- Nu se poate, când tu ai ieşit din avion până ai venit la mine la uşă un tânăr m-a scos afară şi m-a salvat apoi a plecat. Credeam că l-ai văzut şi tu.

- Îmi pare rău nu am văzut nimic, poate ai halucinaţii.

Mai târziu aceşti doi soţi şi-au dat seama că salvarea soţiei a fost mâna unuiînger. Acest înger a apărut de niciunde şi a scos-o pe femeie din avion care urmasă ardă deplin dacă mai stătea câteva momente. 111 O altă puternică prezenţă

îngerească o avem în viaţa Sfântului Onufrie cel Mare. Onufrie a stat mai mulţi ani în pustie.

La un moment dar din cauza nevoinţei şi a ascezei el mărturisea că a fost pe punctul de a murii. Deşertul egiptean în care a trăit el este aspru şi foarte greu se poate trăi pe acolo.

110 În limba japoneză îngeri păzitor se pronunţă şugo teşi.

111 Această poveste incredibilă a fost dată publicităţii pe internet pe world wide web şi mai mulţi s-au putut bucura de ea. Credem că înformaţile acestor doi soţi sunt adevărate. Tânărul sau mai bine spus îngerul care i-a salvat pe aceşti doi soţi nu se ştie nici un ziua de azi cine este şi unde este. Probabil că de aici deducem că

prezenţa îngerilor lui Dumnezeu este discretă şi nu se face cunoscută instantaneu.

80

Atunci spunea Onufrie la Dumnezeu i s-a făcut milă de el şi zilnic îi trimitea din cer un înger care ziua îi aducea de mâncare şi noapte îi aducea apă de băut. Întrebat despre cine îl împărtăşea în pustie cuviosul Onufrie a mărturisit că împărtăşania îi era adusă de un alt înger din ceruri.112

La fel pe lângă această mărturie a femei care a fost salvată din avionul prăbuşit în zilele noastre vedem că şi în vechime îngerii au salvat oameni. Asemenea femeii salvate şi cuviosul Onufrie a fost salvat de îngeri. Aceste mărturii nu trebuie să le trecem cu vederea ci mai mult decât orice trebuie să le dăm crezare şi să medităm mai mult asupra lor. Dincolo de toate opiniile, îngerii lui Dumnezeu şi-au făcut de mai multe ori prezenţa şi lucrarea. Acest gen de lucrare se poate face şi în cadrul taoismului chinez şi a şintoismului japonez.

Şintoismul ş taoismul au prin urmare acelaşi spirit. El este mai mult decât orice spiritul oriental. Vom vedea că foarte multe elemente dintre religiile orientale se întrepătrund. Astfel unele religii recunosc pe Buddha ca şi un învăţător sau o autoritate comună în timp ce altele nu. Probabil că cel mai comun element în religiile orientale este buddhismul. În aceste rânduri nu vom insista prea mult pe punctele de diferenţă dintre şintoism şi taoism.

Imaginea pe care şintoismul şi religia ne-o propune în termeni generici seaseamănă acestei pilde. Se spune că la un moment dat un vultur avea cuibulundeva sus pe un vârf de copac. Un şarpe a văzut acest cuib şi a voit să îl distrugă.

S-a suit până aproape de vârful copacului dar cuibul şi puii erau mult prea sus casă îi ajungă. Aşa că invidios şarpele a urmărit bătaia vântului şi când vântul abătut în spre cuib el a dar drumul la venin pentru ca veninul să ajungă la pui şi să

îi omoare. Precaut vulturul a luat o piatră şi a pus-o chiar în direcţia care băteavântul şi aşa că pui şi cuibul nu au fost infectaţi de venin. Această povestire estesimbolică cu mai multe religii şi are mai multe conotaţii. Şarpele de aici estediavolul care vrea să ne distrugă şi să ne arunce în iad prin diferire tactici şitehnici. Vulturul sunt îngerii lui Dumnezeu care sunt în apărarea noastră şi ne potapăra de atacurile şi cursele diavolului. 113

Religia comparată ne pune în faţă un lucru următor: că Dumnezeu a dat libertate omului şi prin urmare a urma fanatic o religie înseamnă a ajunge la fundamentalism religios.

