Îngerii lui Dumnezeu au o prezenţă extrem de redusă în panteism şi religiile panteiste.
Panteismul este din mai multe punct de vedere decadent şi eronat. Formele de panteism sunt din acest punct de vedere cât se poate de greşite şi de eronate. Dar sunt şi panteişti care nu se pot ridica la o viziune personalistă şi personalizată a lumii. Faţă de ei trebuie să
avem înţelegere şi faţă de neputinţa lor. Mai multe persoane nu au o capacitate de înţelegere care să îi ducă dincolo de graniţele panteismului. Faţă de ei trebuie să avem înţelegere.
Panteismul este o cale extrem de simplă şi fără complicaţiile diferenţelor ontologice dintre bine şi rău. Cea mai mare greşeală a religiilor panteiste este că nu face diferenţa dintre creaţia lui Dumnezeu. Pentru panteişti creaţia lui Dumnezeu este înseşi Dumnezeu.
Probabil cel mai mare panteist creştin a fost după cum am spus Origen al Alexandriei.
El credea însă după cum arătam într-un panteism modalist care primea forma apocatastazei sau a restaurării finale a tuturor lucrurilor în Dumnezeu.52 Lupta ortodoxiei cu panteismul este extrem de veche şi datează din timpuri străvechi şi antice. Panteismul hindus sau origenistic exprimă un optimism ieşit din comun. Acest panteism merge până acolo încât afirmă că nu există propriu zis o distincţie reală dintre rai şi iad. Raiul şi iadul sunt din acest punct de vedere cât se poate de mult identice şi sunt două ipostaze ale aceluiaşi întreg. Ortodoxie crede într-o demarcaţie deplină dintre iad şi rai. În timp ce raiul este locul îngerilor şi a lui Dumnezeu, iadul este loc al diavolului.
Raiul nu este panteist, el este un loc transcendent care există dincolo de stele, galaxii şi univers. Faptul că panteismul nu este adevărat ne-o arată tocmai realitatea diferenţei ontologice dintre iad şi rai. Domnul Iisus Hristos şi sfinţii părinţi au vorbit despre o distincţie ontologică dintre rai şi iad, prin urmare raiul şi iadul sunt din acest punct de vedere două
realităţi cât se poate de separate una faţă de alta. Acest lucru este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii dovada cea mai zdrobitoare împotriva panteismului şi a religiilor panteiste. Secolul al XXI-lea este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii un secol în care noi curente panteiste îşi fac apariţia fie în sânul creştinismului sau a restului religiilor 50 Cunoscutul scriitor Allen Watts a fost un autor de inspiraţie panteistă. A se vedea Tao, calea ca o curgere de apă (Bucureşti: Humanitas, 1996).
51 Fenomenul guru este încă extrem de puternic în Asia şi religile ei. În ultimii ani el a devenit din fericire din ce în ce mai slab şi mai rar în spaţiul occidental. Emil Jurcan – Maestrul oriental şi duhovnicul creştin (Ed.
„Reîntregirea" – Alba Iulia – 2002).
52 Urmând panteismului origenist îl avem pe Evagrie Ponticul care a fost din mai multe punct de vedere mai rezervat în privinţa panteismului. Gabriel Bunge, Evagrie Ponticul, (Editura Deisis: Sibiu, 1997).
39
lumii. O viziune unificatoare a unui întreg universal şi generic este derulată azi pe fondul noilor curente penvmatice şi spiritualiste contemporane.
Există astfel doctrine panteiste care afirmă mai mult decât orice ceea ce am putea denumii un torent panteist spiritual şi universal care încorporează lumea şi universul în marele tot. Intenţiile panteismului şi a panteiştilor sunt rele. Ei sunt în căutarea unei armonii universale sau cosmice. Panteiştii prin urmare visează la contururile unui univers în care nu mai există nici un fel de demarcaţie dintre Dumnezeu şi univers. Creştinismul crede că
Dumnezeu este prezent în univers dar nu este identic cu el. Ori aici panteismul eşuiază ca şi o adevărată religie. Între Dumnezeu şi creaţie sau univers există o demarcaţie ontologică
care a fost lăsată de Dumnezeu. În acest sens, Dumnezeu nu se contopeşte cu Dumnezeu ci este distinct de El însuşi.53 Unul dintre termenii cei mai buni care ar putea descrie panteismul este „contopire.” Dumnezeu, omul şi creaţia sau universul se contopesc într-un singur mare tot. Acest mare tot a existat mai înainte ca lucrurile să se personalizeze sau să se ipostazieze şi tot în acest tot lucrurile se vor întoarce înapoi. Logica panteismului este una cât se poate perfectă. Totul decurge de la sine în panteism. Panteismul are forte mulţi admiratori sau fan secreţi care deşi simpatizează cu doctrinele panteiste rămân creştini. Meditaţia transcedentală, practicile tantrice ale orientului îndepărtat, fenomenul guruist, teozofia sau antroposofia sunt mai mult decât orice ceea ce am putea enunţa forme de manifestare ale panteismului. Forme de panteism au existat în mai toate marile civilizaţii ale lumii. Au existat erudiţi panteişti în Sumeria, Mesopotamia, Asiria, Babilonia, Persia sau Fenicia. Ei căutat din vechime o unire cu marele tot. Această unire a fost din nefericire o unire în care eul personal se pierdea în marele tot. Acest mare tot a primit istoric mai multe denumiri: Isis. Osiris, Horus, Ra, Atman sau Brahman, Bahai şi mult altele.
