— Da, exact acest ceva îl aveam în minte.
Așa că am stat acolo câteva ore, vorbind împreună monitorului, navigând prin acea peșteră
410/462
labirintică invizibilă fără niciun fir de lumină.
Partea cea mai antrenantă a jocului era, de departe, să încercăm să facem computerul să se angajeze într-o conversaţie umoristică:
Eu:
— Ating peretele peșterii.
Computerul:
— Atingi peretele peșterii. E umed.
Isaac:
— Ling peretele peșterii.
Computerul:
— Nu înţeleg. Repetă.
Eu:
— Mi-o trag cu peretele umed al peșterii.
Computerul:
— Tragi în perete. Te lovești la cap.
Isaac:
— Nu să tragi. SĂ ŢI-O TRAGI.
Computerul:
— Nu înţeleg.
Isaac:
— Amice, am fost singur în întunericul din peștera asta săptămâni la rând și am nevoie să mă
411/462
descarc. MI-O TRAG CU PERETELE UMED AL
PEȘTERII.
Computerul:
— Încerci să tr…
Eu:
— Îmi împing pelvisul în perete.
Computerul:
— Nu în…
Isaac:
— Fac amor cu peștera.
Computerul:
— Nu în…
Eu:
— BINE! Urmez bifurcaţia la stânga.
Computerul:
— Urmezi bifurcaţia la stânga. Pasajul se îngustează.
Eu:
— Mă târăsc.
Computerul:
— Te târăști zece metri. Peste trupul tău curge un pârâiaș. Ajungi la o movilă de pietre care blochează trecerea.
412/462
Eu:
— Acum pot să mi-o trag cu peștera?
Computerul:
— Nu poţi să tragi dacă nu stai în picioare.
Isaac:
