La asta-i zise: „Eu de bună seamă

Voi fi cu tine, nu te-oi pierde-o clipă

Din ochii mei la săvârşirea faptei.

Şi mulţii peţitori ce-ţi storc averea Cu sângele şi cu stropitul creier

Din ţeasta lor vor întina pământul.

Dar hai să fac să nu te ştie nimeni.

Zbârci-voi pielea-ţi netedă pe trupul Cel mlădios şi te-oi cheli cu totul

De părul tău bălai şi peste tine

Voi pune doar o zdreanţă, ca oricine Văzându-te, să se îngreţoşeze.

Frumoşii ochi ţi-oi înroşi, ca astfel Să te arăţi schimonosit cu totul

La peţitori, la fiul, la nevasta,

Pe care i-ai lăsat la tine-acasă.

Întâi şi-ntâi vei merge la porcarul

Eumeu, care-ţi păzeşte ţie porcii

Şi-ţi este binevoitor şi ţie,

La fiul tău, ca şi la Penelopa,

Soţia ta cuminte. Nemeri-l-vei

La staniştea de porci, pe lângă turmă

La Stana Corbului, pe la fântâna

Ce-i zice Aretusa, unde porcii

S-adapă-n apa neagră şi cu ghindă

Gustoasă se hrănesc şi tot se-ngraşă.

Să stai acolo şi şezând cu dânsul

Să-ntrebi de toate până ce m-oi duce La Sparta, unde sunt femei frumoase, Pe Telemah să-l chem aici, Ulise,

Pe fiul tău care se duse-n largul

Lacedemòn, la craiul Menelaos,

Să afle veste despre tine, dacă

Tu mai trăieşti.” Răspunse-atunci Ulise:

„De ce nu-i spuseşi tu care ştii toate?

Ai vrut şi el să pătimească bietul,

Tot pribegind pe marea cea pustie,

Să-i stoarc-averea alţii?” Iar Minerva La asta-i zise: „Aşa grozav de dânsul Să n-ai tu grijă;-l petrecui eu însămi, Ca el, umblând pe-acolo, să s-aleagă

C-un nume bun. De loc nu se trudeşte, Ci-n tihnă la palatul lui Atride

Petrece şi-are din belşug de toate.

E drept că-i stau la pândă peţitorii În vas smolit, dorind să-i facă felul Nainte de-a ajunge el în ţară,

Dar nu cred asta; mai curând pământul Îi va-nghiţi pe unii dintre dânşii,

Nemernicii care-i mănânc-averea.”

Aşa vorbi şi dete-n el cu varga,

Zbârci pe dânsul netezimea pielii

Şi capu-i dezgoli de părul galben.

Făcu ca trupul lui întreg să fie

Brăzdat ca de bătrân moşneag şi ochii, Frumoşi odată,-i înroşi cu totul;

L-acoperi c-o zdreanţă şi c-o haină

Slinoasă, jerpelită şi-nnegrită

De fum greţos. Pe urm-asupra-i puse

O blană rară-n păr, de cerb fugarnic Şi-i dete un toiag şi-o prăpădită

Ruptură de desagă înnădită

Cu baiere. Iar după ce-mpreună

Ei astfel se vorbiră, spre ţinutul

Dumnezeiesc, Lacedemonul, zâna