Tăioasa lungă spadă, nu dam voie
Să bea din sânge toate dintr-o dată.
Se perindară ele câte una,
Iar eu pe toate le-ntrebam de-a rândul.
Întâi văzui pe Tiro cea născută
Din tată-ales. Ea povestea că-i fiica Lui Salmoneu cel nobil şi femeia
Odraslei lui Eol, Creteu. Odată
Iubise ea pe Enipeus, râul
Dumnezeiesc, frumos cu ape limpezi
Ca nici un altul pe pământ: de-aceea Şi se plimba la apa-i curgătoare.
Atunci Neptun, cumplitul zeu Cutremur, Leit viteazul Enipeu, la gura
Acestui râu vârtejitor cu dânsa
Se-mpreună. O-ntunecată undă
Se-ncovăie în jurul lor şi naltă
Ca muntele-i împresură şi-ascunse
Pe zeu şi pe femeia muritoare.
Descinse-al fetei brâu şi, adormind-o, O drăgosti Neptun, şi după asta
Luându-i mâna glăsui: «Femeie,
Te bucură că te-ai iubit cu mine,
Căci la-ncheierea anului vei naşte
Mândreţe de copii, că niciodată
Zadarnică nu-i dragostea cu zeii.
Tu caută de-aceşti copii şi creşte-i.
Dar du-te-acum acasă, ţine-ţi gura
Şi nu mă spune nimănui, că eu sunt
Neptun care cutremură pământul.»
El zice şi s-afundă-n valul mării.
Iar Tiro de la el născu doi gemeni,
Pe cei doi crai Neleus şi Pelias,
Doi slujitori puternici ai lui Joe.
Bogat în turme, petrecea Pelias
Pe-ntinsele câmpii de la Iolcos,
Neleu şedea în nisiposul Pilos.
Pe urmă din Creteu născu crăiasa
Pe Feres, pe Eson şi pe-Amitaon
Cel iubitor de cai. Văzui pe urmă
Pe fiica lui Asopos, Antiopa
Ce se fălea că-n braţele lui Joe
Dormise-odată şi născu pe Zetos Şi pe Amfion, care întemeiară
Şi-nzidurară-ntâi oraşul Teba,
