ZIUA 24
Steve găsește criminalul de copii la 1:35 dimineața, exact când începea să taie o gaură în fereastra dormitorului lui Daisy Robinson. Îl leagă cu bandă la gură și la încheieturi și îl taie încet, de la o ureche la alta, privindu-l cum se zvârcolește și sângerează până la moarte pe pământ, lângă casă.
ZIUA 31
În săptămâna următoare, refuză să intervină într-o deraiere de tren de pe dealurile din Texas, în care mor nouă oameni și mulți alții sunt răniți.
ZIUA 54
Când un avion regional se prăbușește în pădurea veșnic verde din sudul Seattle-ului, aleg din nou să nu utilizeze scaunul, grupul argumentând că, la fel ca în cazul deraierii, până când se va determina cauza accidentului, va fi trecut prea mult timp ca să mai fie trimiși înapoi Steve și Timoney.
ZIUA 58
Zi după zi, devin din ce în ce mai clare tipurile de tragedii care sunt cel mai potrivite pentru a fi rezolvate. Dacă există o ezitare sau o îndoială de orice fel, spre ușurarea Helenei, aleg să nu intervină.
Ea continuă să fie ținută captivă în clădirea de apartamente din apropiere de Sutton Place. Alonzo și Jessica i-au permis să înceapă să iasă la plimbare seara.
Unul dintre ei o urmărește de la o jumătate de cvartal distanță, iar celălalt stă la o jumătate de cvartal în față.
Este prima săptămână din ianuarie, iar aerul polar al nopții o lovește peste față printre clădiri. Dar se bucură de falsa libertate de a se plimba prin New York noaptea, imaginându-și că este cu adevărat singură.
Devine contemplativă, gândindu-se la părinții ei și la Barry. Se tot întoarce la ultima imagine pe care o are cu el – stând în laboratorul lui Slade exact înainte să se stingă luminile.
Și apoi, un minut mai târziu, sunetul vocii lui, strigându-i să plece.
Lacrimile i se scurg pe chip.
Cei mai importanți trei oameni din viața ei nu mai sunt și nu îi va mai revedea niciodată. Singurătatea acută a acestei realități o taie până la os.
Are patruzeci și nouă de ani și se întreabă dacă asta înseamnă să te simți cu adevărat bătrân – nu doar o deteriorare fizică, ci și una interpersonală. O tăcere care crește, provocată de oamenii pe care îi iubești cel mai mult, care te-au modelat și ți-au definit lumea, continuând cu orice ar veni după aceea.
Fără vreo cale de scăpare, fără o soluție la orizont și fără cei pe care îi iubește alături, se întreabă cu teamă cât va mai putea face asta.
ZIUA 61
Timoney se întoarce într-o amintire pentru a opri un vânzător de asigurări tulburat, de cincizeci și doi de ani, să se alăture unei demonstrații politice din Berkley și să masacreze douăzeci și opt de studenți cu o pușcă de asalt.
ZIUA 70
Steve intră într-un apartament din Leeds în timp ce un bărbat își asamblează vesta de sinucigaș; îi străpunge ceafa cu lama unui cuțit de luptă și îi secționează medulla oblongata, lăsându-l cu fața în jos pe masă, peste o grămadă de cuie, șuruburi și nituri care, în dimineața următoare, ar fi ferfenițat doisprezece oameni în metroul din Londra.
ZIUA 90
La aniversarea de trei luni a programului, un articol din New York Times menționează cele opt misiuni ale lor, speculând că morțile eventualilor criminali, atacatori de școli și sinucigași cu bombă sugerează munca unei organizații enigmatice care posedă o tehnologie dincolo de orice înțelegere.
ZIUA 115
Helena este în pat, pe punctul de a adormi, când o bătaie puternică în ușa din față îi face inima să tresară cu putere. Dacă ar fi apartamentul ei, s-ar preface că este afară, așteptând ca vizitatorul să plece – dar, vai, trăiește sub supraveghere, iar zăvorul deja este tras.
Se dă jos din pat, își pune halatul de flanel și intră în sufragerie în timp ce John Shaw deschide ușa din față.
— Te rog, intră, spune ea.
— Scuze pentru vizita târzie. Traversează holul și intră în sufragerie. Frumos apartament.
Îi simte mirosul puternic de bourbon cu aromă de scorțișoară din respirație.
— Da, e cu chirie fixă, înțelegi…
I-ar putea oferi o bere sau altceva, dar nu o face.
Shaw se așază pe unul dintre scaunele cu căptușeală de la bufetul din bucătărie, iar ea rămâne în partea opusă, gândindu-se că arată mai gânditor și mai tulburat ca niciodată.
— Ce pot să fac pentru tine, John?
— Știu că nu ai crezut niciodată în ceea ce facem.
— Este adevărat.
— Dar mă bucur că participi la conversație. Ne faci să fim mai buni. Nu mă cunoști prea bine, dar nu mereu am… hei, nu ai nimic de băut?
Ea se duce la frigiderul Sub-Zero și scoate două sticle de Brooklyn Brewery, îndepărtând capacele.
Shaw trage o dușcă zdravănă și spune:
— Construiesc chestii pentru armată – practic, îi ajut să omoare oameni cât mai eficient posibil. Am contribuit la crearea unor tehnologii cu adevărat groaznice. Dar aceste ultime câteva luni au fost cele mai bune din viața mea. În fiecare noapte, în timp ce aștept să adorm, mă gândesc la durerea pe care o anulăm. Văd fețele oamenilor ale căror vieți le salvăm. Mă gândesc la Daisy Robinson. Mă gândesc la toți.
— Știu că încerci să faci ce este bine.
