Cum îl ajută îngerii pe om în hinduism? Prin eliberarea de povara sau greutatea reîncarnărilor. Reîncarnarea este o doctrină centrală a hinduismului dar ea este din nefericire una eronată. Hinduşii cred că sufletul uman odată despărţit de trup prin moarte se poate încarna sau reîncarna şi în animale sau nu numai în trupuri umane. Creştinismul şi mai ales creştinismul ortodox crede că sufletul umane nu se mai reîncarnează ci are două destinaţii în funcţie de faptele pe care le-a comis în timpul vieţii: sufletul se duce în rai dacă a făcut fapte bune sau în iad dacă a făcut fapte rele. După cum am afirmat reîncarnarea este o doctrină

specific hindusă. Îngerii lui Dumnezeu sau devas după cum am amintit că îl numesc ei sunt cei care coordonează ciclul reîncarnărilor până când sufletul este purificat deplin şi vrednic de rai.

Prin urmare în hinduism între devas şi asuras [îngeri şi diavoli] există o luptă lungă care a început mai înainte de facerea omului. Spre deosebire de devas care sunt înţelepţi buni şi frumoşi, asuras din hinduism sunt mândrii, aroganţi, mânioşi, ignoranţi răi. Antiteza dintre aceste două categorii de fiinţe supranaturale este o trăsătură majoră a hinduismului dincolo de politeismul panteist pe care hinduşii îl profesează. Ceea ce trebuie să arătăm este că din punct de vedere religios există o singură descriere a lui Dumnezeu. Mai multe religii greşesc în a prezenta acest gen de descriere a lui Dumnezeu care este trăsătura religiei adevărate.

Unele religii fac acest lucru involuntar sau mai bine spus din incapacitatea de a se ridica la o dovadă că există reîncarnare, pentru ei îngerii şi prezenţa lor sub chip uman este mai mult decât orice un fel de dovadă a reîncarnării. Reîncarnarea este strâns legată în hinduism de doctrina karmei sau a destinului. În funcţie de reîncarnarea sa, orice om are un destin sau o karma după cum o numesc ei. Bhagavad-Gītā, Ediția a II-a, Ediție bilingvă realizată de V

lad Ș

o

vărel , Traducere din limba sanskrită notă introductivă, comentarii și note, index sanskrit și index de nume: Sergiu Al-George,  Editura Herald, Colecția Cărți Fundamentale, București, 2011.

64

comuniune cu Dumnezeu şi altele aşa numite religii sau pseudo-religii o fac voluntar pentru a îi duce pe semeni la pierzanie sau mai mult decât orice de a îi înşela.92

Unele teorii hinduse cred că există şapte nivele de lumi superioare ale devas [îngerilor]

şi şapte inferioare are asurasurilor [diavolilor]. Învăţătura creştină ortodoxă nu concură cu învăţăturile hinduse. Există o ierarhie a îngerilor pe care creştinii o consideră ca fiind din 9

ierarhii. Această ierarhie creştină este compusă din serafimi, heruvimi, tronuri, puteri, stăpânii, domnii, începătorii, virtuţi, arhanghelii şi îngerii. Hinduşii cred că ierarhia îngerilor este compusă numai din 7 nivele sau grade. În zilele noastre din fericire ne putem informa extrem de rapid despre diferitele învăţături şi doctrine religioase ale lumii. Dumnezeu îngăduie la ora actuală ca mai bine de un miliard de oameni să fie aderenţi ai hinduismului.

Cifra este considerabilă şi trebuie să avem în vedere mai mult decât orice ceea ce am putea denumii libertatatea religioasă pe care Dumnezeu a lăsat-o oamenilor şi pe care El nu o încalcă.93

La fel hinduşii nu cred că raiul este un loc în sine ci mai mult decât orice un stadiu mental sau al conştiinţei în care un om ajunge la un fel de comuniune cu devas sau îngerii.

Îngerii în hiduism nu sunt nemuritori ci ei mor şi după ce mor ei se reîncarnează din nou.

Vedem astfel că există mai multe separaţii între crezurile hinduse şi cele ortodoxe. Există o latură ortodoxă a hinduismului care se numeşte brahmanism ortodox. Ceea ce nu putem accepta la hinduşi este că cred că îngerii şi oamenii se încarnează şi oamenii pot devenii un fel de îngeri. La fel de bine hinduşii îi îndumnezeiesc pe îngeri.94

Antiteza sau lupta dintre fiinţe bune de lumină şi fiinţe rele de întuneric a fost exprimată de mai multe religii antice din perioade arhaice ale umanităţii dintre care şi hinduismul face parte. Hinduismul însă eşuiază la un anumit moment. În rândurile care vor urma ne vom centra mai mult pe practicile hinduse yoga. Yoga este mai mult decât orice rugăciunea hinduismului. În hinduism oamenii nu se roagă la Dumnezeu în genunchi sau în picioare ci mai mult decât orice în poziţia lotusului. Această poziţie este direct pe pământ cu picioarele încrucişate. Yoga este probabil disciplina hindusă cea mai cunoscută din lume.

Evident există mai multe poziţii de rugăciune yoghine care asigură „integrarea în Brahman sau marele tot.”95

92 Sfântul apostol Pavel ne spunea că atunci când este nevoie „diavolul se poate prefece în înger de lumină” (2

Corinteni 11, 4). Credem că mai multe dintre conceptele religioase hinduse cum este reîncarnarea sau crezul că

există trei Dumnezei principali Vişna, Şiva şi Brahman sunt de origine şi influenţă incertă dacă nu chiar diavolească. În imaginea distorsionată a hinduşilor există trei Dumnezei şi după aceştia există aşa numitele fiinţe sprituale care sunt de origine dumnezească devas şi asuras care sunt într-o opoziţie continuă una cu alta.

Teoria propusă de hinduism este foarte mult un fel de creştinism deformat sau desfigurat. A se vedea Monier Williams, Brahmanismul şi hinduismul sau gândirea religioasă şi viaţa din India (New York, 1891).

93 La hinduşi îngerii păzitori se numesc lipikas. Hinduşii cred că aceste fiinţe scriu şi notează toate gândurile, sentimentele şi intenţiile oamenilor. La fel de bine hinduşii cred că îngerii sunt mai mult decât orice îngerii sau devas sunt fiinţe care au trecut şi ei prin mai multe reîncarnări. Astfel în hiduism unii cred că orice fiinţă umană

care s-a dezlipit de ciclul reîncarnărilor poate ajunge la gradul de înger. Prin urmare, îngerii sau devas în hinduism sunt fiinţe perfectibile şi nu au fost create ca fiind perfecte de Dumnezeu.

94 Pentru o viziune generică a îngerilor şi a demonilor în creştinism poate fii consultată şi lucrarea lui Emil 

Schneweis,   Îngeri şi diavoli după Lactanţiu (Universitatea catolică din America: Washington, 1944).

95 Se cunosc mai multe forme de yoga dar principale sunt Karma Yoga,  Jnana Yoga,  Bhakti Yoga și Raja Yoga.

Termenul de yoga este mai mult decât orice un fel de termen care înseamnă a se unii, şi se referă mai mult decât orice la unirea cu Dumnezeu. Unul dintre cei mai mari yoghini ai tuturor timpurilor este considerat Pantajali care a trăit undeva prin anul 300 înainte de Hristos.

65

Yoghinul este pentru hinduşi cel care ajunge la unirea cu Dumnezeu prin meditaţie şi rugăciune. La fel de bine yoga este ceea ce am putea denumii nevoia de purificare a omului în faţa lui Dumnezeu. Tehnicile yoga sunt extrem de dezvoltate la hinduşi ele promiţând o unire imediată şi instantanee cu Dumnezeu. Să fie chiar aşa? Eliberat de povara şi de deşertăciunea lumii yoghinul hindus ajunge la o comuniune cu Dumnezeu şi îngerii Săi. Aici yoghinul este eliberat de povara sinelui şi contopeşte cu forţele universale ale lui Brahman în ceea ce hinduşii denumesc stadiu de mocşa. Mokşa sau mocşa este un stadiu preparatoriu al hinduismului mai înainte a de a ajunge la nirvana sau stadiu de neantizare totală. Nirvana este după hinduşi o neantizare a omului sau a fiinţei sale. Psihologic stadiul de nirvana se explică prin frica omului de a nu ajunge în iad. A scăpa de teroarea sau durerile iadului poate fii evitat de hinduşi prin întoarcerea omului la starea de nefiinţă care a fost existenţă mai înainte de facerea lumii. După cum am spus, yoga este probabil cea mai populară latură a hinduismului. Unii yoghni vestiţi de prin munţii Hymalaia au ajuns la stadii de levitaţie. Ei pretind că fac toate aceste lucruri prin puterea lui Dumnezeu. Yoghinii au continuat să

fascineze şi încă mai continuă să o facă şi în zilele noastre. Anual sunt câteva sute de mii de turişti, ei nu pot fii denumiţi pelerini în sens creştin, care se duc să primească învăţături de la mari guruşi şi yoghini hinduşi. Yoghii au demonstrat de mai multe ori că legile fizice pot fii depăşite. Unii pot sta pe lame de săbii fără să fie tăiaţi, alţii după cum am spus levitează în aer sau alţii pot umbla prin cărbuni aprinşi fără să fie arşi. Aceste fapte excepţionale ale yoghinilor au atras simpatia mai multora dintre noi.

Ceea ce vom arăta în acest capitol este că şi sfinţii ortodocşi au făcut minuni şi lucruri supranaturale dar fără să mărturisească o credinţă în Brahman. Se ştie despre Sfântul Gheorghe că i s-a dat să bea otravă pentru a murii dar otrava nu a avut nici un efect. Sfântul Apostol Pavel a fost muşcat de o viperă veninoasă dar nu a avut nici un efect. Sfântul Apostol Pentru a fost închis în temniţă şi prin rugăciuni un înger a deschis uşile fără se le atingă

nimeni. Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir a fost auzit vorbind din mormânt. Un tesalonicen s-a pus în slujba Bisericii Sfântului Dimitrie din Tesalonic. El fura din banii care erau daţi pe lumânări. Într-o noapte i s-a arătat în vis Sfântul Dimitrie şi i-a spus să nu mai fure. El nu a luat în considerare visul şi într-o zii când a voit să fure din banii care erau daţi pentru lumânări a auzit vocea sfântului Dimitrie din mormânt: iară faci acel lucru şi te-ai apucat de furat? Acel om s-a pocăit cu lacrimi mai apoi.

Prin urmare putem vedea că guruşi yoghini şi sfinţii creştini ortodocşi fac minuni dar în numele unor dumnezei diferiţi. Dumnezeul creştin ortodox sau persoana Domnului Iisus Hristos este departe de a fii Brahmanul hindus. Brahmanismul hindus a intuit mai mult decât orice adevărul creştin ortodox. Din nefericire a eşuat. Aşa că hinduismul a adoptat un dumnezeu străin.96 Este foarte greu să spunem că Dumnezeul hindus este acelaşi cu 96 O poveste intesantă despre prezenţele îngereşti a fost înregistrată în Muntele Athos la mănăstirea Vatopedu.

