După câteva clipe de gândire Dumnezeu a răspuns cu faţa luminată:

- Ei îngerilor, uite ce vom face, vom ascunde capacitatea oamenilor de îndumnezeire şi mântuire chiar în ei înseşi fiindcă oamenii nu se vor gândii niciodată să o caute acolo.

Toţi îngerii din ceruri au fost de acord că acesta este cel mai bun loc de a ascunde îndumnezeirea şi mântuirea omului. De atunci se spune că oamenii îşi caută îndumnezeirea şi mântuirea pe suprafaţa pământului, în interiorul pământului prin caverne, urcând munţi, prin mările şi oceanele pământului, căutând ceva care există deja în ei înşişi.

Hinduismul la fel ca şi alte religii asiane are un caracter care merge mai mult în interiorul omului. Omul este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii o fiinţă care a voit să creeze noi şi noi religii şi sisteme teologice. Omul s-a simţit prin urmare singur pe lume fără de Dumnezeu. Acest sentiment l-au avut şi hinduşii. Unii hinduşi au căutat răzbunare pe Dumnezeu şi fiinţa Sa. Aceasta fiindcă ei au considerat că Dumnezeu a lăsată

67

pradă umanitatea uitării şi morţii. Hinduşii cred că Dumnezeu poate fii extrem de mânios pe creaturile sau făpturile Sale. Toate aceste lucruri au atras cu sine ceea ce am putea denumii tendinţele neortodoxe ale hinduşilor şi a hinduismului cum este tantrismul şi yoga. Aceste practici sunt încercări eşuate de a stabilii un contact sau o relaţie cu Dumnezeu. Mai toate practicile eşuate ale hinduismului au voit un fel de unire cu Dumnezeu şi cu persoana Sa.

Este paradoxal că Dumnezeu a rămas drept cu omul. Omul a fost cel care i-a încălcat poruncile lui Dumnezeu. Ne gândim astfel la ceea ce am putea denumii faptul că omul s-a justificat pentru acţiunile Sale neortodoxe şi străine pe fondul de a îl învinovăţii pe Dumnezeu pentru păcatele şi greşelile sale. Acest lucru s-a văzut în momentul crucial al răstignirii Domnului Iisus Hristos când mulţimile strigau lui Hristos pe cruce: dacă eşti cu adevărat Hristos Fiul lui Dumnezeu de ce nu te dai jos de pe cruce? La fel şi hinduşii au unele practici care am putea spune Îl ispitesc pe Dumnezeu. Aceste practici sunt mai mult decât neortodoxe. Practicile tantrice susţin aberaţii de natură sexuală pe care decenţa şi bunul simţ

nu ne îngăduie să le menţionăm.97 Tantrismul hindus este o religie orgiastică prin excelenţă

ori este cât se poate de clar că acest gen de religie este mai mult un fel de slujire a răului decât a lui Dumnezeu. Conform perceptelor Noului Testament trebuie să aşteptăm întoarcerea hinduşilor la Dumnezeu. Aceasta fiindcă în cuvintele Domnului Iisus Hristos,

„bucurie mare se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte.” Chiar şi în întunericul hinduismului, Dumnezeu îl aşteaptă pe om la pocăinţă şi speră la întoarcerea sa.

În Asia, hinduismul este la sine acasă. Dar mai apoi sunt şi alte regiuni în care hinduismul şi hinduşii şi-au făcut apariţia. Peste tot pe unde mergem putem vedea prin oraşele noastre invitaţii la şedinţe yoga sau de meditaţie transcedentală. Acestea ne promit un fel de restabilire a legăturii nemijlocite cu Dumnezeu imediat şi instantaneu. Fakiri hinduşi sunt cunoscuţi în toată lumea pentru practicile lor. Dar de ce să nu spunem că aceste practici sunt mai mult decât orice un fel de spectacol ieftin şi de prost gust? Mai mult decât orice practicile hinduse sunt un fel de gimnastică care promite un extaz instantaneu.

Aderenţii hinduismului sunt supuşi guruşilor lor şi vor din acest punct de vedere ca toată

umanitatea să adere la brahmanism. Hinduşii s-au simţit şi ei atraşi de existenţa îngerilor dar au căzut într-un păcat mare care a fost interzis de Dumnezeu din timpurile biblice: angelolatria. Angelolatria înseamnă a îi considera pe îngeri dumnezei sau dumnezeu. Acest lucru a fost interzis de Dumnezeu şi de preceptele biblice.

În acest concept vor stărui pe o respingere a concepţiilor hinduse despre îngeri, om şi Dumnezeu. De fapt acesta este şi scopul acestei cărţi. Cititorul după ce v-a parcurge această

carte v-a putea face o distincţie dintre religia adevărată şi falsa religie. Mai multe religii sunt false după cum este şi hinduismul. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu poate lucra prin intermediul religiilor. Ştim astfel că Sfântul Apostol Pavel a fost persecutor al creştinilor asistând şi încuviinţând moartea Sfântului arhidiacon Ştefan pentru ca mai apoi să se întoarcă la Dumnezeu şi să se convertească la creştinism. Mai mulţi Îl cauză pe Dumnezeu prin diferite religii. Unii dintre ei Îl acuză pe Dumnezeu sincer şi în hinduism. Este adevărat că

sunt puţine şanse să Îl găsim pe Dumnezeu în hinduism dar pentru unii acesta este un fel de a se trezii să spunem spre viaţa religioasă. Viaţa religioasă de mai multe ori îl fascinează pe om şi creează în el setea de ceva diferit de viaţa lui cotidiană. Omul se simte pe sine încă

97 O carte pe această temă a scris-o prin anii 1980 Dionisios Farrasiotis, Marii iniţiaţi ai Indiei şi părintele Paisie Areopagitul (Editura Egumeniţa: Bucureşti, 2009). Această carte exprimă pe larg care sunt concepţiile hinduse despre Dumnezeu şi despre existenţa hinduismului. Cartea este probabil una dintre cele mai bune exemple de respingere a doctrinelor hinduse.

68

separat de comuniunea cu Dumnezeu. Sunt unii care ar face orice pentru a restabilii legătura primordială cu Dumnezeu. Ei uită că Domnul Iisus Hristos s-a întrupat, a murit şi a înviat tocmai în numele religiei.

Prin urmare, cea mai mare greşeală a hinduşilor este că consideră că îngerii sunt tot Dumnezeu. Este o distincţie clară între îngerii lui Dumnezeu şi Dumnezeu însuşi. Îngerii lui Dumnezeu sunt din punct de vedere ortodox fiinţe inferioare lui Dumnezeu şi care au scopul de media între Dumnezeu şi umanitate sau Dumnezeu şi lume. Se poate vedea că îngerii lui Dumnezeu au fost prezenţi în momente cheie ale istoriei lumii. Îngerii au fost istoric prezenţi la Naşterea Domnului Iisus Hristos care este din punct de vedere istoric şi naşterea creştinismului. Mai apoi, nu a fost nici un înger prezent la apariţia hinduismului. Trebuie să

ştim că o religie care nu Îl caută pe Dumnezeu nu este o religie adevărată. Această carte este mai mult decât orice o carte introductivă care îşi propune să îl familiarizeze pe cititor cu diversitatea de doctrine şi idei religioase de pe planetă. Avem din fericire o planetă cu extrem de multe crezuri şi idei religioase care dintre care mai diferite sau mai exotice. Din antichitate omul a creat religii. Antichitatea fost astfel prima perioadă sau epocă din trecutul umanităţii în care omul a venit cu noi concepţii religioase. Această preocupare continuă şi în zilele noastre. După cum vedem noi religii apar şi noi secte creştine care promit o legătură

mai mult sau mai puţin adevărată cu Dumnezeu. De ce să nu spunem că mai toate aceste religii sunt false şi eronate şi de fapt nu ne pun în nici o legătură cu Dumnezeu. Acum mai bine de 30 de ani bahaiul a fost o religie cu extrem de mulţi aderenţi în toată lumea. El a stârnit o mulţime de aderenţi atât în apus cât şi în răsărit. Bahaiul este astăzi un fenomen aproape necunoscut.

Mai mult decât orice, lumea ştie foarte bine din cultele idolatre antice că ceea ce în sens natural şi sănătos s-a numit religie unii au întors lucrurile pe dos şi nu au făcut nici o religie. Idolatria antică a fost un fel de cult al diavolilor care s-a manifestat sub diferitele zeităţi idolatre dintre care amintim pe Baal, Astarta, Apolo sau Umanitu. Este cât se poate de adevărat că în America triburile indigene ale pieilor roşii erau în vechime idolatre. Unele dintre ele îşi mai menţin şi azi vechile practici idolatre. Ceea ce este foarte important să ştim este că pentru indigenii americani Umanitu este ceea ce este pentru indienii de azi Brahman.

Cele două religii au foarte multe lucruri în comun. Poate acesta este şi unul dintre motivele pentru care al doilea nume dat indigenilor americani a fost de indieni. Umanitu şi Brahman sunt doi dumnezei identici dar cu nume diferite. Ceea ce diferenţiază pe Umanitu de Brahman este că aderenţii lui Umanitu se angajează în practici şamanice98 în timp ce aderenţii brahmanismului în practici yoga. Oricum indigenii americani şi indienii hinduşi au foarte multe lucru similare în ceea ce priveşte religia. Diferenţa este doar de termeni.

Cititorul care citeşte aceste rânduri trebuie să aibă capacitatea de a înţelege că nu sunt un apărător al hinduşilor şi a hinduismului. Dar sunt conştient că lucrarea diavolilor este puternică în lume după cum a fost dintru începuturi. Aşa a fost cazul în vechime cu idolatria şi cultele idolatre. Ei tot acest diavol lucrează în zilele noastre religii false prin care atrage enorm de mulţi aderenţi. Cum se face că în vremurile noastre nu mai există atât de multă

idolatrie ca şi în vechime? Idolatria a fost una dintre marile probleme ale lumii antice. În 98 Şamanismul este o practică religioasă comună la mai multe religii şi este în sine o religie care pretinde că

poate să îl pună pe om în legătură cu „spiritul lumii.” Astfel, un şaman este o persoană care spre deosebire de restul poate intra în legătură cu lumea spiritelor. Şamanismul este din punct de vedere ortodox o practică ocultă

care ţine de vrăjitorie şi de magie. Cel mai probabil şamanii sunt sub posesia voluntară a diavolilor. Mircea Eliade, Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului (Editura Humanitas: Bucureşti, 1997).

69

lumea noastră de început de secol al XXI-lea idolatria nu mai este o problemă. Ne putem da seama de aici că există o lucrarea malefică în lume care seduce suflete şi vieţi nevinovate pentru a le duce la pierzanie.99

Religia hindusă este mai mult decât orice o religie în care diavolii îi fac pe oameni să nu poată să ajungă la Dumnezeu. Unii hinduşi ştiu acest lucru şi le este frică să îl mărturisească.

Alţii sunt inconştienţi şi sunt dispuşi să facă orice pentru religia lor. Îngerii lui Dumnezeu pot fii prezenţi acolo unde nu ne-am aştepta. Ei pot fii prezenţi şi în cadrul unui cult mincinos dacă cei care sunt în acel cult îl caută totuşi pe Dumnezeu. Voi rada o întâmplare adevărată

care este cunoscută de mai mulţi. „În Cipru, în satul Trahiades, zece ani înaintea invadării insulei (1571), trăia un preot nevrednic. Prin ispita necuratului, se rătăcise și învăţase tehnica magiei. Ajunse chiar să bea și să mănânce împreună cu desfrânatele din Sfintele Vase.

Dreptatea lui Dumnezeu imediat l-a pedepsit. Guvernatorul regiunii, unde trăia el, imediat cum a aflat acestea, l-a condamnat la moarte. Și, când condamnatul a fost condus în mijlocul amfiteatrului, un consilier al guvernatorului l-a întrebat:

- Spune-mi, cu ce inimă, cu ce buze, cu ce mâini îndrăzneai să te apropii de I i s u s H r i s t o s ? N u t r e m u r a i l a g â n d u l c ă t e v a f a c e s c r u m u n f u l g e r s a u t e v a î n g h i ţ i pământul? Cum îndrăzneai tu, care te închinai diavolului, să împarţi creștinilor Sfintele Taine?

