originalul Heron's Roost. Şi cred că tot acolo se află şi Perse.

– Prea bine, atunci, făcu Wireman. Asta înseamnă că dacă

nu vrem să părăsim Duma în cea mai mare grabă, trebuie să mergem acolo.

– Dacă ne gândim la ce s-a întâmplat cu Tom, nici nu avem de ales, am spus. Am vândut multe tablouri şi băieţii de la Scoto n-or să le ţină la păstrare la infinit.

– Răscumpără-le, făcu Jack şi ridică din umeri.

Nu că eu, unul, nu m-aş fi gândit deja la varianta asta.

Wireman clătină din cap.

– Mulţi cumpărători nu vor vrea să le vândă, nici chiar la preţ dublu. Şi o poveste ca asta nu i-ar convinge de contrariu.

La aceasta, nimeni nu spuse nimic.

– Dar ea nu-i la fel de puternică pe timp de zi, am spus.

Propun ora nouă.

– Mie îmi convine, spuse Jack şi se ridică. Vin aici la fără un sfert. Pentru moment, o să trec podul şi o să mă întorc în Sarasota.

Podul. Asta îmi sădi în minte o idee.

– Eşti bine-venit să rămâi aici, spuse Wireman.

– După discuţia asta? întrebă Jack, ridicând sprâncenele.

Cu tot respectul cuvenit, bătrâne, nici nu mă gândesc. Da'

mâine o să fiu prezent.

– Pantaloni lungi şi bocanci înalţi, spuse Wireman. O să fie o junglă acolo, şi ar putea fi şerpi. Se scarpină la obraz. Se pare că o să pierd priveghiul de mâine de la Abbot-Wexler.

Rudele domnişoarei Eastlake vor trebui să-şi arate colţii unele la celelalte. Ce păcat... hei, Jack!

Jack pornise către uşă. Acum se întoarse.

– Sper că n-ai din întâmplare vreo capodoperă de-a lui Edgar, nu?

– Mmm... păi...

– Varsă sacul. Spovedania face bine la suflet, companero.

– O schiţă, recunoscu Jack.

Îşi mută greutatea de pe un picior pe celălalt şi mi se păru că roşeşte.

– Creion şi cerneală. Pe versoul unui plic. Un palmier. L-am... ăă... l-am pescuit din coşul de gunoi într-o zi. Scuze, Edgar. Mea culpa.

– Nu-i bai, dar arde-l, am spus. Poate o să am ocazia să-ţi dau altul când se va fi terminat povestea asta.

Dacă se va termina vreodată, am continuat în gând, dar n-am spus cu voce tare. Jack aprobă din cap.

– Bine. Vrei să te duc cu maşina la Marele Roz?

– Rămân aici cu Wireman, am zis, dar vreau să mă întorc mai întâi la Marele Roz.

– Nu-mi spune, sări Jack. Ca să-ţi iei pijamalele şi periuţa de dinţi.

– Nu, i-am tăiat elanul. Coşuleţul de picnic şi harpoanele alea de ar...

Telefonul sună şi atunci ne-am privit unul pe altul. Cred că

am ştiut instantaneu că urmau veşti proaste; am simţit un gol în stomac. Telefonul sună din nou. M-am uitat la Wireman, dar el mă privea inexpresiv. Ştia şi el. Am ridicat receptorul.

– Eu sunt, zise Pam, cu voce grea. Ţine-te bine, Edgar.

Când cineva spune asta, întotdeauna încerci să-ţi legi un soi de centură de siguranţă mentală. Dar rareori funcţionează. Majoritatea oamenilor nu sunt dotaţi cu aşa ceva.

– Te ascult.

– L-am prins pe Bozie acasă şi i-am spus ce mi-ai zis. A început să pună întrebări, lucru deloc surprinzător, dar i-am spus că mă grăbesc şi că oricum nu am niciun răspuns, aşa că - scurtând vorba - a fost de acord să facă ce ai cerut.

„De dragul vremurilor vechi“, a spus.

Golul acela din stomac se agrava.

– După aia am încercat la Ilse. Nu eram sigură dacă o voi găsi, dar tocmai sosise. Părea obosită, dar a ajuns acasă

teafără şi nevătămată. Mâine o să vorbesc cu Linnie, când...

– Pam...

– Ajung şi la asta. După Illy, l-am sunat pe Kamen. Cineva a răspuns la al doilea târâit şi eu mi-am început litania.

Credeam că vorbesc cu el. Făcu o pauză. Era fratele lui. A spus că, întorcându-se de la aeroport, Kamen s-a oprit la Starbucks pentru un cafe-latte. A suferit un atac de cord în timp ce aştepta la rând. A fost dus cu salvarea la spital, dar asta n-a fost decât o formalitate. Fratele lui spune că a murit pe loc. M-a întrebat de ce sun şi eu i-am spus că

acum nu mai are importanţă. Am făcut bine?

– Da.

Nu credeam că desenul lui Kamen va avea vreun efect asupra fratelui lui sau asupra oricui altcuiva; eram de părere că-şi îndeplinise misiunea.

– Mulţumesc.

– Dacă te consolează cu ceva, e posibil să fi fost o coincidenţă - era un tip al naibii de simpatic, dar era şi supraponderal. Oricine îl vedea observa asta.