De patul tău eu nu vreau să m-apropii, De nu te-nduri, zeiţo, chiar acuma

Să juri cu jurământul cel mai mare

Că nu-mi urzeşti vreo altă răutate.»

Aşa-i vorbii. Ea se jură degrabă

Cum eu cerui, şi numai când jurase

Şi încheiase jurământul mare,

M-am dus la patul strălucit al Circei.

În vremea asta patru slujitoare

Se hărniceau prin locuinţa zânei,

Copile de păduri şi de izvoare,

De sfinte râuri care curg în mare.

Din ele una aşternea pe jeţuri

Covoare dalbe porfirii deasupra

Şi dedesubt pânze de in. A doua

Avea de-ntins în faţ-acestor jeţuri Frumoase mese de argint, pe care

Punea panere de-aur, iar a treia

Într-un ulcior de-argint turna vin dulce Şi împărţea câte-un pocal de aur.

A patra se grăbi s-aducă apă

Şi sub cazan un mare foc s-aprindă,

De clocotea într-însul lăutoarea.

Când fierse apa-n vasul cel de-aramă, Mă puse-n baie, prinse să mă spele

Cu apă din cazan amestecată

Cu cea din cadă, dulce răcoreală

Pe capul meu, pe umeri până-mi scoase Din mădulare truda sleitoare.

Când mă lău şi cu ulei mă unse,

Ea mă-nţoli cu-o mantie-arătoasă

Şi cu un strai de pus desubt. Pe urmă

Mă duse-n casă, mă pofti pe scaun

Cu ţinte de argint, cu flori frumoase Şi cu un scăunaş pentru picioare.

Aduse apă de spălat pe mână

O fată, în frumos ibric de aur,

Pe un lighean de-argint, ca să mă spele Şi-ntinse-o masă bine lustruită.

Apoi cinstita chelăriţă-aduse

Şi dete pâne şi bucate multe,

Mă omeni cu tot ce-avea-n păstrare

Şi mă pofti zeiţa la mâncare.

Eu n-aveam chef şi stam cuprins de grijă

Şi mă temeam de altă pataramă.

Dar cum văzu zeiţa că stau astfel

Cu mânile ne-ntinse la bucate

Şi copleşit de o mâhnire mare,

S-apropie cu graiuri zburătoare:

«De ce, Ulise, stai aşa ca mutul,

Strici inima-ţi şi nu te-atingi de hrană

Şi nici de băutură? Te temi poate

De-o cursă iar? Dar n-avea nici o grijă, Că ţi-am făcut un jurământ amarnic.»

Aşa-mi vorbi; eu răspunsei: «Dar cine, De-o fi om drept, s-ar îndura, o, Circe, Să stea de hrană şi de băutură

Nainte de-a fi oamenii lui slobozi

Şi de-a-i vedea în faţă? Dacă totuşi Mă-mbii cu dinadins să stau la masă, Sloboade-mi soţii dragi, să-i văd cu ochii.»

Aşa zisei. Cu varga-n mână Circe