- Jur pe Dumnezeu, Care mă va trimite în focurile veșnice, că, de când am devenit vrăjitor și mag, nu am slujit eu. Imediat ce intram în Sfântul Altar, înger se cobora din cer, mă lega de mâini și de picioare și acela slujea Sfânta Liturghie. La sfârșit, după ce împărtășea credincioșii, mă dezlega și plecam.”100

Prin urmare după cum vedem în această întâmplate frumoasă, îngerii sunt prezenţi acolo unde nici nu ne-am aştepta. Este cât se poate de posibil ca Dumnezeu să îi folosească

pe hinduşi într-un mod pe care noi nu îl ştim şi pe care nu l-am putea anticipa. Trebuie să

dăm prin urmare dovadă de toleranţă mai mult decât orice şi să nu ne pierdem speranţa că

Dumnezeu îi v-a întoarce pe semenii noştri pierduţi în desişurile doctrinare ale hinduismului şi a altor religii. Religiile sunt cele care ne pun în legătură cu Dumnezeu, dar după cum există

numai un singur Dumnezeu tot aşa există numai o singură religie adevărată. Percepţiile religiilor sunt însă diferite. Fiecare dintre noi suntem unici şi îl vedem pe Dumnezeu într-un anume fel. Unii dintre noi Îl vedem pe Dumnezeu ca şi o fiinţă imensă, alţii ca şi cea mai frumoasă făptură şi alţii ca şi pe ceva cu totul ieşit din comun.

Hinduşii au şi ei un fel de raportare la Dumnezeu sau mai bine spun au intenţionat acest lucru. Se ştie că diavolii nu sunt bucuroşi când cineva vrea să se apropie de Dumnezeu şi fac tot ceea ce le stă în putere să ne separe de Dumnezeu. Acel lucru l-au cunoscut protopărinţii noştrii Adam şi Eva atunci când au fost ispitiţi şi au căzut în păcat. Cel răul şi-a arătat foarte mult toată răutatea şi maliţiozitatea sa. Victoria lui nu a fost însă definitivă.

99 Sfinţii îngeri ai lui Dumnezeu nu sunt prezenţi în orice biserică şi în orice ritual religios. Despre acest fapt a dat mărturie sfântul Ioan Hristostom care ne spunea că el a văzut îngeri de mai multe ori în timpul slujbelor şi mai ales în timpul liturghiei. Vom reda aici cuvintele sale „c â n d î n c e p e p ă r i n t e l e p r o s c o m i d i a , c o b o a r ă i m e d i a t p u t e r i c e r e ș t i c u veșminte strălucitoare și minunate. Desculţi, cu chip plecat, înconjoară Sfântul Jertfelnic și stau acolo liniștiţi și tăcuţi până la sfârșitul Sfintei Liturghii. După

aceea, se împrăștie întoată biserica, ajută părintele care împarte Sfânta Împărtă șanie poporului și-i întărește peoameni în credinţă.”

100 A se vedea Minuni şi descoperiri din timpul sfintei liturghii, carte apărută la editura Egumeniţa din Galaţi, ΘAYMATA KAI AΠOKAΛYΨEIΣAΠO THΘEIA ΛEITOYPΓIA IEPA MONH ΠAPAKΛHTOY ΩPΩΠOΣ ATTIKHΣ 2000.

70

Dumnezeu a fost de partea omului şi El continuă să o facă. Creştineşte la botez, Dumnezeu se naşte şi moare cu fiecare dintre noi care păşim în această lume.

Trăim vremuri în care din fericire avem foarte multe resurse despre sfinţii îngeri. Unele dintre ele sunt adevărate şi au ortodoxia în sine. Altele însă sunt false şi sunt înşelăciuni.

Celor care studiază despre sfinţii îngeri trebuie să le spunem sau mai bine spus să le reamintim ceea ce ne spunea sfântul apostol Pavel „că diavolul se poate preface în înger de lumină.” Lumina îngerilor este o lumină spirituală. Nu la întâmplare unii îngeri se numesc serafimi care înseamnă cei aprinşi sau cei arzători. Lumina îngerilor este o lumină care şi ea pleacă de la Dumnezeu dar nu este cum spune hinuismul o lumină brahmanică sau o lumină

panteistă.