Confucius sufletele celor morţi. Acest lucru este fals şi neadevărat.106

Prin urmare, taoismul a afirmat existenţa unei lumi nevăzute care este o lume formată

din mai multe categorii. Probabil că taoismul nu ar fii eşuat să fie o religie adevărată dacă nu ar fii căzut în angelolatrie. Angelolatria este comună la mai multe religii orientale care Îl consideră pe Dumnezeu deopotrivă cu îngerii Săi. Îngerii lui Dumnezeu sunt mai mult decât orice ceea ce am putea fiinţe create distincte de Dumnezeu care nu sunt decât o creaţie a lui Dumnezeu mai mare decât omul şi mai mică decât Dumnezeu. Dumnezeu este dincolo de orice ceea ce am putea denumii o entitate între alte entităţi în taoism. China a continuat să

fascineze şi continuă să o facă. Plecând de la zidul chinezesc, la aglomeraţia din Beijing şi la marile metropole din Şanhai sau Hong Kong, China este o lume în sine. La fel de bine există o tipologie antropologică chiezească pe care nu o voi menţiona aici. Istoria Chinei este amplă

dar religia Chinei este un subiect de studiu încă deschis în zilele şi vremurile noastre. Chinezii nu sunt ortodocşi şi nici creştini. Ei cred în Tao care este pentru ei adevăratul Dumnezeu.

Dincolo de toate acestea îngerii lui Dumnezeu sunt dincolo de orice ceea ce am putea denumii fiinţe care susţin lumea şi universul.

Taoismul este destul de vag şi ineficent ca să ofere o viziune amplă asupra universului şi a apariţiei sale. Aceasta fiindcă după cum vedem din punct de vedere ierarhic taoismul chinez face mari confuzii. Refutări ale taoismului au fost făcute de mulţi alţii şi mult mai bine decât mine. În acest capitol vom încerca să vedem mai mult părţile pozitive ale taoismului.

Taoismul respinge mai mult decât orice ceea ce am putea denumii o concepţie panteistă a lumii dar se rezumă la o concepţie dualistă. Dualismul taoist susţine că principiile binelui şi al răului vor exista etern şi nu v-a existat din acest punct de vedere nici o rezolvare definitivă

fie şi în plan eshatologic la această problemă. Mai mult decât orice ceea ce putem spune, taoismul este o concepţie care a ajuns la aceste crezuri probabil şi din cauza faptului că a i-a considerat pe îngeri dumnezei. Fără să mai există o ierarhie graduală fiinţială s-a ajuns foarte uşor la dualism.

Dualismul taoist este mai mult decât orice o luptă eternă între nemuritori şi dragoni.

Aceşti dragoni au doar o aparenţă a răului fiindcă în realitate şi fiinţial ei sunt buni. Aici lucrurile se bat cap în cap în taosim. Nu poate exista bine cumulat cu răul sau o identitate dintre bine şi rău. Ontologiile sunt diferite şi la fel de bine şi planurile existenţiale. Ontologia dualistă este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii tipic taoistă. Binele şi răul sunt 106 Yanxia Zhao, Tatăl şi Fiul în Confucianism (Portland Oregon).

76

aparente şi se întrepătrund în această lume. Ne gândim mai mult decât orice la ceea ce am putea denumii că răul este o realitate distructivă şi el este într-o reală antagonie cu binele.

Între rău şi bine prin urmare nu poate exista nici un fel de legătura sau identitate.

China prin urmare este o ţară dualistă. Fermentul chinez în sine este un ferment dualist. Dualitatea chineză este prin urmare una dintre cele mai puternice mişcări religioase ale planetei. Lumea dualistă chineză nu face prin urmare distincţia dintre bine şi rău. Aici se poate vedea un fel de imaturitate a religiei Chinei. Această carte nu îşi propune în nici un fel să apere sau să acuze taoismul şi pe taoişti ci este mai mult o prezentare obiectivă a religiei şi a crezurilor chinezeşti. Nu se poate nega faptul că chinezii l-au căutat pe Dumnezeu. Prin firea lor chinezii sunt oameni religioşi. Raportarea lor la Dumnezeu a fost însă de mai multe ori deficitară. Deficitul chinezesc a fost în primul rând eşecul lor în dualism după cum am spus. Nu poate exista decât un principiu real şi adevărat în lume şi în univers. Acesta este Dumnezeu. După cum nu pot exista doi Dumnezeu tot aşa nici binele şi răul nu vor exista etern. Unul dintre principiile taoiste este cât se poate de contradictoriu. Un vechi dicton taoist ne spune că „există ordine în mijlocul celei mai mari dezordini.”

Cum greu putem vorbii prin urmare de o angelologie taoistă. 107 Ştim că orice religie serioasă are mai mult decât şi o angelologie serioasă. Este foarte greu să vorbim de o angelologie taoistă în adevăratul sens al cuvântului. Este foarte clar că unul dintre motivele pentru care China este o ţară cu o populaţie atât de mare este şi din cauza religiei. Chinezii fiind un popor religios, s-au văzut pe sine în postura de a face o legătură cu Dumnezeu. China este o ţară care are o modalitate de exprimare particulară care se distinge foarte mult de restul ţărilor. Poate numai şintoismul japonez are o asemănare cu religia şi viaţa religioasă

chineză. Evident în zilele noaste sunt foarte mulţi chinezi care au trecut la creştinism şi mai mulţi care au trecut la creştinismul ortodox. O poveste intresantă cu prezenţe îngereşti pe teritoriul Chinei o avem din regiunea Şandong din Chine de est.108 Ni se spune că la un moment dat într-o biserică chineză mai toată lumea cânta slujba. Unul dintre participanţi la slujbă a înregistrat slujba pe un casetofon. Când a ascultat mai apoi înregistrarea slujbei acest om a mai auzit pe caseta audio încă un alt cor care cânta paralel cu lumea din biserică

pe o armonie extrem de frumoasă. Dar evident în Biserica chineză nu a fost nimeni văzut în afară de credincioşii care erau acolo. Atunci el şi-a dat seama că în Biserică îngerii din ceruri se alăturaseră şi ei acelui cor din acea regiune a Chinei. Cântarea spune această persoană a fost în chinezeşte în dialectul mandarin.

Prezenţe ale îngerilor au fost semnalate de mai multe ori nu numai în China cum a fost cea pe care am spus-o mai sus ci şi în Palestina. Aşa se face că cu mai mulţi ani în urmă, unii cred că cu aproximativ 900 de ani, în Arabia era împărat Amfilog. Acesta nu era creştin şi a adus un asediu asupra Palestinei. Aşa s-a făcut că el a voit să ocupe Biserica Sfântului Mormânt. După mai multe încercări eşuate de a cucerii Biserica Sfântului Mormânt se spune că Amfilog împărat al Arabiei a asistat plin de scepticism la o slujbă care se săvârşea în acel loc sfânt. Povestea ne spune că prin voia lui Dumnezeu Amfilog a văzut o mulţime mare de îngeri care îl însoţeau pe preotul slujitor, poate şi datorită faptului că aici era Biserica 107 John Lagerwey, Religia şi societatea chineză (Hong Kong).

108 Populaţia acestei regiuni este undeva la 57 milioane locuitori. Nu ştim cărui fapt China este o ţară aşa de mult populată. Religia Chinei este o religie dualistă asemenea Persiei antice care era zoroastriană. Oricum, o mare parte din chinezi nu trăiesc în China ci sunt împrăştiaţi prin marile metropole ale lumii. Aşa se face că mai toate marile metropole ale lumii au şi un aşa numit Chinatown, sau un cartier al chinezilor. Chinezii sunt renumiţi pentru iuţimea lor şi pentru flexibilitatea corporală de care dau dovadă.

