"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » Circe- Madeline Miller

Add to favorite Circe- Madeline Miller

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

A urlat. Era un sunet tăios, stârnind haosul, ca o mie de câini hămăind în cor. Câţiva vâslași au lăsat lopeţile și și-au dus mâinile la urechi. Cu coada ochiului, l-am văzut pe Dedal cum îl împinge pe unul la o parte și se așază în locul lui. Nu aveam timp să-mi bat capul cu el.

— Scylla! am strigat iarăși. Sunt Perses! Am navigat un an ca să te găsesc.

S-a uitat ţintă la mine, cu găvanele ei moarte afundate în carnea cenușie. Dintr-un gâtlej s-a auzit un soi de gâlgâit. Nu mai avea nicio coardă să grăiască.

— Căţeaua de soră-mea e surghiunită pentru ce ţi-a făcut, însă

merita o pedeapsă mai mare. Ce răzbunare îţi dorești? Spune-mi. Eu și Pasifae o s-o ducem la îndeplinire.

Mă sileam să vorbesc rar. Clipele se scurgeau în ritmul vâslelor. Cei doisprezece ochi mă ţintuiau. Îi vedeam la gură pete vechi de sânge și între dinţi îi atârnau fâșii de carne. Am simţit că mă îneacă sila.

— Am tot căutat un leac pentru tine. O licoare tare, cu care să te preschimbăm la loc. Ne e dor de tine, așa cum erai pe vremuri.

Fratele meu n-ar fi vorbit niciodată așa, însă nu părea să conteze. Mă

asculta, tot încolăcindu-se și descolăcindu-se pe stânci, aţintindu-se după corabie. De câte ori vâsliseră mateloţii până acum? De zece ori?

De o sută? Vedeam cum își frământă mintea înceată. Un zeu? Ce caută

un zeu aici?

— Scylla, am continuat. Primești leacul nostru?

A sâsâit. Răsuflarea îi era urât mirositoare și fierbinte ca focul. Însă

deja își pierduse interesul pentru mine. Își întorsese două capete să se uite la vâslași. Celelalte le-au urmat rând pe rând. Am văzut-o cum își încordează din nou gâturile.

— Uite, am ţipat. Îl am aici!

Am ridicat în aer sticluţa destupată. Nu s-a întors decât un cap, însă

a fost de-ajuns. Mi-am luat elan și am aruncat poţiunea. A nimerit în spatele colţilor și i-am văzut gâtlejul fremătându-i când a înghiţit-o.

Am rostit farmecul ca să o preschimb la loc.

O clipă nu s-a întâmplat nimic. Apoi Scylla a urlat de ziceai c-o să

despice lumea. Capetele i s-au sucit iute prin aer și s-a repezit la mine.

Am apucat doar să mă agăţ de catarg. Fugi, i-am zis în sinea mea lui Dedal.

S-a izbit în pupa corabiei. Puntea a crăpat ca un lemn purtat de ape și parapetul s-a despicat într-o parte. Așchii de lemn zburau în toate părţile. Oamenii tremurau ca varga lângă mine și, dacă nu m-aș fi ţinut de catarg, aș fi căzut. Îl auzeam pe Dedal urlând porunci, însă nu-l vedeam. Scylla deja își trăgea înapoi gâturile ca niște vipere și știam că

a doua oară n-o să dea greș. O să izbească puntea și o să crape în două

corabia, ca apoi să ne culeagă pe rând din ape.

Însă lovitura n-a mai venit. Capetele i s-au prăbușit în valurile dinapoia corabiei. A zvâcnit toată, întinzându-se peste apă și clămpănind din fălcile uriașe ca un câine zbătându-se în lesă. Aveam mintea înceţoșată, așa că n-am înţeles chiar atunci: era priponită

locului. Nu mai putea să se întindă pe picioarele prinse de pereţii peșterii. Trecuserăm cu bine.

A părut să înţeleagă odată cu mine. A urlat mânioasă, izbind apa de la pupă cu capetele și stârnind valuri uriașe. Corabia s-a înclinat, luând apă peste parapetele joase din lături și de la pupă. Oamenii se luptau cu parâmele, afundaţi cu picioarele în apă, însă s-au ţinut bine și ne-am îndepărtat tot mai mult clipă de clipă.

Scylla s-a tot izbit de stâncă, urlând de ciudă, până când s-a pierdut în ceaţă și n-am mai văzut-o.

Mi-am lipit fruntea de catarg. Hainele îmi alunecau de pe umeri.

Mantia îmi spânzura de gât și mă mânca pielea de căldură. Farmecul se risipise. Eram iarăși eu.

— Zeiţă.

Dedal îngenunchease. Ceilalţi oameni se înșiraseră în spatele lui, și ei în genunchi. Feţele cărnoase și ostenite, cu cicatricele, bărbile și arsurile lor, le erau pământii și emoţionate. Se umpluseră de julituri și de cucuie când fuseseră azvârliţi peste punte.

De-abia dacă-i vedeam. În faţa ochilor o aveam pe Scylla, cu gurile ei hulpave și ochii pustii. Nu mă recunoscuse, din câte mi se părea. Nu mai știa nici de Perses, nici de nimeni. Doar priveliștea nouă a unui zeu o descumpănise o clipă. Avea minţile rătăcite.

— Stăpână, a zis Dedal. O să-ţi înălţăm jertfe zi de zi, cât vom mai trăi. Ne-ai salvat de la moarte. Ne-ai scos cu bine din strâmtoare.

Ceilalţi i-au ţinut isonul, bâlbâind rugăciuni. Câţiva și-au lipit fruntea de punte, cum fac oamenii din răsărit. Ploconelile acelea erau

preţul pe care îl cereau ai mei pentru ajutorul pe care-l ofereau.

M-a năpădit năduful.

— Nesăbuiţilor, le-am zis. Eu am adus-o pe făptura aceea pe lume.

Numai din mândrie și amăgire deșartă. Și voi îmi mulţumiţi? V-au murit doisprezece oameni și câte alte mii n-o să urmeze? Licoarea pe care i-am dat-o e cea mai puternică din câte am. Mă înţelegeţi, muritorilor?

Vorbele îmi ardeau în aer și lumina care mi se revărsa din ochi îi izbea nemiloasă.

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com