Sosind, le vei jertfi la tine-acasă, O vacă stearpă, vita cea mai bună,

Şi pe altar le vei ticsi tot felul

De bunătăţi şi că lui Tiresias

Deosebit jertfi-vei un berbece

Cu totul negru, fala turmei voastre.

Iar după ce te vei ruga de morţii

Vestiţi ca oameni, un berbece-njunghe Şi-o oaie neagră, capul lor întoarce Spre beznă, iar tu du-te mai încolo

Spre valurile râului cel mare.

Aci veni-vor morţii cu duiumul.

Dă zor atunci ca vitele-njunghiate

Şi-ntinse jos să le jupoaie soţii

Şi să le ardă. Rugi apoi înalţă

Cumplitei Persefona şi lui Pluton

Puternicul. Iar tu de lângă coapsă

Să tragi din teacă sabia-ascuţită

Să nu dai voie ţestelor deşerte

A morţilor de sânge să s-atingă

Nainte de-a-ntreba pe Tiresias.

La tine-atunci, fruntaşule-ntre oameni, Prorocu-ndată va veni să-ţi spuie

Ce cale-ai de bătut şi cât de lungă

Şi cum va fi întorsul tău pe mare.»

Aşa-mi grăi. Şi-a zorilor zeiţă

Pe tron de aur răsări în zare.

Iar zâna mă pofti să-mbrac veşminte, Manta şi strai, în vreme ce ea-şi puse O rochie mare, albă şi subţire

Şi plină de mândreţe. Mai încinse

Un brâu frumos de aur şi-o maramă

Ea-şi potrivi pe cap. Eu dup-aceea

Mersei prin casă şi-ndemnai de-aproape Cu grai blajin pe toţi ai mei tovarăşi:

«Destul v-aţi odihnit cu somnul dulce.

Să mergem, că de-acum avem noi sfatul Măritei Circe». Aşa zisei, şi-ndată

Se-nduplecară-n sinea lor bărbată.

Dar nici de-acolo nu-i dusei cu mine Nevătămaţi pe bieţii mei tovarăşi.

Era-ntre ei Elpènor cel mai tânăr,

Nici prea războinic, nici întreg la minte.

El se răzni de soţii lui şi-n casa

Cea sfânt-a Circei adormi deoparte

Umblând după răcoare, căci fusese

Îngreuiat de vin. Trezit de larma

Şi vuietul tovarăşilor care

Porneau la drum, el se sculă deodată, Uită s-o ia napoi pe scara naltă

Şi apucând pe-acoperişul casei,

De sus căzu în cap şi-şi rupse gâtul La-ncheieturi şi sufletu-i se duse

Pe cealaltă lume. La plecare

Eu cuvântai iubiţilor tovarăşi:

«Voi socotiţi că noi plecăm acasă

La noi în ţară. Dar din partea Circei Ni-i dată altă cale, spre locaşul

Cumplitei Persefona şi-al lui Pluton, Ca sufletul lui Tiresias, mortul

Teban, să întrebăm.» Ei auziră

Şi inima de jale li se frânse,

Şi stau pe loc, se văietau şi părul