— Atunci, de ce sunt aici?
— Vreau să îți arăt ce facem.
— Dacă este vorba despre scaun, nu mă interesează.
Ajung la o ușă rotativă din sticlă ce pare securizată, cu un sistem biometric de securitate.
Shaw se uită în jos la Helena, dominând-o cu cei treizeci de centimetri în plus ai înălțimii sale. În alte circumstanțe, chipul său ar putea fi prietenos, dar în clipa aceea pare extrem de enervant.
Mirosul de bomboane Altoid cu aromă de scorțișoară ajunge la ea în timp ce el spune:
— Vreau să știi că nu există niciun loc mai sigur în toată lumea asta – luată în lung și în lat – decât cel aflat de partea opusă a acelei sticle. Poate că nu pare, dar clădirea asta este o adevărată fortăreață, iar la DARPA, ne păstrăm secretele.
— Acea sticlă nu poate izola scaunul. Nimic nu poate. Oricum, pentru ce vă trebuie?
Colțul drept al gurii lui se ridică și, pentru o clipă, ea zărește viclenia oțelită din privirea lui.
— Doctore Smith, fă-mi o favoare, spune Shaw.
— Care ar fi aceea?
— În următoarea oră din viața ta, încearcă să-ți păstrezi mintea deschisă.
•
Scaunul și camera de deprivare se află alături în centru, sub razele luminilor de veghe, în cel mai sofisticat laborator pe care l-a văzut Helena vreodată.
Raj se află deja la terminal când intră ei, iar în spatele lui stă o femeie de vreo douăzeci și cinci de ani, în uniformă și cu cizme militare, cu brațele pline de tatuaje și cu părul negru prins la spate într-o coadă de cal.
Shaw o conduce pe Helena lângă terminal.
— Aceasta este Timoney Rodriguez.
Femeia încuviințează din cap înspre Helena.
— Dânsa cine este?
— Helena Smith. E cea care a creat toate acestea. Raj, cum stăm?
— Cu toată viteza înainte. Raj întoarce scaunul și se uită la Timoney. Ești gata? întreabă el.
— Cred că da.
Helena se uită la Shaw.
— Ce se întâmplă?
— O trimitem pe Timoney înapoi într-o amintire.
— Cu ce scop?
— Vei vedea.
Helena se întoarce spre Timoney.
— Îți dai seama că urmează să te omoare în rezervorul acela?
— John și Raj m-au informat în legătură cu tot când m-au adus aici.
— Te vor paraliza și îți vor opri inima. Am trecut prin asta de patru ori și te pot asigura că este un proces agonizant și că nu ai cum să ocolești durerea.
— În regulă, în regulă…
— Modificările pe care le faci vor afecta alți oameni, provocându-le tot felul de necazuri, dar și durere. Durere pentru care nu sunt pregătiți. Crezi că ai dreptul să faci asta?
Nimeni nu pare să bage în seamă întrebarea Helenei.
Raj se ridică și arată spre scaun.
— Ia loc, Timoney, spune el.
Apucă apoi una dintre căștile argintii din dulapul de lângă terminal și o aduce lângă scaun. O potrivește pe capul lui Timoney și începe să prindă curelușa sub bărbie.
— Acesta este aparatul de reactivare? întreabă Timoney.
— Exact. Lucrează cu microscopul de lumină pentru a înregistra amintirea. Apoi, când te vei muta în rezervor, salvează șablonul neuronal pentru a fi reactivat de laser. E cel care coboară microscopul peste cască. Te-ai gândit la amintirea pe care vrei să o înregistrezi?
— John mi-a spus că îmi va oferi câteva sfaturi.
