Părea agresivă, mai mult decât pregătită să pună paie pe foc, dacă asta doream.
– Nu aduc carnetul meu de cecuri în nimic, am spus, plecând atent urechea la fiecare cuvânt. Ieşiseră în bună
regulă. Asta a fost o uşurare. Spun doar că moaca mea la căpătâiul tatălui tău în mod sigur nu i-ar grăbi însănătoşirea.
Pentru o clipă, mânia - furia - aproape mă făcu să adaug că nici eu nu i-am văzut moaca la căpătâiul patului meu.
Încă o dată am izbutit să opresc cuvintele, dar deja transpiram.
– Bine. Am înţeles ideea. Ce o să faci, totuşi, de Crăciun, Eddie?
O să pictez apusul, mi-am spus. Poate-mi iese ca lumea.
– Cred că dacă-s băiat cuminte, voi fi invitat la cină alături de Jack Cantori şi familia lui, am zis, fără a crede măcar o clipă aşa ceva. Jack e tânărul care lucrează pentru mine.
– După voce, pari mai întremat. Mai în forţă. Încă mai ai clipe de amnezie?
– Nu ştiu, nu-mi aduc aminte, am spus.
– Foarte nostim.
– Râsul e cel mai bun medicament. Am citit-o în Reader's Digest.
– Dar cu braţul cum e? Mai ai senzaţii-fantomă?
– Nu, am minţit, au încetat cu totul.
– Bun. Minunat. Urmă o pauză. Apoi: Eddie?
– Aicea-s, am zis.
Aveam semiluni de un roşu întunecat în palme, de la pumnii încleştaţi.
Urmă o pauză lungă. Liniile telefonice nu mai fâşâie şi nici nu mai păcănesc aşa cum făceau când eram copil, însă
auzeam toţi kilometrii care ne despărţeau cum suspină
blând. Suna ca golful la reflux. Apoi, ea spuse:
– Regret că s-a ajuns în situaţia asta.
– Şi eu, am răspuns, iar după ce ea închise, am luat una dintre scoicile cele mari şi puţin a lipsit s-o azvârl în ecranul televizorului.
În schimb, am străbătut camera şchiopătând, am deschis uşa şi am dat cu ea peste drumul pustiu. N-o uram pe Pam -
nu într-adevăr - însă după toate aparenţele, încă uram ceva. Poate cealaltă viaţă a mea.
Poate doar pe mine însumi.
VII
ifsogirl88 către EFree19
9:05 AM
23 decembrie
Dragă tati, Doctorii nu spun multe, dar n-am un sentiment prea bun faţă de operaţia lui bunicu'. Sigur, s-ar putea ca de vină
pentru asta să fie doar mami, se duce zilnic în vizită la el, o ia pe buna şi încearcă să-şi păstreze „veselia“, dar ştii cum e ea, nu-i făcută din oţel. Vreau să vin la tine în vizită.
Am verificat zborurile şi pot lua unul spre Sarasota pe 26.
Aterizează la 6:15 PM, după ora de acolo. Aş putea rămâne 2 sau 3 zile. Te rog, spune da! Pe deasupra, aş putea aduce cadourile cu mine, în loc să le trimit prin poştă. Cu dragoste...
Ilse
P.S. Am o veste specială.
Am stat oare pe gânduri, sau am urmat doar impulsul instinctului? Nu-mi aduc aminte. Poate nici una, nici alta.
Poate că singurul lucru care a contat era că voiam s-o văd.
În orice caz, am răspuns aproape instantaneu.
EFree19 către ifsogirl88
9:17 AM
