Dionis: Fiu al lui Zeus, zeul vinului, petrecerilor și al extazului. I-a poruncit lui Tezeu s-o abandoneze pe prinţesa Ariadna, pe care și-o dorea de soţie.

Hermes: Fiul lui Zeus și al nimfei Maia, solul zeilor, precum și zeul călătorilor și al vicleșugurilor, al negoţului și al hotarelor. De asemenea, conducea sufletele morţilor în lumea de jos. În unele legende, Hermes

este strămoșul lui Odiseu, iar în Odiseea îl sfătuiește pe acesta cum să

ţină piept vrăjilor lui Circe.

Ilitia: Zeiţa nașterilor, care ajuta mamele în durerile facerii, dar avea și puterea de a împiedica venirea pe lume a unui copil.

Zeus: Regele zeilor și al oamenilor, care domnește peste lume din tronul său de pe Muntele Olimp. A pornit la război împotriva titanilor pentru a se răzbuna pe tatăl său, Cronos, și în cele din urmă pentru a-l descăuna. Tatăl a numeroși zei și muritori, printre care Atena, Apollo, Dionis, Heracle, Elena și Minos.

MURITORII

Agamemnon: Cârmuitor din Micene, cel mai mare regat din Grecia.

A fost căpetenia expediţiei grecilor la Troia, pentru a-i recăpăta fratelui său, Menelau, soţia. Certăreţ și orgolios în cei zece ani de război, a fost ucis de soţia sa, Clitemnestra, după ce s-a întors acasă în Micene. În Odiseea, Odiseu stă de vorbă cu umbra lui în lumea de apoi.

Ahile: Fiul nereidei Tetis și al regelui Peleu din Ftia, Ahile a fost cel mai măreţ războinic din generaţia sa, precum și cel mai iute și mai frumos. La vremea adolescenţei, Ahile a avut de ales între o viaţă lungă, petrecută în anonimat, și o viaţă scurtă și încărcată de faimă. A ales faima și a plecat pe mare cu ceilalţi greci la Troia. Însă, în al nouălea an al războiului, s-a certat cu Agamemnon și a refuzat să mai lupte, întorcându-se pe câmpul de luptă doar când iubitul său Patrocle a fost ucis de Hector. Pradă mâniei, l-a ucis pe marele războinic troian și a murit ucis la rândul său de fratele lui Hector, Paris, cu ajutorul zeului Apollo.

Ariadna: Prinţesă cretană, fiica zeiţei Pasifae și a semizeului Minos.

Când a sosit eroul Tezeu să ucidă Minotaurul, l-a ajutat dându-i o sabie și un ghem de aţă, pe care să-l răsfire în urmă pentru a-și găsi ieșirea din Labirint după moartea făpturii. După aceea a fugit cu el, cu gând să

se căsătorească, înainte să intervină Dionis.

Dedal: Meșter priceput, căruia i se atribuie mai multe invenţii faimoase și opere de artă din Antichitate, printre care o scenă de dans pentru Ariadna și marele Labirint în care a închis Minotaurul. Ţinut prizonier în Creta împreună cu fiul său, Icar, a născocit un plan de evadare construind două perechi de aripi din ceară și din pene. A reușit să scape cu Icar, însă acesta a zburat prea aproape de soare, iar ceara cu care erau prinse penele s-a topit. Băiatul a căzut în mare și s-a înecat.

Elena: Conform legendelor, cea mai frumoasă femeie din lumea antică era regina Spartei, fiica reginei Leda și a zeului Zeus preschimbat în lebădă. Mulţi bărbaţi i-au cerut mâna, jurând apoi toţi (la sugestia lui Odiseu) să susţină căsnicia bărbatului ieșit câștigător. I-a fost dată

de soţie lui Menelau, însă ulterior a fugit cu prinţul troian Paris, ceea ce a provocat Războiul Troian. La finalul acestuia, s-a întors cu Menelau acasă în Sparta, unde, din câte ne spune Homer, l-a cunoscut pe fiul lui Odiseu, Telemah, care căuta să afle informaţii despre tatăl său.

Elpenor: Unul dintre mateloţii lui Odiseu. În Odiseea, moare căzând de pe acoperișul casei lui Circe.

