Japonezi nu recunosc că există un singur Dumnezeu. Pentru ei, există un înger înorice parte a naturii: în copaci, în ape, în mări sau în flori. Japonezii prin urmarevorbesc de o categorie de fiinţe spirituale dar nu le spun îngeri. Aceste fiinţe audatoria de a îi proteja pe oameni de dezastre naturale. Pentru japonezi, Japoniaeste o creaţie îngerească sau dacă am putea spune cerească. Ei cred că similarul adoi îngeri s-au pogorât din ceruri (Izanagi şi Izanami) şi au făcut insula Japoniei.după

credinţele Japoniei îngerii din ceruri se pot înmulţii şi pot da naştere la alţi îngerii. În şintoismul japonez se poate vedea mai mult decât orice ceea ce am putea denumii un fel de 83

spirit credul. Copacii pot să fie reîncarnări ale sufletelor unor morţi din alte generaţii sau la fel de bine păsările şi animale.

O poveste destul de naivă a şintoismului japonez ne spune de un anume nobil sau om bogat pe nume Gobei. Acest Gobei provenea dintr-o familie de nobili japonezi şi era un foarte bun pictor. Deşi provedea dintr-o familie respectabilă şi bogată în ultimă vreme averile familiei au scăzut considerabil. Gobei era îngrijorat fiindcă se afla pe pragul ruinei. Într-o zii nişte prieteni i-au spus că mai mulţi oameni din oraşul său au văzut ca şi un fel de înger că

tot apare sub salcâmul din faţa casei sale când se lasă înserarea. La început Gobei nu a crezut dar mai apoi s-a dus într-o seară să se convingă cu proprii săi ochi. A stat mai mult timp dar nu era nici un fel de mişcare de înger acolo. Când era să plece i s-a arătat ca şi o femeie extrem de frumoasă care i-a spus că este îngerul păzitor din acea regiune şi care stă

lângă acel salcâm al său. Gobei a întrebat acest înger

- De ce tot vii pe aici?

- Am fost trimis cu misiunea de a te salva de la ruină şi de la lipsurile cu care eşti confruntat. Întra-adevăr îngerul ştia în mod miraculos despre greutăţile financiare cu care se confrunta Gobei.

- Şi cum vei face aceasta?

- Tot ceea ce trebuie să faci este să mergi în spatele casei tale şi să sapi. Vei găsii o mare comoară negreşit care a fost ascundă cu mai multe sute de ani în urmă de un strămoş

de al tău. După aceasta îngerul s-a făcut nevăzut

Gobei a rămas mai întâi mirat de strania apariţie. Dar apoi a spus că dimineaţa următoare v-a face ceea ce i-a spus îngerul şi v-a săpa în spatele curţii. A doua zii Gobei însoţit de servitorii săi au început să sape în spatele casei sale. Au găsit mai întâi o lada mare de fier. Când au desfăcut-o era plină cu monede vechi de aur. Gobei a fost cuprins de o bucurie extremă fiindcă toate greutăţile lui financiare s-au terminat. Pe fundul lăzii el a găsit o scrisoare care a fost pusă de un strămoş de al lui pe nume Fuji Yasa care menţiona că a făcut acest lucru pentru a salva ceva bani pentru vremuri grele şi de răstrişte. Ca şi răsplată

pentru binele făcut, Gobei a pictat o icoană frumoasă a îngerului pe care îl văzuse şi de atunci acea icoană a rămas cu el până la moarea lui care a avut loc la adânci bătrâneţi.115

Această poveste frumoasă şintoistă vine să ne spună că în ciuda mai multor deficenţe religioasă japonezii au menţinut crezul în îngeri. Ca şi mai multe religii şintoismul nu este o religie perfectă dar noi trebuie să găsim cu ajutorul lui Dumnezeu binele din şintoism şi din religia japonezilor. O abordare negativă a şintoismului nu ar aduce bine nici cui. Vedem că

japonezii cred într-o lume nevăzută pe care ai o numesc lumea spiritelor sau în japoneză

kami. Acest lucru este comun şi creştinismului şi ortodoxiei. Creştinismul ortodox a mărturisit că revelaţia sau descoperirea lui Dumnezeu este comună la mai multe religii. Dar această

revelaţie este la religiile creştine doar parţial adevărată. Părţi de adevăr conţin toate religiile.

