JCC. Pe aleea de la intrare, trona pe roţile sale late Pontiacul Firebird din 1990, verde-deschis, al Monicăi.
— Aici e? m-a întrebat Isaac când a simţit că
ne-am oprit.
— Da, aici este, a spus Augustus. Isaac, știi cum arată? Arată ca toate speranţele pe care am fost proști să le avem.
— Deci, ea e înăuntru?
Gus s-a întors lent cu faţa spre Isaac.
— Cui îi pasă unde este ea? Nu e vorba despre ea. E vorba despre tine.
Gus a luat cofrajul cu ouă pe genunchii lui, apoi a deschis portiera și a coborât din mașină. I-a deschis portiera lui Isaac, iar eu am privit în
336/462
oglinda retrovizoare cum Gus îl ajuta pe Isaac să
coboare din mașină, cei doi sprijinindu-se unul de umărul celuilalt, apoi subţiindu-se asemenea unor mâini împreunate pentru rugăciune, care nu se ating în zona palmelor.
Am deschis geamul portierei și am privit din mașină, întrucât actele de vandalism mă iritau. Ei au făcut câţiva pași spre mașină, apoi Gus a deschis cofrajul cu ouă și i-a dat un ou lui Isaac.
Isaac l-a aruncat, ratând mașina cu vreo zece metri.
— Puţin mai la stânga, i-a zis Gus.
— Aruncarea mea a fost puţin mai la stânga sau să ţintesc puţin mai spre stânga?
— Ţintește la stânga.
Isaac și-a rotit umerii.
— Stânga, i-a spus Gus.
Isaac s-a rotit din nou.
— Da. Excelent. Și aruncă cu putere.
Gus i-a mai dat un ou și Isaac l-a azvârlit, oul descriind un arc spre mașină și spărgându-se de acoperișul în pantă al casei.
— Drept în mijlocul ţintei! a spus Gus.
— Zău? a întrebat Isaac bucuros.
337/462
— Nu, ai aruncat cam la cincisprezece metri deasupra mașinii. Aruncă cu putere, dar mai jos. Și puţin mai la dreapta faţă de poziţia în care erai ultima dată.
Isaac a întins mâna și a luat un alt ou, a ratat lejer la dreapta, apoi altul, ratând prea jos, apoi altul, nimerind luneta. Apoi a reușit trei la rând în portbagaj.
— Hazel Grace! a strigat Gus la mine. Fă o poză astfel încât Isaac s-o poată vedea atunci când se vor inventa ochii robotici.
M-am sprijinit în coate pe geamul lăsat în jos și am făcut o poză cu telefonul mobil: Augustus, cu o ţigară neaprinsă în gură, cu zâmbetul lui delicios de strâmb, ţinând cofrajul roz, aproape gol, deasupra capului. Cu cealaltă mână l-a cuprins pe Isaac pe după umeri, ochelarii acestuia nefiind chiar întorși spre camera foto. În spatele lor, gălbenușul scurgându-se pe parbriz și pe bara de protecţie a Firebirdului. Și în planul din spate, o ușă care se deschide.
338/462
— Ce…? a întrebat o femeie între două vârste, la o clipă după ce făcusem poza. Pentru numele lui Dumnezeu…
Apoi s-a oprit.
— Doamnă, a spus Augustus, dând din cap spre ea, mașina fiicei dumneavoastră tocmai a fost umplută de ouă, în mod binemeritat, de către un orb. Vă rog să închideţi ușa și să intraţi înapoi sau vom fi nevoiţi să chemăm poliţia.
După ce a șovăit o clipă, mama Monicăi a închis ușa și a dispărut. Isaac a aruncat ultimele trei ouă într-o succesiune rapidă și Gus l-a ghidat înapoi la mașină.
— Vezi tu, Isaac, dacă le iei — ajungem la trotuar acum — sentimentul legitimităţii, dacă îl răstălmăcești astfel încât ei să aibă impresia că
tocmai comit o infracţiune privind — încă vreo doi pași — cum mașinile li se mânjesc de ouă, ei vor fi încurcaţi și speriaţi și îngrijoraţi și se vor întoarce la — vei găsi mânerul drept în faţa ta — vieţile lor disperat de liniștite.
Gus a venit grăbit prin faţa mașinii și s-a instalat pe locul din dreapta. Portierele s-au închis și
339/462
eu am demarat, conducând câteva sute de metri înainte să-mi dau seama că mă îndreptam spre o fundătură. Am întors și am gonit prin faţa casei Monicăi.
Nu i-am mai făcut niciodată vreo poză lui.
Capitolul cincisprezece Câteva zile mai târziu, acasă la Gus, părinţii lui Gus și părinţii mei, Gus și cu mine ne înghe-suiam în jurul mesei din sufragerie, mâncând ardei umpluţi, pe o faţă de masă care, după părerea tatălui lui Gus, mai fusese folosită în secolul trecut.