Nu este în scopul acestui volum să prezinte panteismul ca şi demonic. Din panteism mai există scăpare. Sunt astfel mai multe forme de panteism: religios, filosofic, antropologic sau dialectic. Dar o formă majoră a panteismului poate fii panteismul materialist. Din anume puncte de vedere materialismul îşi are obârşia în panteism. Aceasta fiindcă după cum am spus, în panteism materia este una cu Dumnezeu. În panteism nu există pnevmatologie sau spiritualitate. Acest gen de panteismse se manifestă cel mai mult prin negaţia unui anume fel de pnevmatologie sau spiritualitate. Totul se reduce numai la lumea materială.
Materialismul panteist este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii o eroare spirituală. Aceasta fiindcă mai mult decât orice ceea ce putem spune este că adevărul este 53 În trecere fiind spus, putem afirma că îngerii îi inspiră pe autorii sfinţi să spună lucrurile necesare pentru cunoaşterea adevărului şi a mântuirii. Un astfel de caz a fost menţionat cu Sfântul Ambrozie al Milanului. Se spune că pe când Sfântul Ambrozie predica credincioşilor săi din Milano cuvântul lui Dumnezeu, mai mulţi ascultători din biserică putea vedea un înger care îi şoptea sfântului ce să spună mai departe. Aşa se face că un apostat şi un eretic din credinţa ariană l-a ascultat pe Sfântul Ambrozie şi a putut vedea cum îngerul lui Dumnezeu îi şoptea la ureche în timpul predicii. El s-a convertit la creştinism. O altă prezenţă îngerească din viaţa sfântului Ambrozie o avem ca şi mărturie din viaţa sa. „S-a întâmplat că era la judecată un vrăjitor care, fiind chinuit, zicea că mai mult este muncit de îngerul păzitor al lui Ambrozie, decât de draci. Fiind întrebat pentru ce este muncit de înger, a mărturisit pricina aceasta: în zilele împărătesei Iustina, vrând cu vrăjile mele să întărit poporul Mediolanului asupra episcopului lor, m-am suit pe vârful bisericii la miezul nopţii şi am adus acolo jertfă diavolilor. Şi cu cît mă sârguiam eu, prin lucrarea răutăţii a porni pe popor împotriva sfântului, cu atâta am văzut pe creştini lipindu-se mai mult de episcopul lor, cu mai multă dragoste şi sporind în soborniceasca credinţă; apoi, neputînd face ceva mai mult, am trimis diavolii în casa lui Ambrozie, ca să-l omoare. Iar aceia mi-au spus că nu numai nu pot a se apropia de episcop, dar nici de uşile casei lui, căci ieşind foc îi arde pe dânşii. Aceasta a mărturisit vrăjitorul în munci, căci cu adevărat Sfântul Ambrozie era înfricoşat diavolilor.” http://www.ortodoxia.md/video/3946-sfantul-ierarh-ambrozie-episcopul-mediolanului.
40
undeva la mijloc. Omul este o fiinţă amfibie după cum spuneau şi vechii elini că omul este o fiinţă care poate privii în „sferele superioare” ανθροπος. Prin urmare, trebuie să ştim că cei care aderă la panteism vor crede că de fapt materia înconjurătoare este înseşi Dumnezeu.