Euricleea: Bătrâna doică a lui Odiseu și a lui Telemah. În Odiseea, spală picioarele lui Odiseu când se întoarce deghizat și îl recunoaște după cicatricea de la picior, cu care se alesese la o vânătoare de mistreţi din tinereţe.

Euriloh: Membru al echipajului lui Odiseu și vărul acestuia. În Odiseea, se ceartă adesea cu Odiseu și îi convinge pe ceilalţi să ucidă și să mănânce junincile sacre ale lui Helios.

Glaucos: Pescar care se trezește preschimbat după ce a adormit într-o iarbă cu flori fermecate. O versiune a poveștii sale apare în Metamorfozele lui Ovidiu.

Hector: Fiul cel mai mare al lui Priam și prinţul moștenitor al Troiei, Hector era faimos pentru tărie și pentru firea sa nobilă, dar și pentru dragostea faţă de familie. În Iliada, Homer ni-l înfăţișează într-o scenă

emoţionantă cu soţia sa, Andromaca, și fiul lor mezin, Astianax. Hector este ucis de Ahile ca să răzbune moartea iubitului Patrocle.

Heracle: Fiul lui Zeus și cel mai faimos erou al epocii de aur.

Cunoscut pentru forţele sale uluitoare, Heracle a fost silit să

îndeplinească douăsprezece munci drept osândă din partea zeiţei Hera, care îl ura pentru că era copilul din flori al lui Zeus.

Iason: Prinţul cetăţii Iolcos. Uzurpat de pe tron de unchiul său Pelias, a pornit într-o aventură menită să-i dovedească valoarea aducând acasă Lâna de Aur păzită de regele-vrăjitor al Colhidei, Aietes.

Cu ajutorul zeiţei sale ocrotitoare Hera, Iason a făcut rost de o corabie, faimoasa Argo, și de un echipaj de eroi numiţi argonauţii. Când a sosit în Colhida, regele Aietes l-a pus să treacă mai multe probe imposibile, printre care să înjuge doi tauri care scoteau flăcări pe nări. Fiica lui Aietes, vrăjitoarea Medeea, s-a îndrăgostit de Iason și l-a ajutat să-și îndeplinească sarcinile, după care au fugit împreună cu lâna.

Icar: Fiul marelui meșter Dedal. A evadat cu tatăl său din Creta zburând cu două perechi de aripi din ceară și pene. Icar n-a ascultat când tatăl său l-a prevenit să nu zboare prea aproape de soare și ceara i s-a topit pe aripi. Acestea s-au făcut bucăţi și Icar a căzut în mare.

Laerte: Tatăl lui Odiseu și regele Itacăi. Deși în Odiseea este încă în viaţă, s-a retras din palat pe proprietatea sa. Îl apără pe Odiseu de acuzaţiile rudelor peţitorilor.

Medeea: Fiica regelui Aietes din Colhida și nepoata lui Circe. Era vrăjitoare, ca tatăl și mătușa ei, iar când a venit Iason după Lâna de Aur, și-a folosit puterile ca să-l ajute, cu condiţia s-o ia cu el acasă, ca soţie. Cei doi au fugit împreună, însă Aietes i-a urmărit și Medeea nu a reușit să scape de tatăl ei decât printr-un vicleșug sângeros. Povestea ei apare în mai multe opere antice și moderne, printre care și faimoasa tragedie a lui Euripide, Medeea.

Minos: Fiu al lui Zeus și regele puternicului regat Creta. Soţia sa, Pasifae, era zeiţă și mama Minotaurului. Minos i-a cerut Atenei ca

tribut mai mulţi copii cu care să hrănească monstrul. După moarte, Minos s-a bucurat de un rang însemnat în tărâmul umbrelor, ca judecător al celorlalte suflete.

Neoptolemos: Fiul lui Ahile, care a jucat un rol important în cucerirea Troiei. El l-a ucis pe Priam, regele cetăţii, și, în unele repovestiri, pe Astianax, copilul în fașă al lui Hector, pentru a nu se răzbuna când va crește mare.

Odiseu: Vicleanul prinţ al Itacăi, favoritul zeiţei Atena, soţul Penelopei și tatăl lui Telemah. În Războiul Troian a fost unul dintre sfetnicii de frunte ai lui Agamemnon și a născocit vicleșugul cu calul troian, prin care grecii au reușit să obţină victoria. Călătoria sa spre casă, care a durat zece ani, constituie subiectul Odiseei lui Homer, în care se povestesc faimoasele sale păţanii cu ciclopul Polifem, vrăjitoarea Circe, monștrii Scylla și Caribda și Sirenele. Homer îi atribuie mai multe epitete epice, printre care polymetis („prea-vicleanul”), polytropos („întortocheatul”) și polytlas („mult-încercatul”).

Patrocle: Preaiubitul tovarăș al eroului Abile și, în numeroase reiterări ale poveștii, iubitul său. În Iliada, hotărârea sa fatidică de a încerca să-i salveze pe greci îmbrăcându-se în armura lui Ahile pune în mișcare ultimul act al naraţiunii. Când Patrocle este ucis de Hector, Ahile e afectat în asemenea măsură încât se răzbună crunt pe troieni, ceea ce îi aduce și lui moartea. În Odiseea, Odiseu îl vede pe Patrocle la dreapta lui Ahile când coboară în tărâmul umbrelor.

Penelopa: Verișoara Elenei din Sparta, soţia lui Odiseu, mama lui Telemah, cinstită pentru isteţimea și fidelitatea ei. Când Odiseu nu s-a întors acasă după război, a fost asaltată de peţitori, care i-au luat casa în stăpânire, încercând s-o silească să se mărite cu unul dintre ei. E

faimoasă pentru că le-a promis că-și va alege un bărbat dintre ei după

ce termină de ţesut un linţoliu. I-a amânat însă ani în șir, deșirând noapte de noapte tot ceea ce ţesea ziua.

Telegonus: Fiul lui Odiseu și al lui Circe, care a întemeiat, potrivit miturilor, cetăţile Tusculum și Praeneste din Italia.

Telemah: Singurul copil al lui Odiseu și al Penelopei, prinţul Itacăi.

În Odiseea, Homer arată cum și-a ajutat tatăl să-și urzească și să-și pună în faptă răzbunarea împotriva peţitorilor care le ocupaseră casa.

Tezeu: Prinţul Atenei, trimis în Creta printre cei paisprezece tineri promiși drept tribut pentru a potoli foamea cumplită a Minotaurului.

În schimb, Tezeu a ucis Minotaurul cu ajutorul prinţesei Ariadna.

MONȘTRII

Caribda: Un vârtej puternic de la marginea unei strâmtori înguste, chiar în faţa monstrului Scylla. Corăbiile care voiau să scape de colţii Scyllei erau înghiţite cu totul.

Minotaurul: Numit după Minos, regele Cretei, Minotaurul era de fapt copilul reginei Pasifae și al unui taur alb sacru. Dedal a construit Labirintul pentru a ţine închis în el monstrul mâncător de oameni, iar Minos i-a cerut Atenei să trimită paisprezece băieţi și fete pentru a fi jertfiţi Minotaurului. Printre ei se afla prinţul atenian Tezeu, care a răpus fiara.

Polifem: Unul dintre ciclopi (uriaș cu un singur ochi) și fiul lui Poseidon. În Odiseea, Odiseu și însoţitorii săi ajung pe insula lui Polifem, pătrund în peștera acestuia și încep să-i mănânce proviziile.

Când Polifem îi prinde, îi ţine prizonieri în peșteră și înghite mai mulţi mateloţi de-ai lui Odiseu. Acesta îl păcălește pe monstru vorbindu-i prietenește și prezentându-i-se cu numele Outis, „Nimeni”. Pentru a evada, orbește monstrul și, înainte să se îndepărteze cu corabia, îi dezvăluie numele său adevărat. Polifem îl roagă pe tatăl său, Poseidon, să-l pedepsească pe Odiseu.

Scylla: Potrivit lui Homer, monstru crud cu șase capete și douăsprezece picioare, care se ascundea într-o peșteră săpată în peretele unei trecători înguste, în faţa vârtejului Caribda. Când treceau corăbiile, se năpustea în jos și înhăţa câte un matelot în fiecare bot, înghiţindu-i. Ulterior a fost înfăţișată cu cap de femeie, coadă de

monstru marin și o haită de câini sălbatici ţâșnindu-i din pântece. În Metamorfozele lui Ovidiu, Scylla era la început o nimfă preschimbată