ieşit să se plimbe prin celebrele sale grădini suspendate care au fost considerate o minune a lumii antice. Plin de sine, Niblan se contempla pe sine ca şi unul dintre cei mai mari regi şi lideri guvernamentali ai lumii. El cugeta plin de mândrie, ei uite eu un om muritor, am creat unul dintre cele mai mari regate ale lumii, am extins graniţele mele mai mult decât orice alt rege mai înainte de mine. Numele meu şi al regatului meu este cunoscut în toate laturile lumii şi la curtea mea eu am parte de cei mai mari învăţaţi şi filosofii care se pleacă mine şi persoanei mele. Cum cugeta aceste lucru, se spune că lui Niblan i s-a arătat un înger pe care Dumnezeu a îngăduit să îl vadă. Acest înger a început prin cuvintele:
- Tu eşti un mare prost.
- Cine eşti tu şi cum îndrăzneţi să îmi vorbeşti aşa? a răspuns regele Niblan.
- Eu sunt sunt slujitor al regelui şi Dumnezeului celui din ceruri, a răspuns îngerul.
- Bine şi ce vrei de la mine?
- Vino cu mine şi îţi vor arăta cine eşti tu cu adevărat.
Îngerul l-a luat pe Niblan şi l-a dus pe o stradă din apropierea palatului său. Acolo i-a arătat o casă mai sărăcăcioasă şi mai dărăpănată.
-Şi ce vezi tu aici? a întrebat îngerul.
- Văd o casă a supuşilor mei, a răspuns regele Niblan.
-Nu rege, aici aseară o familie nevoiaşă cu doi copii din regatul tu a murit de foame fiindcă nu avea să îşi cumpere de mâncare.
Regele s-a uitat în pământ ruşinat. Apoi îngerul l-a luat şi l-a dus pe regele Niblan pe un munte înzăpezit. La poalele muntelui era un sat. Îngerul l-a pus pe rege lângă vârful muntelui. Dintr-o dată s-a pornit o avalanşă mare de zăpadă. Regele a luat-o la fugă. Îngerul l-a întrebat pe rege:
- De ce fugi rege?
- Fug să nu mor în avalanşă, a răspuns regele Niblan.
- Tu eşti măritul rege al Babiloniei, spune ca această avalanşă să se oprească, a răspuns îngerul.
- Nu pot face acest lucru a zis regele.
Atunci îngerul a făcut o rugăciune şi ca şi prin minune avalanşa s-a oprit. Regele a răsuflat uşurat.
Apoi îngerul l-a luat pe rege şi l-a dus într-un regat vecin care era extrem de prosper şi care tocmai se pregătea să înceapă un mare război de cucerire. Îngerul i-a spus regelui:
- Acest regat o să înceapă un război devastator, spune să se oprească să nu mai facă
acest lucru.
- Nu am cum a răspuns regele fiindcă nu vor asculta de mine.
-Nu eşti tu marele regele al Babiloniei cum nu a mai existat niciodată?
Atunci îngerul s-a atins de o bacnotă de hârtie a acelui regat şi toţi bani acelui regat s-au schimbat în hârtie. Fără bani regatul a renunţat să mai înceapă război. Apoi îngerul l-a luat pe rege şi l-a dus din nou pe una dintre străzile Babilonului. Acolo erau doi oameni care tocmai se luptau unul cu altul din pricina unei neînţelegeri. Îngerul i-a spus regelui Niblan:
-Rege, aceşti doi oameni se luptă pe stradă în văzul tuturor, spune-le să se oprească.
- Nu pot a spus regele nu am cum.
-Păi nu eşti tu regele Babiloniei cum nu a mai fost şi nici nu v-a mai vii un rege pe lume?
Îngerul s-a dus a şoptit o rugăciune la urechile unuia dintre cei care se luptau şi ca prin minune ei s-au oprit.
46
Apoi îngerul l-a luat şi l-a dus pe regele Niblan într-un câmp deschis care era mai tot pârjolit de o secetă. Îngerul l-a întrebat pe rege:
- Ce vezi tu rege aici?
- Văd un câmp în secetă, a răspuns.
- Tu care eşti rege poţi aduce ploaia?
- Nu, a răspuns regele.
Atunci îngerul a făcut din nou o rugăciune şi a venit un mare nor de ploaie. Astfel în câteva zile recoltele s-au refăcut.
- Acum mai am să îţi arăt doar un singur lucru a spus îngerul. El
l-a dus într-o cameră întunecată unde era o femeie muribundă. Aceasta era în spasme fiindcă
în faţa ei a început să vadă o fantomă.
-Rege au ai putea să o ajuţi pe această femeie în suferinţă?
-Nu, nu am cum a răspuns regele.
- Nu eşti tu măritul rege cum nu a mai fost şi nici nu v-a mai fii pe lume? Îngerul s-a dus a făcut din nou o rugăciune şi femeia şi-a dat sufletul în pace în mâinile lui Dumnezeu. În cele din urmă, îngerul l-a adus pe rege la palatul său de unde l-a luat.
- Rege atât m-a trimis Dumnezeu să îţi arăt. Apoi îngerul s-a făcut nevăzut de la faţa sa.