Fiecare mare religie la ora actuală pretinde că deţine adevărul. Dar vedem că sunt mai multe religii care sunt contradictorii în crezurile în opiniile lor. Aceste lucruri trebuie să ne facă să

învăţăm un singur lucru: toleranţa religioasă. La ora actuală se cunosc foarte multe religii care îşi dispută supremaţia planetei în şi prin metode neortodoxe şi nedrepte. Istoria a cunoscut mai multe războaie pornite în numele religiei. Am putea amintii cruciadele medievale care au fost războaie motivare religios. Mulţi dintre cruciaţi au pretins că în numele lui Dumnezeu ei au pornit război pentru eliberarea ţării sfinte sau a Palestinei.

Cruciadele s-au sondat cu jafuri imense pe care cruciaţii le-au făcut în aşa zisul lor drum spre Ţara Sfântă. Vechiul Constantinopol şi actualul Istambul a fost o ţină a jafurilor cruciate.

Un alt război motivat parţial religios a fost războiul dintre China şi India referitor la Tibet. Indienii sunt hinduşi, tibetanii sunt buddhişti cu forma lamaistă a buddhismului în timp ce chinezii sunt taoiştii. În trecut în prima parte a secolului al XX-lea între China şi India s-a declanşat un război care din nou a avut un pretext religios: India susţinea că Tibetul trebuie să fie hindus în timp ce China susţinea că trebuie să fie taoist sau buddhist. Aşa s-a pornit un 112 A se vedea Viaţa coptă a Cuviosului Onufrie.

113 A se vedea Wynnard Hooper, Gesta romanorum, (Londra, 1824) volumul 1.

81

război care a avut ca şi cuceritor pe China. Religia a fost în acest război doar un pretext de a supune şi a stăpânii pe tibetanii. La fel de bine Vechiul Testament a cunoscut şi el mai multe aşa numite războaie care şi ele au avut un aşa numit pretext religios. Atunci când după

patriarhul Avraam, evreii au fost luaţi ca şi robi sau sclavi de către egipteni, egiptenii le-au reproşat evreilor că nu se închină la zeităţile lor. Conflictul a avut ca şi finalitate trimiterea armatelor egiptene pentru distrugerea evreilor care sub conducerea proorocului Moise se pregăteau să părăsească Egiptul. Armata egipteană a fost înghiţită de vie printr-o minune de apele mării Roşii.

În vremurile contemporane mai multe războaie s-au pornit în fosta Iugoslavie motivaţia fiindcă Kosovo şi Croaţia trebuie să renunţe la creştinism şi să treacă la mahomedanism.

Războiul din fosta Iugoslavie a fost declanşat parţial şi pe motive religioase. La fel de bine republicile islamice în special din orientul mijlociu practică aşa numitul jihad sau războiul sfânt în numele lui Mahomed şi a Coranului. Imperiul otoman aluat ca şi pretext al setei de stăpânire faptul că lumea nu se închină la Alah şi la singurul său prooroc Mohamed. Din nefericire putem vedea în istorie că s-a vărsat mult sânge în numele religiei. Acum că ne aflăm la începutul secolului al XXI-lea ar trebui să învăţăm mai mult din greşelile trecutului şi să nu le repetăm.

Mai înainte de a scrie această carte am stat şi m-am gândit mai mult şi amajuns la concluzia că cu siguranţă mai mulţi extremişti şi fundamentalişti religioşio vor găsii ofensatoare crezurilor lor fundamentaliste şi radicale. Ceea ce aş doriica cititorul să deprindă după ce v-a citii această carte este toleranţa religioasă.

Suntem chemaţi să ne acceptăm unii pe alţii şi să nu facem din religie un motiv dediscordie şi neînţelegere. Religia este un lucru special în viaţa omului şi trebuie să

rămână aşa. Aceasta fiindcă religia îl pune pe om în legătură cu Dumnezeucreatorul său. Fiorul religios însă putem vedea că este desfigurat de unii şi maimult decât orice desconsiderat. Unii extremişti practică chiar teroarea religioasă.

Istoria a cunoscut inchiziţia care ardea pe rug tot din motive de natură religioasă.

Ar fi destul să ne amintim că în evul mediu Giordano Bruno a fost ars pe rug fiindcă

nu a avut aceleaşi opinii geocentrice cu inchiziţia. Ţinem să avertizăm cititorul că

funcţia religiei este de a crea o legătură între Dumnezeu şi om şi nu de a ucide saua pedepsii. Cei care practică crima sau războiul în numele religiei sunt mai multdecât orice mincinoşi şi înşelători. A pornii un război în numele religiei este unpretext mincinos şi neadevărat. Religia în mod real susţine toleranţa şi rugăciuneade întoarcere pentru cei rătăciţi sau pierduţi. Este o mare minciună că în numelereligiei trebuie să curmăm vieţi prin război sau crimă. 114