77

sfântului mormânt unde înviase Domnul Iisus Hristos. El a văzut că preotul care slujea la altar nu era singur ci era însoţit de îngeri luminaţi. A mai văzut că în mijlocul îngerilor şi a preotului era aşezat pe proscomidie un mic copil. Acest copil a fost jertfit de preot [sub forma pâinii şi a vinului]. Se spune că împăratul Amfilog ar fii voit să îl omoare pe preot în acel moment. Dar el a simţit o putere care l-a liniştit, cel mai probabil puterea lui Dumnezeu. Acest împărat a văzut că preotul nu slujea singur ci era asistat de îngerii lui Dumnezeu din ceruri. Amfilog a mai văzut că atunci când preotul pomenea pe cei morţi la liturghie, îngerii lui Dumnezeu începeau să se roage şi să mijlocească la Dumnezeu pentru cei răi şi care au făcut păcate şi erau morţi. Tot timpul împăratul Amfilog a văzut că îngerii se rugau lui Dumnezeu dimpreună

cu preotul de la altar şi cu restul celor care erau în Biserică. Când a venit vremea căditului, Amfilog din nou nu l-a văzut pe preot cădind Biserica ci a văzut un înger care făcea acest lucru prin acel preot. La citirea evangheliei din nou el a văzut îngeri care stăteau în jurul lui în timp ce citea. Astfel, când preotul, după Evanghelie, a încheiat ectenia, cu cuvintele:

„Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slava înălţam, Tatălui şi Fiului siSfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor” , împăratul a văzut cum îngeri mulţi au ieşit din altar cu un vas de mir scump şi au început a mirui pe credincioşi; dar neaflând creştini mulţi, care nu veniseră la Biserica de frica împăratului şi a oastei lui, a venit un înger şi la Amfilog zicându-i: „Iată noi venim de miruim aşa, deşi nevăzuţi, pe toţi credincioşii, ori de câte ori şi unde se săvârşeşte aceasta sfântă slujba, numita Dumnezeiasca Liturghie. Tot creştinul trebuie miruit de noi. Astăzi însa iată, mirul a rămas, pentru că din cauza ta, a gândului cu care ai venit aici, nu s-au adunat credincioşii la sfânta slujbă. De aceea tu vei da seama de aceasta nelegiuire la înfricoşata judecata a lui Hristos Dumnezeu”.

Probabil cea mai apropiată religie de taosimul chinez este şintoismul japonez.

Japonia este o ţară care are foarte multe lucruri comune cu China. Taoismul şişintoismul deşi sunt două religii cu puternice influenţe buddhiste şi hinduse suntseparate una de alta. Vom vorbii în rândurile care urmează de şintoismul japonezîn legătură cu taosimul chinez. Aceste două religii sunt foarte asemănătoare unacu alta. Înger în limba japoneză se spune tenşi. Dar mai există un alt doilea termenjaponez pentru înger care este kami. Acest termen poate cel mai bine fii tradusprin spirit. Spiritele sunt prezenţe în şintoism la fel ca şi în taoism. Aceste spiritesunt prin urmare o învăţătură a şintoismului. Şintoiştii însă nu sunt dualişti ci suntpoliteişti. Ei cred că există mai mulţi dumnezei. Putem spune că şintoismul japonezeste o religie mult mai păgână decât taoismul şi este un fel de amestec de adorarea naturii, culturi fertilităţii şi tehnicilor de ghicit, cultul eroilor şi practicişamanice. 109

Japonezii au un intesant concept al faptului că umanitatea este un fel de copil al dumnezeilor. Oricum, în sine şintoiştii ştiu că există un singur Dumnezeu. Ceea ce este foarte important de menţionat este aici este că la japonezi dansul poate fii considerat o formă de slujire a lui Dumnezeu dimpreună cu rugăciunea şi curăţenia corporală. Astfel, japonezii au mai multe dansuri rituale care sunt după mentalitatea lor aduse ca şi jertfă lui Dumnezeu.

Oricum există mai multe forme de şintoism. Sunt în special patru forme de şintoism: 1. koşiţu şinto şi aceasta se referă cel mai mult la ritualurile care trebuie făcute de împăratul japonez.

Împăratul Japoniei trebuie să aducă jertfe lui Dumnezeu din primele roade ale anului. 2. Jinja 109 Numele de ştino vine din cuvintele chinezeşti şin tao, care înseamnă calea lui Dumnezeu sau calea spiritelor.

După cum am spus, la origini şintoismul japonez s-a desprins din taoismul chinezesc. Oricum şintoismul este o religie independentă în sine.

78

şinto este cel de al doilea grup şintoist. În jinja împăratul Japonei are un fel de cult şi este venerat ca şi un chip al dumnezeilor de pe pământ. Acest gen de practici şinto sunt extrem de euharistice şi aduc un cult de mulţumire lui Dumnezeu. În jinja toţi japonezii se roagă lui Dumnezeu [sau mai bine spus dumnezeilor] pentru prosperitatea şi bunăstarea Japoniei. 3.

Kiona este cea mai apropiată formă de monoteism japonez şi crede cel mai mult în existenţa nevoii de a îl slujii şi iubii pe Dumnezeu. 4. Ultima mare formă de şintoism japonez este mizoku şi este mai mult un fel de şintoism agricultura care se roagă pentru prosperitatea recoltelor şi a pământului.

O poveste japoneză care ne arată raportarea şintoistă la iad şi rai, îngeri şi diavoli se leagă de legenda unui mare samurai japonez care la un moment dat a început să aibă un comportament extrem de agresiv şi de violent. Lumea a început să îl ocolească pe acest samurai. La început samuraiul nu a fost conştient de acest lucru dar mai apoi a devenit conştient de el şi a început să sufere. S-a gândit ce să facă să îl ajute fiindcă ajunse să fie considerat un fel de marginal. A vorbit cu cunoscuţii, prietenii, familia şi rudele sale. Totul a fost în zadar, din contră, comportamentul său era şi mai rău şi mai agresiv. În cele din urmă a auzit de la un prieten că undeva pe un munte este o mănăstire şinto şi acolo este un mare anahoret care ar putea să îl ajute. Deşi samuraiul nu vizita multe mănăstiri de această dată a fost de acord. A mers la acea mănăstire şi a cerut să vorbească cu călugărul cel înţelept.

Acesta a acceptat. Spre mirarea şi uimirea samuraiului marele maestru era un bătrân uscăţiv, slab şi cu părul alb. Samuraiul a început imediat autoritar:

- Călugăre am venit aici să vorbesc cu tine despre rai şi iad. Dacă tu îmi poţi explica de ce voi spuneţi există iad şi rai eu mă voi pocăi de toate faptele mele şi voi devenii un om credincios.

- În mare eu nu prea discut cu oameni stupizi ca tine, a răspuns bătrânulcălugăr cu blândeţe. Samuraiul a scos atunci sabia nemulţumit că a fost numitstupid şi l-a ameninţat pe bătrân că îi taie capul.

- Vezi tu, tu singur trăieşti acum un iad fiindcă iei în considerare vorbe carenu sunt inteţionate să de umilească ci să te mustre. Atunci samuraiul şi-a pussabia înapoi în teacă. Mânia nu face decât să te arunce în iad cu diavolii.

- Ei, vezi acum tu trăieşti un rai fiindcă ai învăţat să dau curs oricărui gând şiintenţie nepregetată. Iertarea nu face decât să te pună în rai cu îngerii. Povesteaspune că din acea zii samuraiul s-a schimbat şi a devenit un om mai bun.

Această poveste simplă vine să ne spună că deşi Dumnezeu nu este oficial înşintoism, dacă omul are credinţă şi Îl caută sincer pe Dumnezeu acesta se poatedescoperii pe sine şi în şintoism. Crezurile hinduse sunt mai mult decât oricecomune mentalităţii japoneze. Japonia a fost o cultură şi o ţară profund legată deChina. Cu timpul ea a devenit o cultură şi o ţară independentă de China. Pejaponezi şi pe chinezi trebuie să îi înţelegem şi să îi percepem în contextulcivilizaţiei şi ţării lor. Ei sunt o cultură asiatică. Religiile asiatice au însă un lucrucomun. Sunt religii care accentuiază caracterul mistic şi contemplativ al relaţiei cuDumnezeu. Dacă am putea face o comparaţie dintre religiile orientale şioccidentale am putea spune că diferenţa este cea dintre Marta şi Maria. Maria esteorientul care este contemplativ şi introspectiv şi Marta este occidentul care esteactiv şi exteriorizat.

Japonia după cum o ştim este o cultură a samurailor, a şogunilor şi a băuturiisake. Pentru mulţi ea este o ţară greu de înţeles şi de cuprins. Japonia însă are o 79

istorie foarte lungă. Este cunoscut în toată lumea aşa numitul cod de onoarejaponez. Acest cod este sinucigaş fiind format pe principiul lui harakiri sau sepuku.

Prin urmare când vorbim de Japonia şi de şintoismul Japonez trebuie să avemfoarte multă înţelegere fiindcă nu vorbim de o cultură americană sau europeană cide o cultură specifică japoneză. Există unele poveşti care spun că după ceDumnezeu a făcut lumea el a împărţit-o între 91 de îngeri care să vegheze pesteea. Astfel, după unii sunt 91 de îngeri păzitori ai principalelor ţări ale lumii. 110 Alte opinii sunt din cabala şi susţin că de fapt Dumnezeu a pus numai 70 de îngeri păzitori care să

vegheze peste principalele ţări ale lumii. Talmudul ne spune că un evreu poate avea într-o viaţă peste 11.000 de îngeri păzitori în timp ce restul din alte popoare au numai câte un înger păzitor. Sfântul Ioan Scărarul ne spune că de fiecare dacă când a căutat ajutor, îngerul său păzitor l-a ajutat. La fel el ne spunea că atunci când suntem ispitiţi şi tentanţi de a păcătui să

facem efortul de a rămâne pe poziţie şi cu siguranţă îngerul nostru păzitor ne v-a apăra.

Prezenţe îngereşti au fost mărturisite de mai multe ori în zilele noastre. Un cuplu avea în posesie un mic avion de agrement. La un moment dat ei zburau cu acest avion. Venise o furtună şi ei se gândeau să se întoarcă cât mai repede la pistă. Pe drum în spre pistă au găsit undeva un câmp plat şi au aterizat acolo. Câteva minute mai târziu şi-au adus aminte că nu departe de acel lor este un alt câmp de aterizare. Au plecat în spre acel câmp. Furtuna era puternică şi pilotul nu putea vedea foarte bine pe unde zboară şi aşa s-a făcut că s-a lovit de nişte stânci de pe creasta unui munte. Avionul a luat foc şi foarte uşor s-a prăbuşit. În timp ce bărbatul din cuplu care era şi pilot a reuşit cu greu să iese din miniavionul în flăcări, soţia lui a fost prinsă în avion care era pe punctul de a exploda. În momentul în care pilotul a ieşit din avion şi s-a dus să deblocheze uşa soţiei sale el a găsit uşa deschisă şi pe soţie aproximativ câţiva metri de la avion întinsă pe iarbă. Semiconştientă soţia pilotului i-a spus să îi zică tânărului care a scos-o din avionul în flăcări să mai stea că nu a apucat să îi mulţumească. Curios bărbatul a întrebat-o:

- Care tânăr fiindcă eu nu am văzut nici un tânăr?

- Cum adică care tânăr? Tânărul care m-a scos din avion şi nu m-a lăsat să

fiu arsă?

- Auzi până am reuşit să deschid uşa din partea mea a avionului eu nu am văzut nici un tânăr cu noi în avion.