— Deci, poate ne vedem data viitoare? l-am întrebat.
— Ar trebui să-l vezi, mi-a spus. Vreau să
spun, filmul, V de la Vendetta.
— Bine, i-am zis. O să-l caut.
— Nu. Cu mine. La mine acasă, a replicat.
Acum.
M-am oprit din mers.
— Augustus Waters, de-abia te cunosc. Ai putea fi un ucigaș cu toporul.
El a încuviinţat dând din cap.
— Cât se poate de adevărat, Hazel Grace.
31/462
M-a depășit, cu umerii lui umplând puloverul verde tricotat, cu spatele drept, pasul lui ușor ca-denţat în dreapta, în timp ce mergea încrezător și în ritm constant, pășind cu ceea ce stabilisem eu că ar fi un picior din lemn. Cancerul osos îţi ia uneori un membru pentru a te verifica. Apoi, dacă îi place de tine, îţi ia și restul.
L-am urmat pe scări, pierzând teren în timp ce-mi croiam drum în sus, lent, treptele nefiind un domeniu în care plămânii mei să fi excelat.
Și iată-ne afară din inima lui Iisus, ajunși în parcare, aerul de primăvară fiind minunat de răcoros, iar lumina după-amiezii târzii dureros de frumoasă.
Mama nu ajunsese încă, ceea ce nu era ceva obișnuit, căci întotdeauna mama era cea care mă
aștepta. Am aruncat o privire în jur și am văzut o fată brunetă, înaltă, cu forme, care îl ţintuise pe Isaac de peretele bisericii și îl săruta destul de agresiv. Se aflau suficient de aproape de mine, încât să pot auzi zgomotele ciudate ale gurilor lor împreunate și să-l aud apoi pe el spunând:
— Mereu.
32/462
Și pe ea răspunzând:
— Mereu.
Deodată, stând lângă mine, Augustus a spus în șoaptă:
— Ei cred cu tărie în etalarea afecţiunii în public.
— Ce e cu acele „mereu“?
Sunetele ca de sorbituri s-au intensificat.
— „Mereu“ e chestia lor. Ei se vor iubi mereu unul pe altul și altele de genul acesta. Aș estima că
și-au trimis reciproc cuvântul mereu de un milion de ori în ultimul an.
Au mai apărut două mașini, care i-au luat pe Alisa și pe Michael. Nu mai eram acum decât Augustus și cu mine, privindu-i pe Isaac și pe Monica — continuau cu înfrigurare să se atingă, de parcă n-ar fi fost rezemaţi de un loc sfânt. Mâna lui îi căuta sânul prin bluză, prinzându-i-l, cu palma liniștită, în timp ce degetele i se mișcau de jur împrejur. Mă întrebam dacă era o senzaţie plăcută.
Nu părea să fie, dar am hotărât să-l iert pe Isaac pe motiv că avea să devină orb. Simţurile trebuie
33/462
hrănite atâta timp cât încă mai există dorinţă și tot tacâmul.
— Imaginează-ţi ultimul drum la spital, am spus încet. Ultima dată când mai conduci o mașină.
Fără să se uite la mine, Augustus a spus:
— Hazel Grace, îmi ucizi vibraţia. Eu încerc să observ iubirea tânără în ciudăţenia ei plină de splendori.
— Mă gândesc că el îi maltratează sânul, i-am spus.
— Da, e greu de stabilit dacă el încearcă s-o excite sau îi face un examen al sânului.
Apoi, Augustus Waters a vârât mâna în buzunar și a scos taman un pachet de ţigări. L-a deschis și și-a pus o ţigară între buze.
— Serios? l-am întrebat. Crezi că asta e ceva mișto? O, Dumnezeule, tocmai ai reușit să strici toată treaba.
— Care toată treaba? m-a întrebat, întorcându-se spre mine.
Ţigara i se bălăbănea neaprinsă în colţul gurii.
— Toată treaba când un băiat care nu e lipsit de farmec și nici de inteligenţă sau care nu e deloc