Panteismul astfel îndumnezeieşte materia. Ispita panteistă a existat de la începuturile lumii şi probabil v-a exista până la finalul lumii. Un mic indiciu că Dumnezeu nu susţine doctrinele sau învăţăturile panteiste îl avem din ispitirile Domnului Iisus Hristos când cel rău i-a spus după ce a înfometat fiindcă postit 40 de zile şi 40 de nopţi să prefacă pietrele în pâine. Ispita panteistă este una extrem de simplă şi de uşoară. Ea ne spune că mai mult decât orice suntem doar materie care la rândul ei este înseşi Dumnezeu. Vedem că Domnul Iisus Hristos respinge ispita panteistă. Aceasta fiindcă el refuză să schimbe pietrele în pâine. De fapt aşa procedează cel rău cu mai multe suflete când le atrage la pierzanie. Una dintre cele mai subtile ispite este cea panteistă. Această ispită este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii comună lumii din care trăim. Societatea umană este din nefericire încolţită de valuri imense de panteism în care Dumnezeu se contopeşte cu lumea în care trăim după bunul nostru plac. Fiecare dintre noi putem vedea chipul desfigurat al lui Dumnezeu în zilele şi vremurile noastre prin diferite imagini şi prin diferite campanii publicitare religioase care ne promit unirea imediată şi rapidă cu Dumnezeu şi fiinţa sau energiile Lui. Mulţi dintre noi cădem pradă curselor panteismului de mai multe ori fără să ne dăm seama. De mai multe ori oferta panteismului este simplă şi imediată. De ce să credem că Dumnezeu este distinct de lumea în care trăim? Nu panteismul ne spune că nu este aşa. Dumnezeu este chiar în celulele şi neuronii tăi, tot ceea ce trebuie să faci este să devii conştient de acest adevăr mântuitor.
Panteismul nu prea convinge prin tăria argumentelor ci mai mult decât orice el ne seduce.
Poate dintre toate doctrinele religioase cea mai seducătoare este panteismul. Aceasta fiindcă
el se prezintă simplu în timp ce în fond nu este.54 Panteismul eşuiază testul cel mai important: faptul că între bine şi rău există o separaţie totală sau mai mult decât orice ontologică. Eshatologic între bine şi rău nu există nici un fel de coincidenţă de ordin moral sau mistic. Răul în sine este o negaţie deplină şi totală a binelui. Prin urmare, răul şi binele sunt două principii separate ontologic. Ele nu au nici un fel de legătură. Pentru panteişti nu există nici un fel de demarcaţie esenţială între bine şi rău.
Panteismul este astfel străin de ontologia angelologică ortodoxă. Nu există nici un înger care să ne spună sau să fii spus sau să fii afirmat că Dumnezeu este panteist. Unii teologii ortodocşi au afirmat că panteismul este o doctrină justificabilă fiindcă de fapt la final v-a exista numai Dumnezeu şi sfinţii îngeri cu sfinţii care vor birui faptele răului şi a ale demonilor. Acest lucru însă nu înseamnă nici eshatologic panteism. Eshatologia nu înseamnă
dualism. Dincolo de orice este cât se poate de evident că v-a exista o separaţie dintre principiile binelui şi a răului. Religiile antice deşi în majoritate au fost politeiste s-au bazat pe foarte multe tendinţe panteiste. Vedem astfel de exemplu în Egiptul antic că exista un dumnezeu al soarelui care era reprezentat cu cap de câine. Este vorba de Dumnezeul Ra. Ra era un Dumnezeu al soarelui dar care avea cap de câine. Se poate vedea cât mai bine o tentă
panteistă în care sunt pierdute contururile dintre Dumnezeu şi univers sau lume.
54 Mai multe producţii cinema celebre ne-au prezentat dincolo de orice panteismul sub diferire forme. Celebra producţie Matrix din anul 1999 şi succesiv în anii care au urmat a fost şi ea din anumite puncte susţinătoare a unui panteism mai subtil sau mai rafinat. Matrix ne prezenta la mai mulţi dintre noi scenariul unei lumi panteiste în care „totul era posibil”. De mai multe ori vom vedea că pentru aderenţii panteismului totul este permis. Marc Gopin, Între Eden şi armaghedon: viitorul religiilor lumii, violenţei şi a facerii de pace (Universitatea Oxford, 2000).
41
În rândurile de faţă nu declarăm un război direct panteismului şi religiilor panteiste ţinem doar să subliniem diferenţele generice ale panteismului fiindcă după cum am spus, panteismul este de mai multe feluri. Cele mai cunoscute forme de panteism sunt cele materialiste care duc la o îndumnezeire a materei. În acest gen de panteism nu există nici un fel de lume spirituală şi nici un fel de îngeri. De fapt îngerii sunt un fel de ipostaze materiale din lume invizibilă. Formele panteismului materialist pot fii văzute în vremurile actuale cel mai mult prin deificarea unei economii care a devenit mai mult decât orice un principiu de diviziune şi de război. În numele unui panteism materialist, state rivale îşi dispută supremaţia în plan economic a lumii. Formele economiei secolului al XXI-lea sunt extrem de complexe şi de impregnate de materialism. Forma ultimă a materialismului este mai mult decât orice materialismul panteist, în care Dumnezeu este mai mult decât orice centru al materiei.
