Nici al pompei de căldură care întreține apa în rezervorul de deprivare la temperatura constantă a pielii umane.

Lumina telefonului trece peste pereți în timp ce se deplasează spre capătul serverului, unde un acumulator cu baterii pe litiu-ion este singura sursă de lumină din laborator.

Barry se îndreaptă spre un panou de comutatoare de pe perete, care transferă energia de la rețeaua electrică la baterii. Înfruntă încă un moment de groază pură, pentru că, dacă explozia a defectat bateriile sau conectorii la oricare dintre echipamente, toate acestea sunt în zadar.

— Barry, spune Helena. Ce mai aștepți?

El acționează comutatoarele.

Luminile din tavan se aprind.

Serverele încep să bâzâie.

Helena se așază pe scaun, la terminal, care a început secvența de pornire.

— Bateriile nu ne vor oferi decât treizeci de minute de energie, spune ea.

— Avem generatoare și suficientă benzină.

— Da, dar va dura o veșnicie să redirecționăm energia.

El își dă jos pardesiul ars și se așază lângă Helena, care deja tastează pe panou, pe cât de repede îi permit vârfurile rănite ale degetelor; sângele îi curge din colțurile gurii și ale ochilor.

În timp ce ea se dezbracă de hainele de iarnă, Barry se duce la dulap și scoate singura cască încărcată la maximum. O pornește și o pune cu grijă pe capul soției sale, care este plin de bășici.

Arsurile dureroase de pe chip încep să îl chinuie îngrozitor. În dulapul sanitar este morfină, dar nu are timp.

— Termin eu de așezat casca, spune ea. Du-te și ia portul de injecție.

El apucă un port și îl pornește, verificând conexiunea Bluetooth cu terminalul și asigurându-se că este funcțională.

În contrast puternic cu mâinile arse de explozia nucleară, antebrațele Helenei sunt intacte și netede, protejate de suflul inițial atât de hanoracul ei, cât și de numeroasele straturi de bluze și lenjerie termică. Degetele lui distruse fac mai multe încercări de a potrivi perfuzia în vena ei. În cele din urmă, fixează portul de antebrațul ei, apoi se îndreaptă spre rezervorul de deprivare. Apa este cu un grad și jumătate mai rece decât cea ideală, de 37 de grade, dar va trebui să se mulțumească cu asta.

Barry ridică trapa și se întoarce spre Helena, care vine poticnindu-se spre el, ca un înger frânt.

Știe că nici el nu arată mai bine.

— Mi-aș dori să pot face următoarea parte în locul tău, spune el.

— O să doară doar încă puțin, rostește ea, iar lacrimile i se scurg pe față. În plus, merit asta.

— Nu este adevărat.

— Nu trebuie să mai mergi cu mine pe acest drum, spune ea.

— O să merg de câte ori va fi nevoie.

— Ești sigur?

— Foarte.

Ea apucă laterala rezervorului și bagă piciorul înăuntru.

Urlă când mâinile ei ating apa.

— Ce este? o întreabă Barry.

— Sarea. O, Dumnezeule…

— Aduc morfina.

— Nu, s-ar putea să distrugă reactivarea memoriei. Grăbește-te, te rog!

— Bine. Ne vedem în curând.

Închide trapa în fața soției sale, care plutește în agonie în apa sărată.

Se grăbește înapoi la terminal și inițiază injecția în secvență. În timp ce drogul de paralizie este declanșat, încearcă să se așeze, dar durerea este atât de copleșitoare, încât nu poate să stea locului.

Se îndreaptă spre laborator și urcă scara spiralată, apoi traversează biroul și rămășițele incendiate ale casei sale și a Helenei.

Ajuns afară, pe treptele secției de pompieri, observă că este întuneric, iar din cer cad fulgi de foc.

Coboară treptele și iese în mijlocul străzii.

Un ziar în flăcări zboară peste trotuar.

Pe cealaltă parte a drumului, o siluetă înnegrită zace în poziție fetală, ghemuită pe trotuar pentru odihna veșnică.

Mai este șoapta fierbinte a vântului.

Țipete și gemete distante.

Și nimic altceva.

Pare imposibil că, doar cu o oră în urmă, stătea într-o poiană înzăpezită la trei mii de metri înălțime, privind spre Denver într-o după-amiază perfectă de primăvară.

Am făcut să fie mult prea ușor să ne distrugem pe noi înșine, se gândește.

Abia mai poate sta în picioare.

Îl lasă genunchii, se prăbușește.

E în mijlocul străzii, în fața stației de pompieri, privind cum lumea arde și încercând să nu se lase copleșit de durere.

Au trecut mai multe minute de când a plecat din laborator.

Helena moare în rezervor.