Văzui şi pe frumoasa Epicaste,

Pe mama lui Edip, aceea care

Făcu păcat grozav pe neştiute

Luându-şi fiul de bărbat, iar dânsul Luă pe mama-i după ce ucise

Pe tatăl său; ci-ndată despre asta

Pe muritori înştiinţară zeii.

El mai domni peste Cadmei în Teba

Cea desfătată, mistuit în patimi

Cu-a zeilor voinţă pierzătoare

Dar dânsa, de durere copleşită,

Îşi prinse-un lanţ amar de-o grindă naltă

Din casa ei şi merse pe tărâmul

Cu porţi de fier pe veci închis al morţii.

Şi astfel lui Edip lăsă în urmă

Nespuse chinuri, toată-acea urgie

Ce vine din blăstemurile mamei.

Ba mai văzui şi pe chipoasa Hloris,

Femeia lui Neleu, care-o luase

De dragul frumuseţii şi-i dăduse

De nuntă mii de daruri. Fuse fiica

Mezină-a lui Amfion Iasianul

Ce stăpânea odată a lui Minias

Cetate, Orhomenul. Ea, crăiasă

Fiind în Pilos, odrăsli podoabă

De fii, pe Nestor şi Periclimènos,

Nepregetat la fire, şi pe Hromiu.

Ea mai născu şi pe voinica Pero,

Minune de femeie, de-o peţiră

Vecinii toţi; dar nu vru s-o mărite

Părintele-i decât cu cine poate Din mâna lui Ificle din Filaca

Să ia cu sila vacile cornace,

Fruntoase, grele de mânat. Şi singur Neprihănitul ghicitor Melampos

Îi jurui că poate să le-aducă

Răpindu-le. Fu-mpiedicat el însă

Cu voia unui zeu: îl înşfăcară

Văcari ţărani şi ţapăn îl legară.

Dar când trecură luni întregi din anul Cel roditor şi vremile veniră,

Îl slobozi Ificle cel puternic,

Căci el ghicise craiului tot felul

De ghicitori, de se-mplinise voia

Lui Jupiter. Apoi văzui pe Leda,

Nevasta lui Tindar, cu care dânsa

Născu doi fii cu inima bărbată;

Pe Castor, de sirepi domolitorul,

Pe Polux, luptătorul bun cu pumnii,

Care-amândoi sunt vii pe sub pământul Cel roditor. Acolo, chiar de Joe

Cinstiţi fiind, o zi trăieşte unul,

O zi cellalt şi mor pe rând asemeni, Dar au de cinste parte ca şi zeii.

Văzui pe Ifimedia, soţia

Lui Aloeu. Ea-mi spuse că-mpreună