Ne rugăm ca Tu să ne poţi vindeca astfel încât noi să putem simţi iubirea Ta și pacea Ta, care depășesc toată putinţa de a înţelege. Și ne amintim în sufletele noastre de cei pe care i-am cunoscut și i-am iubit și care au ajuns acasă la Tine: Maria și
25/462
Kade, și Joseph, și Haley, și Abigail și Angelina și Taylor și Gabriel și…
Era o listă lungă. Lumea conţine o mulţime de oameni morţi. Și, în timp ce Patrick ţinea un discurs monoton, citind lista de pe o foaie de hârtie, întrucât era prea lungă pentru a o ţine minte, eu am stat cu ochii închiși, încercând să mă las pătrunsă
de
spiritul
rugăciunii,
dar
mai
degrabă
închipuindu-mi ziua când numele meu avea să-și găsească și el locul pe acea listă, tocmai la finalul ei, când cu toţii se vor fi oprit din a mai asculta.
Când Patrick a încheiat, am rostit împreună
mantra aceasta stupidă — SĂ TRĂIM AZI CEA MAI BUNĂ VIAŢĂ A NOASTRĂ — și s-a terminat. Augustus Waters s-a ridicat de pe scaunul său și a venit spre mine. Mersul îi era la fel de strâmb precum zâmbetul. S-a aplecat spre mine, dar a păstrat distanţa, astfel încât n-am fost nevoită
să-mi înalţ gâtul pentru a-l privi în ochi.
— Cum te cheamă? m-a întrebat el.
— Hazel.
— Nu, numele tău complet.
— Ăăă… Hazel Grace Lancaster.
26/462
Era pe punctul de a mai spune ceva, când Isaac s-a apropiat de noi.
— Stai puţin, a spus Augustus, ridicând un deget și întorcându-se spre Isaac. De fapt, întrunirea asta a fost mai rea decât ai spus.
— Ţi-am spus că e sinistru.
— De ce-ţi baţi capul cu asta?
— Nu știu. Poate ajută?
Augustus s-a aplecat, crezând că eu nu pot să-l aud.
— Ea e una dintre cei care vin mereu?
N-am putut auzi comentariul lui Isaac, dar Augustus i-a răspuns:
— O să-ţi spun.
L-a prins pe Isaac de ambii umeri și apoi s-a îndepărtat la o jumătate de pas de el.
— Spune-i lui Hazel despre clinică.
Isaac s-a sprijinit cu o mână de masa pentru gustări și și-a pironit ochiul imens asupra mea.
— Bine, așadar, am fost azi-dimineaţă la clinică și îi spuneam chirurgului că aș prefera să fiu surd decât orb. Iar el a spus: „Lucrurile nu funcţionează așa“, iar eu am continuat: „Mda, îmi dau
27/462
seama că nu așa funcţionează; vreau să spun că, dacă aș putea alege, aș prefera să fiu surd decât orb, dar îmi dau seama că n-am de-ales“, iar el a zis: „Ei bine, vestea bună este că nu vei fi surd“, la care eu i-am spus: „Vă mulţumesc că mi-aţi explicat faptul că nu voi surzi din pricina cancerului.
Mă simt atât de norocos că o somitate ca dumneavoastră binevoiește să mă opereze“.
— Pare a fi un învingător, am spus. O să încerc să fac un cancer la ochi doar pentru a face cunoștinţă cu tipul ăsta.
— Mult succes! În regulă, ar trebui să plec.
Monica mă așteaptă. Trebuie s-o privesc cât mai pot.
— Jucăm mâine un Counterinsurgence? l-a întrebat Augustus.
— Sigur.
