De drum, ca nu cumva trecând pe-acolo Vreun drumeţ să-i fure din avere

Nainte de trezirea lui Ulise.

Pe urmă ei spre ţara lor plecară.

Dar nu-şi uită Neptun ameninţarea,

Cu care-nfricoşase pe Ulise

Întâia dată, şi-ntrebă pe Joe:

„Nălţate Joe, printre zei eu fi-voi

De tot dispreţuit, de nu ţin seamă

De mine nişte muritori, feacii,

Măcar că sunt din neamul meu. Crezusem Acum că numai după multe patimi

La casa lui se va-nturna Ulise.

Eu nu vrui doar să-i fac nentoarsă calea, Căci tu-i dăduseşi semne dimpotrivă.

Ci-n iutea lor corabie pe mare

Îl duseră-adormit pe el feacii

Şi-l scoaseră-n Itaca, ba-i dădură

Puzderie de daruri, şi aramă

Şi aur şi veşminte, aşa de multe

Cum n-ar fi dobândit el niciodată,

Chiar dacă neatins venea pe mare

Cu partea lui de pradă de la Troia.”

Răspunse Joe-adunător de nouri:

„Vai, ce spui, preaputernice al lumii Zguduitor? Că nu te-nfruntă zeii;

Ei anevoie-ar cuteza să-nfrunte

Nesocotind pe cine-i mai de cinste

Şi mai presus de ei. Iar de te-nfruntă

Un om care se bizuie-n putere,

Tu poţi să te răzbuni pe el în urmă; Deci fă cum vrei, cum inima ta cere.”

Îi zise-atunci Neptun, zguduitorul

Pământului: „Aş face eu îndată

Cum spui, stăpâne-al norilor, dar veşnic Mă tem şi mă feresc de-a ta mânie.

Ci azi eu vreau pe marea cea murgie

Să spulber al feacilor vas mândru

La-ntorsul de la drum, ca ei de-acuma Cu totul să se lase, să-nceteze

De-a mai trimite oameni, şi-o s-acopăr Cetatea lor pe sub un munte mare.”

Răspunse Joe-adunător de nouri:

„Iubitul meu, aşa îmi pare mie

C-ar fi mai bine: când de la cetate

Privi-vor toţi feacii cum pluteşte

Corabia, tu s-o prefaci în stană

Pe lângă mal, dar tot un fel să fie, Ca lumea toată-n faţă-i să se mire.

Şi-apoi oraşul să le-ngropi sub munte.”

Când vorba-i auzi zguduitorul

Pământului, Neptun, plecă degrabă

La Scheria, pe unde stau feacii,

Şi-acolo aşteptă până ce-ajunse De tot aproape, repede mânată

Corabia, s-apropie de dânsa,

Îi dete-un pumn şi-o prefăcu în piatră

Şi-o-nţepeni pe loc şi dup-aceea

Plecă departe. Ziseră-ntre dânşii

Plutaşii cei slăviţi de buni, feacii, Privind unul la altul mai de-aproape: