s-o ţină la locul ei. Aietes își poate vedea de regatul său atât timp cât se învoiește să fie sub veghea noastră.
Fratele meu a încuviinţat solemn, însă i-am zărit ochii surâzători. Pot să întind un văl pe toată bolta. Încercaţi numai să mă vegheaţi.
— Mai mult, toţi au jurat că și-au primit puterile fără să le dorească
sau să le caute, fără vreun gând rău sau răzvrătit. Au descoperit magia ierburilor cu totul din întâmplare.
M-am uitat mirată la fratele meu, însă pe chip nu i se citea nimic.
— Toţi în afară de Circe. Eraţi de faţă când a mărturisit că și-a căutat puterile fără nicio opreliște. A fost prevenită să stea departe de ele, însă
n-a ascultat.
Chipul rece al bunicii mă privea de pe scaunul ei sculptat în fildeș.
— Mi-a sfidat poruncile și mi-a călcat în picioare autoritatea. Și-a folosit otrăvurile împotriva celor din neamul ei și a săvârșit și alte înșelăciuni, a continuat tata aţintindu-și asupra mea privirea dogoritoare. Ne-a făcut numele de rușine. S-a arătat nerecunoscătoare pentru grija pe care i-am purtat-o. Am căzut la înţelegere cu Zeus că
trebuie pedepsită. Va fi surghiunită pe o insulă pustie, unde nu poate face rău nimănui. Va pleca mâine.
M-au sfredelit o mie de ochi. Îmi venea să ţip, să mă rog, să implor, însă mi se tăiase răsuflarea. Glasul, și așa subţire, îmi pierise. Aietes o să-mi ia apărarea, mi-am zis. Însă când m-am întors spre el, doar mă
privea, cum o făceau toţi ceilalţi.
— Încă ceva, s-a auzit din nou vocea tatei. Așa cum am mai spus, este limpede că puterea asta nouă își are sorgintea în însoţirea mea cu Perse.
Chipul strălucind de triumf al mamei mi s-a ivit în faţa ochilor ca din ceaţă.
— Iată ce ne-am înţeles amândoi: de acum înainte nu voi mai aduce pe lume niciun copil cu ea.
Mama s-a prăbușit în poala surorilor sale. Suspinele i se izbeau cu ecouri de pereţii din piatră.
Bunicul s-a ridicat încet în picioare. Și-a frecat bărbia.
— Ei, a rostit el, e vremea să ne ospătăm.
Torţele ardeau precum stelele, iar tavanele înalte ale sălii se întindeau ca bolta cerească. Am privit pentru ultima oară la zeii și la nimfele care se așezau la locurile lor. Eram ameţită. Ar trebui să-mi iau rămas-bun, îmi tot spuneam. Însă verișoarele mele curgeau pe lângă
mine, departe, ca apa pe lângă o piatră de râu. Le auzeam în treacăt cum șușoteau dispreţuitor. M-am trezit că mi se face dor de Scylla.
Măcar ea ar fi îndrăznit să-mi vorbească verde în faţă.
Trebuie să încerc s-o lămuresc pe bunica, mi-am zis. Însă și ea mi-a întors spatele, iar șarpele de mare și-a îngropat căpăţâna la gâtul ei.
Mama tot mai bocea între surorile care-i stăteau la căpătâi. Când m-am apropiat, și-a înălţat chipul, s-o vadă toată lumea ce frumos și splendid știe să jelească. N-ai făcut destule de-acum?
Mai rămăseseră unchii mei cu pletele de varec și bărbile încâlcite, murate în spumă de mare. Însă când am dat să le îngenunchez la picioare, nu am mai fost deloc în stare s-o fac.
M-am dus în odaia mea. Strânge-ţi lucrurile, mi-am zis. Strânge-ţi lucrurile, mâine pleci. Însă braţele îmi atârnau fără vlagă. De unde să
știu ce să iau cu mine? Nici nu prea ieșisem dintre pereţii palatului.
M-am silit să găsesc o traistă în care să îndes haine, sandale, o perie de păr. M-am întrebat dacă să iau o tapiserie de pe perete. Înfăţișa o petrecere de nuntă, opera unei mătuși. Oare o să am o casă în care s-o întind? Nu știam. Nu știam nimic. O insulă pustie, spusese tata. Oare era o stâncă golașă iţită din mare, un banc cu pietriș, un mărăciniș
încâlcit? Traista era caraghioasă, doldora de tot felul de fleacuri aurite.
Pumnalul, mi-am zis, pumnalul cu cap de leoaică. Însă în mâna mea părea acum tare micuţ, bun doar să-ţi împungi cu el mâncarea făcută
bucăţele la ospăţ.
— Puteai să păţești ceva mai rău de-atât, știi?
Aietes se ivise în prag. Pleca și el. Deja își chemase balaurii.
— Am auzit că Zeus a dorit să te pedepsească drept pildă pentru toată lumea. Însă, desigur, tata nu i-a îngăduit să meargă așa de
departe.
Am simţit că mi se ridică firișoarele de păr de pe braţe.
— Doar nu i-ai zis de Prometeu, nu?
— De ce, a zâmbit el, pentru că a pomenit de „alte înșelăciuni”? Știi cum e tata. E doar prudent, poate se mai află de vreo altă grozăvie a ta.
Oricum, ce puteam să-i spun? Ce mare lucru ai făcut până la urmă? Ai turnat niște nectar într-un pocal?
Am ridicat ochii.
