De pâne şi friptură şi-un paharnic
Aduce vin în casă scos şi-l toarnă
Mesenilor în cupe. Mie-mi pare
Că asta-i tot ce-i mai frumos pe lume.
Dar ţie-ţi place să mă-ntrebi pe mine Şi vrei să ştii necazurile-mi grele, Ca tot mai mult să gem gândind la ele.
Dar, vai, de unde să încep şi unde Să isprăvesc? Că multe patimi zeii
Cereşti mi-au dat să sufăr. Vă voi spune Întâi ce nume port ca să-l cunoaşteţi Şi voi, şi dacă scap cumva de moarte, Prieten să vă fiu, deşi mi-e casa
Departe de voi toţi. Eu sunt Ulise,
Laertianul de-ale cărui fapte
Şi măestrii vorbeşte toată lumea
Şi-a cărui slavă pân’la cer ajunse.
Eu locuiesc Itaca, limpezitul
Ostrov, pe unde-i muntele Neritul
Cu freamăt de păduri, la-nfăţişare
Măreţ, şi unde împrejur sunt multe
Şi apropiate insule, precum e
Zachintul păduros, Dulichiu, Same.
Itaca-i cea mai delungată-n mare
Şi scundă spre apus, iar celelalte
Sunt mai spre răsărit. Pietroasă, aspră-i Itaca, dar ca bună mamă creşte
Feciori voinici. Şi-apoi nimic mai dulce Ca ţara mea nu pot vedea pe lume.
Mă tot oprea să stau la ea Calipso
În peşterile ei, frumoasa zână,
Dorind să-i fiu bărbat. Ba chiar şi Circe Mă descânta la curtea ei din Aia
Să stau, dorindu-mă bărbat, vicleana.
Dar n-au putut în veci să mă câştige, Că-n lume nu-i nimic mai scump ca ţara Şi-ai tăi părinţi, chiar dacă ţi-este casa Bogată pe pământ străin departe
De-ai tăi. Dar hai să povestesc acuma Întoarcerea-mi cu multele-i necazuri Ce-mi dete Joe, cum plecai din Troia.
Din Ilion fui dus de vânt spre ţara
Ciconilor, pe la Ismar, şi-acolo
Surpai cetatea, ucisei bărbaţii,
Femeile luând şi-avere multă,
Le împărţirăm între noi, ca nimeni
Să nu fie lipsit de parte dreaptă.
Dam zor atunci de-acolo să purcedem
La fugă mai curând, dar bieţii oameni Ai mei deloc nu m-ascultau, nebunii,
Şi-acolo lacom beau la vin, şi turme De oi şi boi cornaci tăiau pe maluri Şi ospătau. În vremea asta unii
Ciconi fugari în ajutor chemară
Pe alţi ciconi învecinaţi cu dânşii
Şi care erau mai mulţi şi mai războinici Şi locuiau mai spre uscat, destoinici La luptă de călări şi, la nevoie,
Ca pedestraşi. În zori de zi veniră