Mefistofel m-a pus iar jos, cu ochii plini de voioşie.
— Dacă un basm este ceea ce cauţi, atunci o să te blestem şi o să te încui într-un sicriu sau într-un turn, la alegerea ta. Apoi o să te sărut şi o să te trezesc şi o să trăim fericiţi până la adânci bătrâneţi. Aşa merg lucrurile, să ştii.
Am clătinat din cap.
— Eşti de-a dreptul fermecător.
— Un prinţ fermecător, domnişoară Wadsworth.
Nu am scos o vorbă multă vreme, dar am dansat şi am râs, şi aproape m-am convins că un viitor într-o trupă de circ nu este o soartă chiar de lepădat.
ŞAPTESPREZECE,
SCRIS ÎN CĂRŢI
Cabina lui Audrey Rose
RMS Etruria
5 ianuarie 1889
M-am trezit înainte de răsărit şi mă uitam pe hubloul din cabina mea, privind apele aproape negre cum deveneau aurii pe când soarele se ridica şi se întindea la orizont. Apa era agitată, promiţând o furtună de iarnă. M-am întors. Nu puteam să nu zâmbesc. Liza dormea profund, cu mâinile şi picioarele înfăşurate în jurul păturii şi părul răsfirat pe pernă precum caramelul. Încă nu-mi venea să cred că ne furişaserăm la petrecerea trupei de circ şi că eu chiar dansasem cancan. Fusese un gest nesăbuit, iar amintirea mă făcea să mă îngrijorez, nu neapărat din cauza a ceea ce făcusem, ci a cât de mult îmi plăcuse. Îmi doream doar ca Thomas să fi fost alături de noi.
Alungându-mi gândurile din minte, am mers tiptil la mica măsuţă de toaletă din cameră şi am răsfoit notiţele pe care le scrisesem când ne întorseserăm în cabină. Inclusesem fiecare întâmplare ciudată petrecută de când ne îmbarcaserăm pe Etruria. Pe o bucată de pergament scria: „Domnişoara Arden ucisă, cel mai probabil otrăvită, deşi nu avem dovezi clare. O carte de joc găsită înaintea cadavrului, pe scenă: Asul de Pică. Vreo legătură? Tatăl – medic. Scena cărţii de tarot: Şaptele de Pică.”
Pe alta era scris: „Cupoane de mătase şi eşarfe furate”.
Pe un al treilea bilet scrisesem: „Domnişoara Crenshaw, ucisă prin otrăvire. Nu s-a găsit nicio carte de joc. Scena cărţii de tarot: Steaua.”
În urma încercării mele vagi de a desluşi cărţile de tarot, sensul Stelei era „transformarea”. Nu înţelegeam ce legătură avea asta cu crima.
Pe următoare bucată de pergament scria: „Domnişoara Prescott, prima victimă, înjunghiată. Carte de joc găsită: Asul de Treflă. Tatăl – judecător. Scena cărţii de tarot: Zecele de Pică. Trădarea. Înjunghiat în spate, literalmente”.
M-am relaxat pe scaun, bătând darabana cu degetele în hârtii. Trebuia să existe ceva, orice, care să lege toate indiciile. Ori poate că aveam de-a face cu două mistere. O persoană săvârşea furturi minore, iar o alta ucidea femei, ca şi cum ar fi fost cărţi de tarot în viaţă. Pielea mă furnica de parcă era acoperită de gândaci. Ştiam că Thomas avea dreptate când susţinea că infractorii se foloseau de voiajul pe mare pentru a ajunge anonim pe un alt continent, dar oare erau doi infractori la bordul navei noastre? Presupuneam că nu era imposibil – doi din câteva sute de pasageri nu era un număr aşa de mare.
Ce voiam să fac mai departe era să pot intra în cabina domnişoarei Crenshaw. După ce descoperisem tort de ciocolată în stomacul ei, voiam să compar rămăşiţele cu o mostră de tort din camera ei.
Cineva a bătut uşor la uşă şi, presupunând că era fie ceaiul, fie o menajeră, am deschis. Mi-am strâns halatul pe trup, mijind ochii. Mi-am aruncat repede privirea peste umăr; verişoara mea dormea încă sforăind uşor, respirând profund şi egal.
— E cam devreme să mă cauţi, Cresswell!
L-am tras înăuntru, aruncându-mi privirea de-a lungul punţii, să mă asigur că nu fuseserăm văzuţi.
— Oamenii vor crede că ţi-ai petrecut noaptea aici.
I-am studiat curbura buzelor şi ochii mari. Escrocul!
— Şi tocmai asta speri să se întâmple.
— Mă răneşti făcând această acuzaţie, Wadsworth. Chiar trebuie să am mereu motive ascunse?
Thomas şi-a ridicat mâna la inimă, împleticindu-se un pic.
— Poate că îţi aduceam, pur şi simplu, ceaiul.
— Ah, da? Asta făceai? am zis, uitându-mă atent la mâinile lui goale. Las-o baltă! Ai venit şi este perfect. Vino şi uită-te la astea! Dar în linişte!
I-am arătat indiciile, încercând să ignor faptul că purtam doar un halat şi că ne aflam în dormitor. Cel puţin nu eram singuri. Nu eram sigură că mi-aş fi dorit să se oprească dacă începea să mă sărute. Îmi lipsise teribil noaptea trecută.
— Observi vreun tipar?
Thomas şi-a scos jobenul şi a traversat camera din câţiva paşi mari. A împrăştiat hârtiile pe masă, încruntând-se la una dintre ele.
— Domnişoara Prescott a fost ucisă în prima noapte, dar domnişoara Crenshaw a dispărut înainte de a porni în voiaj. Ordinea în care găsim cadavrele nu indică, în mod obligatoriu, şi ordinea în care tinerele au fost ucise.
— Thomas, am spus, însufleţită de o idee nouă, vrei să mă înveţi cum să intru în mintea criminalului? Aşa cum ai făcut prima oară când ne-am întâlnit?
Thomas bătea darabana cu degetele pe coapse.
— La cursul unchiului tău?
— Da, am spus, uitându-mă repede la verişoara mea încă adormită, când te-ai prefăcut că eşti Jack Spintecătorul şi ucizi prima victimă. Vreau să învăţ să fac asta. Nu e prea diferit de toate magia carnavalului, nu-i aşa?
Thomas m-a privit bizar.
— Presupun că pentru ambele este nevoie de ceva prefăcătorie, dar aş vrea să cred că metoda mea este un pic mai ştiinţifică decât a omului care leagănă săbii încoace şi-ncolo.
— Totuşi, mi-ar plăcea…
