„Vai, cine a-nţepenit pe mare vasul

Când el se-napoia şi s-arătase

Pe apă-ntreg?” Aşa zicea tot insul,

Căci nu ştia de unde vine asta.

Dar Alcinou îi desluşi: „O, Doamne,

De bună seamă se-mplineşte spusa

Şi prorocirea cea de mult a tatei.

Că-i supărat pe noi Neptun, căci teferi Îi ducem noi pe toţi la ei acasă.

De-aceea şi spunea că el odată

Pe-nnegurata mare ne va sparge

Mândreţe de corabie la-ntorsul

Din calea ei şi-o să ne-ngroape oraşul Sub prăbuşirea unui munte mare.

Aşa spunea bătrânul şi-acum iată

Cum toate se-mplinesc. Dar hai cu toţii Să facem cum voi spune eu. Cu dusul

Străinilor să încetaţi cu totul,

De s-ar mai pripăşi cumva în ţară.

Şi să jertfim vreo doisprezece tauri Pe-alese lui Neptun, ca să se-ndure

De noi, de toţi, să nu ne-ngroape oraşul, Sub prăbuşirea muntelui cel mare.”

Aşa le zise. Dânşii se temură

Şi pregătiră jertfele de tauri.

Şi lui Neptun stăpânitorul mării

Cârmuitorii şi fruntaşii ţării

Feacilor rugarea-şi înălţară,

Împresurând altarul. Într-aceea

Se deşteptă unde dormea Ulise

În ţara lui, dar n-o putu cunoaşte,

Că prea de mult lipsise el din ţară

Şi negură lăţise-n juru-i fiica

Lui Jupiter, Minerva, ca să-l facă

Necunoscut şi-n toate să-l înveţe,

Ca nu cumva să-l afle cetăţenii, Nevasta şi iubiţii lui nainte

Ca peţitorii să plătească toată

Obrăznicia lor. De-aceea dară

Şi craiului în faţă-i se părură

Străine toate, drumuri lungi, limanuri Adăpostoase, ţărmuri răsărite

Şi arbori înfrunziţi. Atunci viteazul Sculându-se, privi în juru-i ţara,

Gemu apoi şi se bătu în coapse

Cu palmele şi tânguios îşi zise:

„Ah, unde sunt? Ce ţară iar, ce oameni Mai sunt pe-aici? Obraznici, răi, sălbatici?

Ori temători de zei şi bune gazde?

Şi unde-mi duc averea asta multă,

Şi unde să mă vântur eu? Mai bine

Ea rămânea la cei care mi-au dat-o

Şi eu soseam la altul dintre domnii

Puternici, care mă primea pe mine

Şi înapoi mă trimitea în ţară!

Acum eu nu ştiu unde-oi strânge-averea.

Dar nici pe loc s-o las, că mi-este teamă

C-ajunge-n mâna altora. Vai mie,

Că n-au fost oameni buni şi cumsecade Cârmuitorii şi fruntaşii ţării