Ţine de noi dacă vom căuta să unim aceste parţi ale adevărului din religii sau dacă vom continua să le accentuăm şi mai tare şi să susţinem dezbinarea şi mai mult.

În primul rând putem vedea că între şintoismul japonez şi taoismul chinez există

dezbinare şi neînţelegere. Şintoiştii japonezi nu cred la fel cu taoiştii chinezi şi asta de mai multă vreme. Dialogurile interreligioase între cele două părţi sunt aproape inexistente. Poate într-un viitor şintoiştii şi taoiştii se vor unii şi vor fii numai o religie. Momentan ei nu sunt. În acest capitol am voit să oferim o imagine generică a taosimului care este una dintre principalele religii ale Asiei şi puţin asupra şintoismului japonez. Am putut vedea că atât 115 Richard Gordon Smith, Poveşti antice şi floclorice japoneze (Londra, 1918).

84

taoismul cât şi şintoismul cred într-o lume a spiritelor sau mai mult decât orice îngerii deşi termenii desemnaţi de ei nu sunt identici cu cei creştini. Tot în acest sens, am arătat că

taoiştii şi şintoiştii nu neagă existenţa lui Dumnezeu manifestând un puternic spirit religios care de mai multe ori are tendinţe panteiste manifestându-se în idolatrizarea naturii.

Lumea taosistă şi cea şintoistă este aparent diferită de a noastă. Însă la o analiză mai profundă vom descoperii elemente similare cu cele ale restului religiilor şi al creştinismului ortodox. Ortodoxia nu este străină de taosim şi de şintoism dar ea nu este principală. În cazul şintoismului japonez este foarte greşit cultul împăratului, împăratul Japoniei având astfel o origine supranaturală şi cerească. Ori ştim că orice împărat este şi el om biologic ca şi toţi oamenii. A condensa toată istoria taoistă şi cea şintoistă în câteva rânduri din această carte este un lucru cu neputinţă de realizat. Am voit doar să prezentăm cititorului că crezul în îngeri este comun şi la şintoişti şi la taoişti dar sunt forme şi terminologii diferite. Ţine foarte mult de capacitatea de dialog interreligios din zilele noastre de a crea punţi şi poduri de dialog între diferitele mari religii ale planetei sau ale pământului. Această carte se vrea mai mult o carte care să deschidă dialog interreligios. Alternativa diviziunilor şi a schismelor este una ieftină şi extremă. Din nefericire foarte mulţi o aleg şi din această cauză imaginea generică a religiilor de pe planetă la ora actuală este una fragmentată şi divizată.

Şintoismul şi taoismul japonez sunt două mari religii ale lumii. Ele sunt religii care alcătuiesc crezurile unora dintre cele mai numeroase populaţii de pe glob. În acest sens, este de interes să studiem pe viitor raportarea religiei la creşterea demografică. Religiile Chinei şi ale Japoniei sunt religii de masă făcute să aibă extrem de mulţi aderenţi. Din acest punct de vedere şi creştinii sau creştinii ortodocşi trebuie să fie la curent şi foarte bine informaţi cu viaţa religioasă din China şi Japonia. După cum am spus, în acest capitol am încercat să avem o abordare pozitivă asupra crezurilor religioase ale Chinei şi Japoniei. Acest lucru îl recomandăm fiindcă dacă nu după cum a arătat-o trecutul se poate ajunge la neînţelegeri şi la conflicte nejustificate şi nedorite. Lumea religioasă chineză şi japoneză este o lume care mai merită investigaţiile noastre. Dumnezeu vorbeşte acestor popoare orientale o limbă

anume potrivită pentru ei. Această limbă sau limbaj trebuie să ne fie şi nouă cunoscut dacă

nu chiar familiar.

CAPITOLUL AL VII-LEA

ÎNGERII ŞI BUDDHISMUL ASIAN

„Aceasta este cea mai înaltă filosofie: să fii simplu şi înţelept; este viaţa îngerească.”

Sfântul Ioan Hrisostom

Buddha sau pe numele său adevărat Sidarta Gautama s-a născut în Nepal în oraşul Lumbini şi a trăit undeva prin secolul al VII-lea sau al VI-lea înainte de Hristos. 116 Oricum el a provenit dintr-o familie regală tatăl său fiind rege. Ulterior el a primit un alt nume după ce a fondat buddhismul care se traduce ca şi „cel treaz.” Mama sa a murit la scurtă vreme după

naşterea sa. Ca şi adolescent Buddha a dat dovadă de o deşteptăciune ieşită din comun. Era de neîntrecut la exerciţiile fizice, la trasul cu arcul şi la fel de bine la călărit cai. La fel de bine ca şi adult a avut o înfăţişase plăcută fiind extrem de chipeş. Conflictul intern al lui Buddha a 116 Levenson, Claude B., Budismul, Casa de Editură GRAFOART, București, 2009. Unii cred că anul de naştere a lui Buddha a fost 556 înainte de Hristos.

85

plecat odată când împreună cu tatăl său a ieşit să facă o vizită în regat. El a început să vadă

suferinţa din lume, faptul că în natură animalul cel mai puternic îl înfrânge pe cel mai slab, la fel de bine el începe să vadă în natură lupta pentru viaţă. În urma acestei vizite Buddha a intrat într-un fel de extaz religios. Tatăl său care era hindus a fost extrem de încântat de sentimentele profunde a lui Buddha. Acest lucru avea să îl regrete mai apoi fiindcă în Buddha începea să se nască un fel de căutare religioasă care îl v-a îndepărta foarte mult de viaţa de rege. Tatăl său devine îngrijorat şi porunceşte să i se construiască lui Buddha trei mari palate în care să aibă parte de cele mai rafinate plăceri. Buddha începe să fie atras de viaţa ascetică

şi de cea contemplativă. Tatăl său îi găseşte o soţie pentru ca să îl scoată din starea de contemplaţie. Buddha avea să se căsătorească cu o femeie pe care a iubit-o pe nume Gopa Yasodhara. Tatăl său îi face un palat şi mai mare şi mai somptuos care a fost îngrădit şi în care fiul său nu mai putea vedea durerea, boala, suferinţa şi bătrâneţea. Aceste lucruri au avut loc pe când Buddha avea 27 de ani. Tot acum i se naşte şi un copil. În urma unei vizite în oraş unde vede un cerşetor Buddha decide şi renunţă la lume lăsând în spate soţia şi copilul său pentru a urma învăţăturile unui anume hindus Arada Kayala.

După puţine vreme când Buddha a intrat în legătură cu acest hindus intră în conflict şi ajunge la concluzia că trebuie înfiinţată o nouă religie. Buddha care original a fost hindus se vede pe sine ca şi un fel de Mesia. Se hotărăşte să se închidă într-o peşteră undeva în jurul oraşului Uruvela. Aici în urma unei asceze exagerate riscă să îşi piardă viaţa. Ţelul său era să

găsească o cale prin care să suprime suferinţa. În cele din urmă se stabileşte sub un pom unde are mai multe revelaţii. Începe să înţeleagă că natura nu este chiar atât de crudă cum părea ci ea nu face decât să îşi urmeze un curs stabilit de mai înainte. Animalele omoară

conform naturii lor care este prestabilită. Aşa ajunge la concluzia că există o cale a eliberării totale. La vârsta de 37 de ani Buddha se considera pe sine un eliberat din ciclul existenţei şi al universului. Începe să îşi facă discipoli. Mai mult decât atât începe să predice mulţimilor.

Predicile lui se axau pe sentimentul vacuităţi eului interior raportat la vacuitatea fenomenelor din jur. Începe să aibă duşmani în special din rândul jainiştilor care îl văd ca şi pe o ameninţare. După mai bine 15 ani primeşte un cuvânt din partea tatălui săi că ar voi să îl mai vadă înainte de a murii. Buddha se reînoarcere dar refuză să urmeze la tron tatălui său.

Predică mai bine de 40 de ani, noua lui doctrină care se v-a numii buddhism. Soţia lui se bucură de el considerându-l un iluminat. Buddha a murit undeva în jurul vârstei de 80 de ani.

Unii cred că a fost otrăvit şi alţii cred că a mâncat o mâncare stricată care i-a provocat moartea. Acestea au fost în mare principalele trăsături ale vieţii lui Buddha care este considerat întemeietor al unei religii.

Ceea ce puteam lua ca fiind pozitiv din buddhism este în special ascetismul. După cum am văzut Buddha a fost un ascet. La vremea lui nu exista un monahism sau călugărie ca şi în zilele noastre. Asceţii nu erau prea siguri în demersurile lor. Buddhismul s-a impus pe sine printr-o religie ascetică sau mai bine spus printr-o religie negativă. De fapt este adevărat că

pentru a ajunge la un contact cu îngerii lui Dumnezeu este necesară asceza. Îngerii sunt fiinţe spirituale sau pnevmatice şi prin urmare pentru a intra în legătură cu ei trebuie şi noi să

ne spiritualizăm sau să ne înduhovnicim. Aceasta nu înseamnă că natura omului trebuie schimbată dintr-una materială într-una spirituală. Din buddhism putem lua prin urmare unele lucruri ca fiind pozitive. Mai toţii sfinţi care au ajuns intimi cu fiinţele angelice au fost asceţi.

Prin urmare ca şi o trăsătură generală îngerii se pare că preferă asceţii pe care îi şi ajută în nevoinţele şi asceza lor. Acest capitol nu este prea mult o apologie sau o apărare a lui 86

Buddha şi a doctrinei sale buddhiste ci mai mult decât orice vom vorbii despre rolul îngerilor în asceză şi ascetism.

Creştinismul ortodox este mai mult decât orice un creştinism ascetic. Ascetismul este o trăsătură a omului în angelologia creştin ortodoxă. Pentru a se putea desprinde de lume, de sine şi de păcat sau patimile care îl vânează pe om, creştinul trebuie să aibă o atitudine ascetică faţă de lume. Asceza creştin ortodoxă implică renunţare la tot ceea ce este un posibil prilej spre păcat şi spre cultivarea patimilor. În timp ce virtuţile îl unesc pe om sau mai bine spus pe creştin cu îngerii lui Dumnezeu din ceruri, păcatele şi patimile îl unesc pe om cu diavolii din iad. În om se duce astfel o luptă duhovnicească care începe din anii tinereţii şi care continuă de cele mai multe ori până în momentul morţii. În acest capitol vom stărui mai mult asupra relaţiei dintre asceză şi angelologie. Recunoaştem că valorile lumii în care trăim sunt departe de a fii valori ascetice. Lumea în care trăim deşi nu recunoaşte este o lume orientată hedonist, adică este guvernată de principiul plăcerii. Plăcerea este mai mult decât orice îndumnezeită în lumea de la începutul secolului al XXI-lea.

Mai mulţi din zilele noastre ne fac să credem că ascetul este mai mult decât orice un fel de kamikaze al zilelor noastre. Omul secolului al XXI-lea este gata să experimente orice fel de noi plăceri şi noi atracţii. Modelul ascetului este pentru noi cei din epoca postmodernă desuet şi lipsit de actualitate. Torentul de erotism şi de sexualitate din vremurile noastre în mod sigur ne separă de Dumnezeu şi de îngerii Săi. Găsesc ca fiind extrem de actual relaţia dintre asceză şi angelologie. S-au scris foarte puţine rânduri pe această temă. Asceza este un complex de mai multe fapte: post, rugăciune, participarea la slujbele Bisericii, fapte bune, meditaţie la Dumnezeu şi mai mult decât orice efortul omului de a sta cât mai mult în compania lui Dumnezeu şi a îngerilor Săi.117