«Tu, doamne-al nostru, preaslăvite-Atride, Ce moarte te lăţi pe tine? Oare

Te potopi cumva Neptun pe mare

Stârnind un vifor de cumplite vânturi?

Sau pe uscat vrăjmaşii te loviră

Când le răpeai cirezi şi turme mândre Ori căutai să cucereşti cu arma

Cetatea cu femeile-mpreună?»

Aşa-l întreb, şi umbra lui răspunde:

«Tu, fiu din viţă naltă a lui Laerte, Preaiscusite, meştere Ulise,

Nici zeul mării viaţa nu mi-o stinse Stârnind suflare grea de-nviforare,

Nici pe uscat vrăjmaşii mă loviră,

Ci moartea mi-o urzi prin viclenie

Egist cu blestemata mea soţie

Şi-n casa lui poftindu-mă la masă,

Ca pe un bou în staul mă ucise.

Aşa murii de moarte ticăloasă

Şi soţii-mi fură înjunghiaţi în juru-mi Neîncetat, cum sunt tăiaţi grăsunii

De refenea, de nuntă ori de praznic

La casa unui om cuprins şi mare.

Te-ai nemerit la moartea multor oameni

Ucişi în crunt măcel ori singuratici, Dar ai fi stat înduioşat mai tare,

De-ai fi văzut cum noi zăceam în sală

Morţi între mese pline de ulcioare

Şi cum podeaua fumega de sânge.

Am auzit sfâşietorul ţipăt

Al fetei lui Priam, Casandra, care

Murea măcelărită lângă mine

De mâna trădătoarei Clitemnestra,

Iar eu răzbit de sabie duşmană,

Din braţe dam pe jos, trăgeam de moarte, Dar ea din faţa mea fugi sfruntata

Şi nici nu se-ndură în clipa morţii

Măcar să-nchidă ochii mei şi gura,

Că nu-i nici o fiinţă mai haină

Şi mai neobrăzată ca femeia

Ce-şi pune-n minte aşa nelegiuire

Ca fapta fioroas-a Clitemnestrei,

De soţ ucigătoare. Şi eu bietul

Credeam că la întorsul meu acasă

Voi fi primit cu drag de-ai mei, de fiii Şi şerbii mei. Dar dânsa, suflet negru Mai mult ca alta, nu numai pe sine

S-acoperi de veşnică ruşine,

Ci terfeli de-acum cu ea-mpreună

Pe orişice femeie cât de bună.»

Aşa grăi şi-i răspunsei îndată:

«Vai, ce mai urgisit a fost din partea Lui Joe bietul neam al lui Atreus

De la-nceput în urma uneltirii

Muierilor! Ce mulţi ahei pieriră

Din pricina Elenei, câtă vreme

Pe tine, când erai plecat departe,

Mi te săpa vicleana Clitemnestra!»

Aşa-i vorbii, iar el pe loc răspunse:

«De-aceea niciodată c-o femeie