Prin urmare, şintoismul exprimă cel mai mult viziunea religioasă a japonezilor despre lume şi viaţă. El este politeist şi o religie care din mai multe puncte de vedere este ciudată

pentru omul contemporan. Şintoismul nu are atât de mulţi aderenţi fiindcă nu au prea existat mişcări de popularizare a lui în lumea de azi. Poziţia şintoismului faţă de îngeri este una confuză. Îngerii sunt mai multe decât orice un fel de spirite care foarte greu se diferenţiază

de diavoli. Un spirit sau un kami în Japonie este „orice care este ieşit din comun, care are o putere superioară sau care inspiră uimire.” Dar mai mult decât japonezii au un cult al îngerilor, ei au cultul împăratului. Împăratul la japonezi are o conotaţie mai mult decât socială

sau guvernamentală şi el primeşte o conotaţie religioasă fiind un fel de reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ.

114 A C Underwood, Şintoismul: religia indigenă din Japonia (Read Books, 2008).

82

Şintoismul şi taoismul au multe elemente în comun dar şi foarte multe elemente care se diferenţiază. Cea mai mare diferenţă este că şintoismul este politeist în timp taoismul este dualist. Dualitatea taoismului a avut mai multe influenţe asupra şintoismului. A numii religia japonezilor o religie demonică este un lucru exagerat. Aceasta fiindcă după cum am spus, Dumnezeu se poate folosii de o religie mai primară pentru a îi aduce pe oameni la cunoştinţa adevărului. Prin urmare, lucrarea ,lui Dumnezeu este liberă din punct de vedere religios.

Şintoismul japonez nu recunoaşte persoana Domnului Iisus Hristos şi nici a Noul Testament.

În ultimii anii însă s-au purtat şi se mai poartă un dialog interreligios cu reprezentanţii religiei japonezilor sau nipone. Este extrem de greu să dăm anatema pe toate religiile la care noi nu sunt părtaşi. Aceasta se întâmplă după

cum am spus din lipsa de toleranţă şi lipsa de înţelegere religioasă.

Lumea de azi trebuie să caute mai mult decât orice o unitate religioasă lanivel global. Diviziunile religioase de pe planetă nu fac bine nimănui ci din contră

ne vor înstrăina pe noi unii de alţii ca şi făpturi umane. Diviziunile religioase caredupă cum am văzut există şi între taoiştii chinezi şi şintoiştii japonezi creează dinpunct de vedere religios un sentiment de înstrăinare generală. Evident, acest lucruare o semnificaţie profundă fiindcă mai multe culturi sau civilizaţii vor să îşiascundă eşecul în plan religios. Culturile şi civilizaţiile care nu au ajuns la o religieadevărată nu vor recunoaşte acest lucru ci din contră vor căuta să îşi proiectezeeşecul în exterior căutând justificaţii şi scuze. Acest lucru s-a întâmplat de maimulte ori din punct de vedere istoric.

Chiar şi politeiştii şintoişti ai Japoniei ştiu că există un singur Dumnezeu dar nu recunosc acest lucru. Pentru ei trebuie să ne rugăm ca să se întoarcă la adevăr şi la credinţă.

Noul Testament ne-a lăsat parabola cu oaia cea rătăcită în care un păstor şi-a lăsat turma şi s-a dus în căutarea oii rătăcite iar când a aflat-o s-a bucurat de ea ca şi de întreaga lui turmă.

Religiile orientului îndepărtat sunt în bezna minciunii şi a falsităţii. Ele încearcă refacerea relaţiei sau a legăturii cu Dumnezeu dar din nefericire după cum am prezentat şi în această

carte nu reuşesc. Dialogul cu şintoiştii japonezi este foarte dificil fiindcă sunt foarte puţini care cunosc limba japoneză. Din acest punct de vedere o altă trăsătură a şintoismului japonez este singularizarea şi retragerea de la masa dialogului. Sunt foarte puţini şintoişti la ora actuală care sunt dispuşi la un dialog. După cum am spus, limba este o mare piedică în acest lucru dar sunt şi probleme de natură extremă. Japonezii şi şintoiştii Japoniei s-au remarcat pe parcursul timpului ca şi extremişti. Foarte greu se poate dialoga cu un şintoist japonez pe picior de egalitate.

Şintoiştii îndumnezesc natura şi au cult neortodox al naturii. Acest cult estemai mult decât orice ceea ce am putea denumii o mare piatră de poticnire îndialogul interreligios. Şinto este după cum am spus „calea dumnezeilor” fiindcă