Se spune că mai demult la Mănăstirea Vatopedu monahii erau cu toţii adunaţi la trapeză pentru masă. În timpul mesei după cum se obişnuieşte în mănăstirile ortodoxe un monah este pus să le citească celorlalţi din vieţile sfinţilor sau din scrierile sfinţilor părinţi. La un moment dat în timpul mesei între monahi s-a făcut neînţelegere că cel care citea a trebuit să se oprească. Egumenul mănăstirii care era un om mai temperamental s-a ridicat şi a început să îi mustre pe monahi. În trapeză s-a făcut linişte. Indignat egumenul a ţinut mustrarea sa până s-a încheiat masa. Apoi monahii s-au dus fiecare pe la chiliile lui. Ceea ce a văzut un părinte îmbunătăţit de la Vatopedu a fost că în timpul mustării doi îngeri extrem de luminoşi se plimbau prin trapeză şi monahilor care primeau mustrarea le puneau cununi pe cap în timp ce celor care au socotit că egumenul îi mustră fără nici un motiv îngerii treceau pe plângă ei fără să le pună nici o coroană pe cap. Filotei Kokkinos, Sfântul Sava Vatopedinul cel nebun pentru Hristos (Editura Evanghelismos; Bucureşti, 2012).

66

Dumnezeul creştin ortodox. Dat în acest capitol nu vom vorbii despre diferenţele dintre creştini şi hinduism ci mai mult despre asemănările dintre aceste două religii. Toţi suntem făpturi ale lui Dumnezeu şi prin urmare, toţi suntem în căutarea de Dumnezeu.

Prin

urmare şi hinduşii mai resimt acea nevoie de a reface legătura pierdută cu Dumnezeu. Cultul hindus sau brahmanist încercă o reunire cu Dumnezeu. De fapt dincolo de hinduism toate religiile aspiră la o refacere a legăturii cu Dumnezeu după cum exista ea mai înainte de căderea omului sau de „izgonirea lui Adam din rai.” Omul s-a simţit orfan şi lipsit de comuniunea cu sursa existenţei şi a vieţii. Hinduismul resimte şi el această traumă

primordială a lumii şi a umanităţii. Omul a fost lipsit de ceea ce era mai esenţial pentru el: comuniunea nemijlocită cu Dumnezeu. Lipsit de comuniunea cu Dumnezeu, omul a devenit astfel ceea ce am putea denumii o fiinţă care a fost condamnată să trăiască într-o lume şi un univers nesigur.

Nevoia de religie a omului s-a resimţit din primele zilele după ce omul a fost scos din rai sau din grădina Edenului. Hinduşii ştiu acest lucru dar nu recunosc şi se ascund sub diferite truisme religioase şi după mai multe aparente doctrine cum sunt cele pe care le-am enumerat mai sus. O veche legendă brahmanică, ne spune că exista o vreme când toţi oamenii pe pământ erau îndumnezeiţi aşa cum a voit să ne facă Domnul Iisus Hristos,

„desăvârşiţi ca şi Tatăl din ceruri.” Lumea şi oamenii au abuzat însă de îndumnezeirea lor aşa că Dumnezeu i-a chemat pe toţi îngerii Săi la un sfat ceresc cu intenţia de a le spune că le-a luat oamenilor capacitatea de a se îndumnezeii. Astfel, Dumnezeu le-a spus îngerilor că vrea să ascundă capacitatea oamenilor de a se îndumnezeii şi a se mântui dar nu ştie unde. Aşa că Dumnezeu a întrebat pe îngerii Săi:

- Şi unde credeţi că ar fii cel mai bine să ascundem îndumnezeirea şi mântuirea oamenilor?

- Să o ascundem adânc în pământ, a răspuns unul dintre îngeri.

- Nu este bine fiindcă vor săpa şi o vor afla, a răspuns Dumnezeu.

- Să o ascundem în adâncurile oceanului, a răspuns un alt înger.

- Nu fiindcă se vor scufunda şi acolo şi o vor afla, a răspuns din nou Dumnezeu.

- Să o ascundem pe cel mai înalt munte a răspuns un alt înger.

- Nu fiindcă se vor sui şi îşi vor găsii acolo îndumnezeirea a răspuns din nou Dumnezeu dezamăgit.

- Păi nu mai ştim unde să mai sugerăm să o ascunzi fiindcă am enumerat mai toate locurile din lume şi nici unul se pare că este potrivit.