— E de neacceptat, mi-a spus el. E total de neacceptat.
95/462
— Ei bine, ca să fiu sinceră, am continuat eu, vreau să spun că ea probabil nu s-ar putea descurca. Nici tu n-ai putea, dar ea nu este obligată să
se descurce. Însă tu, da.
— Astăzi i-am tot spus „mereu“, „mereu, mereu, mereu“, dar ea m-a tot întrerupt și n-a rostit nici măcar o dată cuvântul. Era de parcă aș fi fost deja mort, știi? „Mereu“ era o promisiune! Cum poţi să-ţi încalci promisiunea?
— Uneori, oamenii nu-și înţeleg promisiunile pe care le fac atunci când le fac, i-am spus.
Isaac m-a fulgerat cu privirea.
— Da, bine, cum să nu. Dar îţi ţii oricum promisiunea. Așa e în dragoste. A iubi înseamnă a-ţi ţine promisiunea oricum. Nu crezi în dragostea adevărată?
Nu i-am răspuns. Nu aveam ce să-i răspund.
Însă m-am gândit că, dacă dragostea adevărată ar exista cu adevărat, aceasta ar fi o definiţie destul de potrivită.
— Ei bine, eu cred în dragostea adevărată, a spus Isaac. Și o iubesc. Iar ea mi-a promis. Mi- a promis mereu.
96/462
S-a ridicat în picioare și a făcut un pas spre mine. M-am ridicat și eu, crezând că voia o îm-brăţișare, ceva, dar apoi, el s-a răsucit pur și simplu pe călcâie, de parcă n-ar fi putut să-și amintească
de ce se ridicase, după care, atât Augustus, cât și eu i-am văzut furia întipărită pe chip.
— Isaac, a spus Gus.
— Ce-i?
— Pari puţin… scuză-mi expresia, prietene, dar e ceva îngrijorător în ochii tăi.
Brusc, Isaac a început să tragă cu piciorul în scaunul de joc, azvârlindu-l spre patul lui Gus.
— Poftim, a spus Augustus.
Isaac a fugit după scaun și l-a lovit din nou.
— Da, a zis Augustus. Sari pe el! Bate-l de să-i meargă fulgii!
Isaac a lovit iar scaunul, până ce acesta s-a izbit de patul lui Gus, apoi a înșfăcat una dintre perne și a început să dea cu ea de perete, între pat și raftul cu trofee de deasupra.
Augustus, cu ţigara între buze, s-a uitat la mine și a zâmbit ușor.
97/462
— Nu mă pot opri să nu mă gândesc la cartea asta.
— Știu, nu-i așa?
— Autorul n-a spus niciodată ce se întâmplă
cu celelalte personaje?
— Nu.
Isaac continua să lovească peretele cu perna.
— S-a mutat la Amsterdam, ceea ce m-a făcut să cred că poate scrie o continuare care să-l aibă ca protagonist pe Olandezul-cu-Lalele, dar n-a mai publicat nimic. N-a fost intervievat niciodată. Nu pare să fie niciodată online. I-am scris o grămadă
de scrisori, întrebându-l ce li se întâmplă tuturor, dar nu mi-a răspuns niciodată. Așa că… mda.
M-am oprit, căci, aparent, Augustus nu mă
mai asculta. În schimb, îl privea pe furiș pe Isaac.
— Stai așa, a murmurat spre mine.
S-a dus spre Isaac și l-a prins de umeri.
— Amice, pernele nu se sparg. Încearcă ceva ce se sparge.
Isaac a întins mâna spre un trofeu de baschet de pe raftul de deasupra și l-a ţinut ridicat deasupra capului, de parcă ar fi cerut permisiunea.
98/462
— Da, i-a spus Augustus. Da!