Există forme puţine de panteism ascetic. Panteismul este de cele mai multe ori materialist. El impune o viaţă fără nici un fel de spiritualitate sau asceză. Înseşi faptul de a fii în lume este mai mult decât orice ascetic şi un semn de unire cu Dumnezeu. 55 Cea mai mare greşeală a panteismului este că nu face nici o diferenţă dintre esenţa lui Dumnezeu sau energiile sau lucrările lui Dumnezeu. Faptul că Dumnezeu a făcut universul, lumea şi pe om nu se confundă cu esenţa sau fiinţa Lui. Fiinţa lui Dumnezeu este prin urmare din toţi veci ascunsă sau necunoscută din toate veacurile. Panteismul susţine că între Dumnezeu şi lucrările Lui nu există nici un fel de distincţie. Îngerii lui Dumnezeu sunt şi ei lucrări distincte a lui Dumnezeu şi nu fac parte din esenţa lui Dumnezeu. Prin urmare nici chiar îngerii lui Dumnezeu nu pot cunoaşte şi nici nu au cu să cunoască fiinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu este cunoscut îngerilor Săi numai ca şi lucrare. Esenţa lui Dumnezeu sau fiinţa lui Dumnezeu transcede îngerilor şi oamenilor deopotrivă. Acest lucru este negat de panteism şi de filosofiile sau religiile panteiste.56
Îngerii nu sunt prin urmare atotştiutori. Ei nu cunosc esenţa sau fiinţa lui Dumnezeu.
Faptul că noi nu ajungem să cunoaştem esenţa lui Dumnezeu este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii că nu suntem panteişti. Dacă am ajunge să cunoaştem esenţa lui Dumnezeu am ajuns la panteism. Panteismul nu este din acest punct de vedere nimic mai mult decât un fel de suprapunere a planului real cu cel al lui Dumnezeu. Lumea din zilele noastre este orientată mai mult decât orice panteist. Acest gen de panteism este dincolo de orice ceea ce am putea denumii tendinţa lumii de azi orientată spre cultul materiei. Acest cult se manifestă în foarte multe feluri. Cea mai amplă tendinţă este după cum am spus îndumnezeirea materiei. Materia este bună în sine dar ea este mai mult decât orice doar un fel de convergenţă sau modalitate prin care Dumnezeu ni se descoperă. Descoperirea lui Dumnezeu se face prin materie dar nu în materia înseşi. Dumnezeu este imanent şi transcendent concomitent în materia universului. Materia universului este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii un mediu prin care ajungem să Îl cunoaştem pe Dumnezeu ca şi creator.57
55 Mai multe dintre concepţiile filosofului german Martin Heidegger s-au îndreptat în spre o astfel de mentalitate a unui panteism. Heidegger prin anii 1960 ai secolului al XX-lea era bucuros să anunţe filosofia „lui a fii în lume.”
Conform lui Heidegger şi a panteiştilor, a fii în lume este tot ceea ce are omul de a face pentru a se realiza şi a se unii cu Dumnezeu. Am putea spune că şi îngerii lui Dumnezeu sunt în lume, dar acest lucru nu îi afectează la fel de mult cum îi afectează pe oameni. Glennyce Eckersley, Copii şi îngeri: poveşti cu îngeri în vremuri problematice (Rider, 1999).
56 Jacky Newcomb, Un înger m-a luat de mână: poveşti adevărate ale vieii de apoi (Harper element, 2007).
57 Joel J. Miller , Ridicat de îngeri: prezenţa şi puterea supraveghetorilor noştri şi a păzitorilor noştrii (Nashville, Tennessee, 208).
42
Angelologia ortodoxă nu este panteistă ci mai mult decât orice ea este una pnevmatică
sau spirituală. Lumea îngerilor stă într-o profundă antagonie cu panteismul din punct de vedere religios, panteismul este sursă a mai multor filosofii materialiste după cum am arătat în acest capitol. Îngerii prin urmare pot intervenii împotriva prezenţilor diabolice. Acest lucru îl poate face şi în cazul celor care cad în mrejele panteismului şi a crezurilor panteiste. 58 Prin urmare, ştim că filosofile din toate vremurile au atras mintea umană şi au intrigat şi continuă
