Oricât de multe ar fi, trebuie să le vinzi.

Şi înţelegeam de ce credea asta. Nu-mi plăcea să-mi văd fiica, nici măcar sub înfăţişarea copilei care fusese, atât de aproape de carena aceea putredă. Şi într-un fel eram surprins că perplexitatea şi dezgustul erau reacţiile lui Pam.

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com