Ne rugăm ca Tu să ne poţi vindeca astfel încât noi să putem simţi iubirea Ta și pacea Ta, care depășesc toată putinţa de a înţelege. Și ne amintim în sufletele noastre de cei pe care i-am cunoscut și i-am iubit și care au ajuns acasă la Tine: Maria și

25/462

Kade, și Joseph, și Haley, și Abigail și Angelina și Taylor și Gabriel și…

Era o listă lungă. Lumea conţine o mulţime de oameni morţi. Și, în timp ce Patrick ţinea un discurs monoton, citind lista de pe o foaie de hârtie, întrucât era prea lungă pentru a o ţine minte, eu am stat cu ochii închiși, încercând să mă las pătrunsă

de

spiritul

rugăciunii,

dar

mai

degrabă

închipuindu-mi ziua când numele meu avea să-și găsească și el locul pe acea listă, tocmai la finalul ei, când cu toţii se vor fi oprit din a mai asculta.

Când Patrick a încheiat, am rostit împreună

mantra aceasta stupidă — SĂ TRĂIM AZI CEA MAI BUNĂ VIAŢĂ A NOASTRĂ — și s-a terminat. Augustus Waters s-a ridicat de pe scaunul său și a venit spre mine. Mersul îi era la fel de strâmb precum zâmbetul. S-a aplecat spre mine, dar a păstrat distanţa, astfel încât n-am fost nevoită

să-mi înalţ gâtul pentru a-l privi în ochi.

— Cum te cheamă? m-a întrebat el.

— Hazel.

— Nu, numele tău complet.

— Ăăă… Hazel Grace Lancaster.

26/462

Era pe punctul de a mai spune ceva, când Isaac s-a apropiat de noi.

— Stai puţin, a spus Augustus, ridicând un deget și întorcându-se spre Isaac. De fapt, întrunirea asta a fost mai rea decât ai spus.

— Ţi-am spus că e sinistru.

— De ce-ţi baţi capul cu asta?

— Nu știu. Poate ajută?

Augustus s-a aplecat, crezând că eu nu pot să-l aud.

— Ea e una dintre cei care vin mereu?

N-am putut auzi comentariul lui Isaac, dar Augustus i-a răspuns:

— O să-ţi spun.

L-a prins pe Isaac de ambii umeri și apoi s-a îndepărtat la o jumătate de pas de el.

— Spune-i lui Hazel despre clinică.

Isaac s-a sprijinit cu o mână de masa pentru gustări și și-a pironit ochiul imens asupra mea.

— Bine, așadar, am fost azi-dimineaţă la clinică și îi spuneam chirurgului că aș prefera să fiu surd decât orb. Iar el a spus: „Lucrurile nu funcţionează așa“, iar eu am continuat: „Mda, îmi dau

27/462

seama că nu așa funcţionează; vreau să spun că, dacă aș putea alege, aș prefera să fiu surd decât orb, dar îmi dau seama că n-am de-ales“, iar el a zis: „Ei bine, vestea bună este că nu vei fi surd“, la care eu i-am spus: „Vă mulţumesc că mi-aţi explicat faptul că nu voi surzi din pricina cancerului.

Mă simt atât de norocos că o somitate ca dumneavoastră binevoiește să mă opereze“.

— Pare a fi un învingător, am spus. O să încerc să fac un cancer la ochi doar pentru a face cunoștinţă cu tipul ăsta.

— Mult succes! În regulă, ar trebui să plec.

Monica mă așteaptă. Trebuie s-o privesc cât mai pot.

— Jucăm mâine un Counterinsurgence? l-a întrebat Augustus.

— Sigur.

Isaac s-a întors și a luat-o la fugă pe scări, urcând câte două trepte deodată.

Augustus Waters s-a întors spre mine.

— Întru totul, a spus el.

— Întru totul? am întrebat eu.

28/462

— Suntem întru totul în inima lui Iisus, a răspuns el. Credeam că suntem în subsolul unei biserici, dar suntem întru totul în inima lui Iisus.

— Cineva ar trebui să-i spună lui Iisus, am zis eu. Vreau să spun, probabil că e periculos să adă-postești copii cu cancer în inima ta.

— I-aș spune eu, a zis Augustus, dar, din nefericire, sunt blocat întru totul în inima Lui, așa că

El nu va putea să mă audă.

Am râs. El a clătinat din cap, mărginindu-se să